caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Dincolo de trancaneala



 

Plastografia EURO-ului

de (7-1-2008)

Frenezia târguielilor din preajma sărbătorilor, oferă falsificatorilor de bancnote prilejul rar de a scurge stocul plăsmuit. Cu toate că biletele euro fac parte din valorile monetare cele mai securizate, se constată, în ultimul timp, o recrudescenţă a acestui gen de activitate, ale cărui victime sunt comercianţii mai puţin avizaţi, dar, nu rareori, şi marele magazine, în pofida precauţiunile tehnice de depistare cu care sunt dotate. Printre două miliarde 130 de milioane de euro, circulând anul trecut în Franţa, au fost sesizate 565.000 de bancnote false, ceea ce reprezintă numai o parte, relativ redusă, din acest trafic.
În realitate, falsificatorii nu sunt artişti minuţioşi, aplicaţi asupra operelor de artă în speţă. Scopul lor este crearea biletelor de bancă cu aparenţele cele mai apropiate de realitate, fără să supraestimeze perspicacitatea utilizatorilor. În acest sens, folosesc un material informatic de ultimă generaţie, reperează mijloacele de detectare ale comercianţilor, măsluind, ca urmare, falsele lor bancnote. Simplă lucrătură iluzorie, care trebuie să funcţioneze cât mai rapid posibil, lăsând cât mai puţine urme. Printre biletele în circulaţie, cele de 50 de euro, deţin recordul falselor, iar cele de 500 creează dilemele cele mai dureroase. Astfel, la văzul unui bilet de 500, comercianţii găsesc toate pretextele pentru a-l refuza.
Cu condiţia de a cunoaşte şi a repera semnele de securitate, detectarea lor presupune o observaţie obişnuită, nicicum o operaţie de înaltă expertiză.

Cum le putem recunoaşte?

În primul rând, o încredere oarbă în aparenţe, ne transformă iute în victime. Lămpile UV nu mai constituie o armă absolută în materie de detectare, şi nici firul de securitate încorporat în interiorul bancnotei. Mai mult, falsificatorii au reuşit o contrafacere a fibrelor colorate în roşu, albastru şi verde care, la lumina UV-ului, apar pe hârtie, făcând să dispară mai toate gajurile de autenticitate.
Atunci, pe ce se mai poate conta, ca să evităm „ţeapa”?
Pe un evantai de indicii, urmărind o regulă simplă: a atinge şi a înclina bancnota suspectă. Mai întâi, printr-o palpare senzitivă, se supune bancnota unei operaţii de cracare precum o rămurică. Biletele false sunt moi: „Explicaţia decurge din textura bancnotelor autentice, fabricate dintr-o pastă de hârtie 100% bumbac.”
Un bilet suspect trebuie privit sub toate cusăturile, expunându-l la lumina zilei: „Pentru a face să apară filigranul, obţinut la fabricarea bancnotei, graţie unei suprapuneri de straturi de hârtie”. Rezultat, bancnota se modelează de părţi clare şi umbrite – explică un expert în materie. „Aceasta este foarte vizibil în colţul biletului indicându-i valoarea. Pus pe o suprafaţă plană, cifra apare incompletă. Plasată în plină lumină, cifrele de pe ambele feţe se suprapun în mod perfect. Ca într-un puzzle. Cei mai dibaci falsificatori n-au izbutit să facă acest lucru. A se examina, de asemenea, pastila şi banda holografică unde este afişată valoarea bancnotei, ca si simbolul € pe un fond de culori curcubeu.
Semnele de securitate sunt clasate în trei categorii: cele destinate marelui public (culori şi valori de bllete), cele corespunzând uzajului profesional şi, în fine, cele clasate confidenţiale, niciodată divulgate…

Se impune, aşadar, o vigilenţă acută în momentele euforice al cumpărăturilor sărbătoreşti, dacă nu dorim să devenim deţinători culpabili de false valori pecuniare.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
CRĂCIUN

Pe calea laptelui o stea de picuri îngheaţă când decembrie spre capăt sclipeşte iar către pământ albastru ca fiul omului...

Închide
34.236.191.0