caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Dialog Intercultural



 

Dărâmarea zidului Berlinului a început la Șopron

de (14-3-2010)

PICNICUL PANEUROPEAN DE LA SOPRON

Daramarea zidului berlinez a inceput in Ungaria

Au trecut deja 20 de ani de atunci… Eram mai tineri, iar acum se afla in jurul nostru atat cei care atunci erau mult prea mici pentru a intelege , cat si cei care inca nu se nascusera in 1989. Cu ce cuvinte si imagini le putem povesti celor curiosi cum a fost atunci, odata ca niciodata…

In acel an, tinerii din estul Europei se angajasera intr-o aventura ale carei roade pot sa fie cantarite in zilele noastre. O evaluare a situatiei se impune, caci vietile lor nu s-au inseninat dintr-o data, dupa pasii hotaratori pe care ii facusera. Hotarat lucru, ei si fratii lor mai mici de atunci sunt mai liberi si viata lor curge mai navalnic, fara a fi nevoita sa treaca prin niste obligatorii ecluze.

In anii 70, un american care se afla in vizita in Romania, dupa inevitabilele intrebari despre Dracula, ii spunea unui localnic : « Eu pot sa afirm orice imi trece prin minte despre presedintele nostru, Gerald Ford. » « Care-i problema ? » ii raspundea interlocutorul sau roman, « Si eu pot sa spun tot ce vreau despre Ford.» In zilele noastre, un roman poate formula critici privind politica interna a tarii, cu referire directa, dupa caz, la primul ministru sau la presedinte Romaniei. Autocenzura nu mai joaca rolul hotarator dinainte. Dar a crescut si libertatea unor patroni de a-si concedia subordonatii, iar acestia din urma trebuie sa invete sa faca uz de posibilitatile de miscare si de alegere care li se ofera in prezent. Stim ca multi o fac cu pasapoartele in maini. In plus, in zilele noastre ei nu se mai lovesc de faldurile cortinei de fier.

Metafora lui Churchill

In ziua de 5 martie 1946, Churchill remarca intr-un discurs memorabil cǎ : ” De la Stettin, la Marea Baltica, pana la Trieste, la Marea Adriatica, o Cortina de fier a coborat de-a curmezisul continentului.” Nu el inventase sintagma ,dar discursul acesta i-a dat valoare de circulatie si percutanţǎ, caci raceala si duritatea metalului corespundeau naturii relatiilor dintre fostii aliati, Uniunea Sovietica si Statele Unite. Se intamplǎ un lucru interesant cu expresia aceasta, intrucat se stie ca o cortina separǎ o scena de spectatori si se pune intrebarea :care dintre cele doua spatii, cel « imperialist » sau cel « socialist », juca rolul de scena ? Este de presupus ca Europa rasariteana, cu experimentele de creare a unui om nou, multilateral dezvoltat, a atras o vreme atentia spectatorilor occidentali, chiar daca sistemele educative erau deseori aberante, precum la Pitesti si numai rareori senine, optimiste – ma gandesc acum la ziaristii lui Mirodan, mai ales la Cerchez. Dar destul de curand, lumea cu standardul de viata mai ridicat, care fusese ocolita si de marile distrugeri din timpul razboiului, a devenit scena, sau mai bine spus vitrina spre care priveau cu jind spectatorii socialisti.

Imi aduc aminte de o anecdota din anii 70, cu o cetateana sovietica care izbucneste in plans dupa ce este strivita de opulenta dintr-un supermagazin occidental, dar care spune dupa aceea, incrancenata : « La noi nu gasesti asa o varietate de produse, insa voua va lipseste sufletul ! » Am folosit intentionat cuvantul « vitrina », caci bunastarea era la distanta de spectatorii amintiti mai sus, atat sub raport geografic, cat si financiar.

Mitul lui Platon

Este putin ironic ca tocmai in dialogul « Republica » al celui mai idealist filozof – Platon – gasim acea imagine care ilustreaza situatia unui rezident al lagarului socialist. Precizez ca analogia se opreste doar la o punere in scena si nicidecum la substratul filozofic sau ideologic. Oricum, se impune acum o digresiune pentru care imi cer scuze, cu toate ca sunt convins ca ea isi are rostul. In primul rand, titlul dialogului nu trebuie sa ne induca in eroare, caci pentru Platon un rege-filozof intruchipeaza conducatorul ideal. Lumea marelui filozof grec se compune din doua domenii : vizibilul (perceptibil cu simturile) si inteligibilul ( obiectul intelectului nostru).

Lumea inteligibila cuprinde ideile absolute, care fac posibila lumea vizibila. Astfel, un lucru este frumos in masura in care participa la ideea de frumusete. Filozofii stiu asta, insa cei mai multi oameni seamana cu niste prizonieri intr-o pestera, imobilizati pe scaunele lor si incapabili sa realizeze ca figurile pe care le vad in fata lor sunt proiectii, umbre ale fiintelor sau lucrurilor reale ( ideile) care trec prin fata unui foc aprins in spatele lor.

