caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Pe limba stridiei. O stridie fără memorie.

de (25-4-2015)
1 ecou

O stridie fără memorie cu cochilia zbîrcită se leagănă fericită între două stînci spre ţărm.

Stînd s-adoarmă se gîndeşte-n limba ei ,,Doamne, cît de fericită! În sfîrşit că am prins cheag. Sigur adăpost de larg.”

Vai! Furtuna izbucneşte, valurile cu furie izbesc biata cochilie. Dreapta-stînga se loveşte printre stîncile cuibar. Prea tîrziu! Mătasea fină cu tentacule, e ruptă.

Totul e-n zadar!

Disperarea unei stridii nu o vezi. Încleştarea-i chinuită ca să-şi prindă iar mătasea cu tentacule, de piatră; doar un fir măcar. Mintea-i zbate-n agonie. E acum, e doar acum!

Prin minune firicelul de mătase-i agăţat. Cînd furtuna a tăcut, ancorată-i cochilia.

O stridie fără memorie cu cochilia zbîrcită se leagănă fericită între două stînci spre ţărm.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Adrian Popa: (31-5-2015 la 09:31)

    Defapt.. Am invatat ceva.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.157.61.68