caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Aprinde luna şi o stinge iar

de (3-11-2013)
5 ecouri

 
Ce dacă frunzele cad?

Nisipul de pe alee

Nu simte nici-un fior pentru ele.

Sunt jos sub tălpile noastre,

Cu durerile lor.

De ce taci când luna se ascunde în spatele norilor

Ca o lampă care se stinge?

Ţi-e frică de noapte?

Uiţi atunci întâmplările vechi,

Şi te simţi singură fără ele?

Ţi-e teamă de tine?

Ţi-e teamă de mine?

Ţi-e frică de noapte?

Dar şi când luna se arată din nou,

Tot noapte e!

Vântul se joacă în pletele tale.

Cavalcada norilor

Aprinde luna şi o stinge iar.

Nimeni nu plânge după frunzele

Căzute pe umerii noştri.

Ecouri

  • Christina Vlad: (3-11-2013 la 12:26)

    Cât de simplu si cât de frumos !

    Am citit aceasta poezie însotita de acest clip:

    http://youtu.be/C8cK5vCLI9s

  • dan david: (4-11-2013 la 05:42)

    Multumesc pentru trecere, Christina. Nu te-am mai vazut/citit de mult.

  • Christina Vlad: (4-11-2013 la 13:40)

    Cred ca „spatele ecranelor albastre” s-a albastrit prea tare… 🙂

  • dan david: (4-11-2013 la 17:48)

    Click

    Nu ești cu mine.
    Stai ascunsă în spatele ecranelor albastre.
    Am acces la ochii tăi, la fața ta,
    Doar prin parole ultrasecrete,
    Prin supranume anagramate din poreclele străbunilor uitați.
    Strecurați printre ore decalate,
    Ne întâlnim doar după miezul nopților scurte.
    Te scuzi că n-ai apucat să te aranjezi puțin, să te fardezi.
    Chipul tău râde altfel, parcă;
    Ecranul te fardează el, cu albastru.
    Nu se mai văd sclipirile ochilor;
    Ori le-ai pierdut încet, între timp?
    „Ochii care nu se văd, se uită” e un proverb mincinos, zici.
    Cel care l-a rostit prima dată,
    Nu avea acces la Messenger, la Skipe, la Facebook.

    Cu tata nu am mai stat de vorbă de atâta timp!
    De câte ori îl apelez, îmi răspunde un robot plictisit:
    „Încercați degeaba, raiul a fost izolat, s-au deconectat.
    Vă rugăm să reveniți când se vor topi zăpezile în Olimp.
    Ori, mai bine faceți-i personal o vizită la mormânt.
    Click!”

  • Christina Vlad: (5-11-2013 la 10:08)

    […]
    „Omule, mă tem să dorm în întuneric.
    Simt cum toate puterile nopţii
    Îmi dau târcoale,
    Se ridică împotriva mea
    Şi nu pot adormi.”
    „Nu fi îngrijorată, dragă!
    Este semnul acestui secol stingher
    În care ne-am rupt de mama natură
    Şi unii de alţii
    Şi cotrobăim cu ochi flămânzi
    După fantome şi după ziua de mâine
    Prin cer.
    Dar cine mai doarme-n beznă azi?
    Diodele de la telefonul celular,
    Semnalizările de la butonul ‚Power On’
    De la computer ori de la televizor,
    Ceasul electronic de la cuptorul modern
    Sau garda detectorului de fum din salon
    Licărind roşu ori verde-pal,
    Alungă întunericul de prin nopţile noastre
    Şi se încaieră printre visele scurte şi agitate,
    Val după val,
    Ca nişte demoni coborâţi din infern.”
    ………….
    Dan David, Los Angeles, 09-24-2004.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Santiano – Liberi ca vântul

Santiano - Liberi ca vântul

Închide
18.97.14.84