Lansata la 3 Mai 2007 la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta a Academiei Române, versiunea araba a \”Divanului\” lui Dimitrie Cantemir se constituie într-un eveniment cultural din mai multe puncte de vedere. Gândita ca un moment de evocare a regretatului acad. Virgil Cândea în preajma zilei când ar fi împlinit vârsta de 80 ani, lansarea a fost onorata de prezenta personalitatilor vietii academice si universitare – acad. Dan Berindei, vicepresedinte al Academiei Române, prof.dr. Dan Horia Mazilu, membru corespondent al Academiei Române, directorul Bibliotecii Academiei, prof.dr .Dan Slusanschi, prof.dr. Dan Haulica, membru corespondent al Academiei Române – care au comentat noua carte în contextul operei de cantemirist a acad.Virgil Cândea, în fata unei audiente numeroase si atente, sub eleganta presedintie a amfitrionului, acad. Eugen Simion.
Volumul cuprinde prima editie a manuscrisului versiunii arabe a \”Divanului\” întocmita în anul 1705 de Athanasios Dabbas, patriarhul Antiohiei, care pastorea în acea vreme comunitatile crestine ortodoxe din provinciile levantine devenite ulterior Siria si Liban. Prezenta Excelentei Sale dl. Mohammed El-Dib, ambasadorul Libanului si decan al Corpului Diplomatic Arab acreditat la Bucuresti, a fost o marturie a relatiilor culturale reînnoite dintre România si Liban, dupa initierea lor în secolul al XVI-lea, în conditii istorice neprielnice.
Calatoriile acad.Virgil Cândea în Orientul Apropiat – Siria, Liban, Turcia asiatica, mai târziu Georgia – au început catre anul 1969, din dorinta sa de a afla în bibliotecile acestor tari îndepartate documente si marturii ale contactelor culturale dintre români si popoarele rasaritene. Documentarea temeinica prealabila pe care si-a întemeiat aceste cercetari a cuprins nu numai operele dascalului sau preferat, Nicolae Iorga, dar si scrieri ale unor savanti cunoscatori ai Rasaritului crestin, în primul rând Marcu Berza si Mihai Berza. A adaugat acestor surse putinele cataloage si compendii de istorie literara pe care le-a putut obtine, publicate de marii orientalisti care cercetasera arhivele si colectiile de manuscrise publice si private din Levant: Georg Graf, \”Geschichte der Christliche Arabische Literatur\” (1949, Cità del Vaticano, Biblioteca Apostolica Vaticana), Joseph Nasrallah, \”Catalogue des manuscrits du Liban\” (1961, Beyrouth, Imprimerie Catholique) si /Histoire du mouvement littéraire dans l’église melchite du V-ème au XX-ème siècle, 1979, Louvain-Paris, Editons Peeters-Chez l’auteur).
În peregrinarile sale prin Liban, Virgil Cândea a avut inspiratia de a vizita si mânastirea \”Deir el-Shueir\”, despre a carei biblioteca citise ca era una dintre cele mai bogate în scrieri ale înaltilor ierarhi antiohieni care calatorisera în Tarile Române în epoca otomana. Ghidul sau, Saleh Sa’ad, un libanez francofon si iubitor de carte frumoasa, îsi aminteste si astazi cum a început sa citeasca în traducere franceza manuscrisul arab înregistrat în catalog drept \”Salah al-hakim wa-fasäd al-älam al-damin\”, opera a patriarhului Athanasios Dabbas. De la primele rânduri, Virgil Cândea a recunoscut fara urma de îndoiala cuvintele introductive din \”Cartea întîa a Divanului lui Dimitrie Cantemir\”. Dupa cum se stie, Virgil Cândea si-a dedicat o mare parte din puterea creatoare operei cantemiriene, editând si coordonând mai multe volume de scrieri ale marelui carturar umanist, majoritatea aparute la Editura Academiei, în seria de /Opere complete/ la a carei initiere a contribuit în mod decisiv.
Identificarea versiunii arabe din anul 1705 a primei carti a lui Cantemir (tiparita la Iasi în anul 1698) a fost anuntata publicului în anul 1970, mai întâi într-un cotidian bucurestean (Scânteia), apoi în \”Revue des Études Sud-Est Européennes\”. În speranta de a gasi un arabist român care sa fie atras de perspectiva editarii si traducerii manuscrisului acestei scrieri inedite, Virgil Cândea a achizitionat în anii ’70, în conditii vitrege pentru cercetarea româneasca, microfilmul celei mai bune copii cunoscute, pastrate la Bibliothéque Nationale de France (Paris). Dupa publicarea câtorva paragrafe din introducerea versiunii arabe, traduse în franceza dupa acest microfilm, descoperirea a intrat într-un con de umbra pentru urmatoarele trei decenii. Este momentul acum, când una dintre scrierile cele mai importante ale patriarhului Athanasios Dabbäs poate fi citita si de necunoscatorii limbii arabe, ca personalitatea lui sa fie evocata din nou, spre a lumina un episod fascinant al solidaritatii care i-a legat pe români de crestinii arabi, mostenitori, ca si ei, ai traditiei bizantine.
(Va urma)