Sa le spunem acelor tineri curiosi de care vorbeam la inceput ca noi eram ca acei prizonieri care trebuiau sa se multumeasca cu lumea de amagiri proiectate pe ecranul din fata lor ? Sa amintim aici ca personajul lui Mirodan, Cerchez, isi permite – la un moment dat – urmatoarea remarca cu rezonanta semnificativa : « Ai grija, da-le baietilor un avans in contul fericirii din comunism ! » Mai trebuie sa le spunem tinerilor ca noi – prizonierii din pestera – totusi traiam, invatam, iubeam si, mai ales, ne caleam sufletele.

Saltul calitativ

Evenimentele din 1989, care au culminat cu daramarea zidului din Berlin – adica a transpunerii in materie a cortinei lui Churchill – si cu revolutia din Romania au avut antecedente precum : tulburarile din Berlin, in 1953, revolutia din Ungaria din 1956, in cursul careia setea de libertate s-a asociat cu fantome ale trecutului fascist , primavara de la Praga (1968), presiunea exercitata de evenimentele din Polonia , la inceputul anilor 80, dar si perestroika si glasnost aplicate de Gorbaciov in Rusia. Sa ne oprim putin la un alt moment critic din 1989 : in ziua de 19 august , la ora 3 :20 dupa-amiaza, cateva sute de tineri est-germani au trecut granita dintre Ungaria si Austria , langa Sopronpuszta. Cred ca este inutil sa precizez ca destinatia lor a constituit-o Austria. Sa examinam succesiunea de evenimente care au condus, in cele din urma, la acest salt peste cortina de fier.

Aniversarea revolutiei din 1848, in martie 1989, a prilejuit numeroase demonstratii in intreaga Ungarie. Se milita pentru alegeri libere, libertatea de expresie, democratie. Doua luni mai tarziu, la Debretin, este lansata ideea unui miting paneuropean si se subliniaza ideea unei Europe fara granite. O alta data importanta, 16 iunie , marcheaza sfarsitul erei Kadar prin mutarea ramasitelor pamantesti ale martirilor revolutiei din 1956 ( Imre Nagy si tovarasii sai) dintr-un cavou comun ,situat in provincie, in morminte personalizate, la Budapesta.

Ideea mitingului, formulata la Debretin, este reluata in iulie si se stabileste locul unde va avea loc evenimentul –Sopron- precum si data (19 august). In jur de 20000 de mii de oameni s-au adunat in pitoreasca localitate, depasind cu mult asteptarile gazdelor.Atmosfera din Ungaria era , pe de o parte plina de gravitate, iar pe de alta parte ,cat se poate de exploziva. Comemorarea martiriului din 1956, cand tancurile sovietice blocasera marsul spre libertate al unei aliante destul de multicolore, din care nu lipseau forte reactionare, clericale si horthy-iste, mobilizase si de aceasta data –in 1989 – un spectru politic atat de variat incat se poate afirma ca reprezenta intreaga natiune.

Sangele varsat cu 33 de ani in urma le conferea maghiarilor un statut special, insa la Sopron s-au distins prin curaj participantii din Republica Democrata Germana. Ei au investit multa energie in daramarea gardului de sarma ghimpata de la granita cu Austria , iar in dupa-amiaza zilei de 19 august, cateva sute de tineri est-germani au deschis poarta care separa cele doua tari la punctul de control si au pasit pe pamantul Austriei. Acest eveniment neprevazut a fost raportat de ziarele din intreaga lume si este consemnat in manualele de istorie. In Ungaria , el a fost imortalizat in fotografiile lui Tamás Lobenwein si intr-un film video al doctorului György Kárpáti.

In toamna aceluiasi an, in jur de 60.000 de cetateni est-germani se aflau in Ungaria. Nici unul dintre acesti oameni nu mai voia sa se intoarca in tara sa. Dupa expirarea vizelor, maghiarii ii gazduira in tabere de refugiati improvizate. Grupuri mai mici treceau peste granita care acum era denumita « verde » si paseau pe solul Occidentului. La inceputul lunii noiembrie a fost declansata o campanie de demonstratii in Germania rasariteana, cu milioane de participanti. Acest tsunami social nu a putut fi zagazuit de declaratia premierului Erich Honecker, potrivit careia zidul din Berlin avea sa subziste inca cel putin 100 de ani. In ziua de 10 noiembrie, oamenii l-au daramat cu lopeti, ciocane, ba chiar si cu mainile goale. Lothar de Maiziere, cel din urma prim- ministru est-german a declarat ca « daramarea zidului a inceput – de fapt – la Sopron », iar cancelarul Helmut Kohl remarca ca « solul de sub poarta Brandenburg este pamant maghiar ». Exista momente astrale , cand vointa unor popoare coincide pe de-a-ntregul cu cea a providentei.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.38.114