caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Medalion



 

Cineva acolo sus ne iubeşte

de (10-2-2013)
1 ecou

Marcellin „Marcel” Cerdan s-a născut în Sidi Bel-Abbes, Algeria Franceză.

Un bărbat frumos, cuceritor, tată a trei copii şi ceea ce americanii au numit „un campion mondial „pied noir”.

Un „picioare negre”, un „desculţ”?

A câştigat 113 meciuri, 66 prin knockout, a fost învins numai de 4 ori.

Ultima oară, în Detroit, de Giacobbe „Jake” LaMotta, supranumit „Taurul din Bronx” sau „Taurul furios”.

Un umăr dislocat i-a încheiat ultima partidă din carieră.

Şi ultimul „round” din viaţă.

Până atunci, însă, îi căzuseră sub pumnii de abanos Omar Kouidri, Saviello Turiello, Victor Buttin, James Nathanial Toney, Assane Douf, Léon Foquet, Anthony Florian Zaleski alias Tony Zale, „Omul de Fier” care îl făcuse arşice pe marele Rocky Graziano.

(Mai ţineţi minte filmul de Oscar „Somebody Up There Likes Me” sau măcar ochii aceia albaştri, absolut fascinanţi ai lui Paul Newman?)

Tony Zale…

Campionul detronat, în Jersey City, într-o noapte de septembrie a anului 1948, de Cerdan.

Era runda 12 şi Roosevelt Stadium a sărit în aer, sărbătorind „negrul”.

Ei şi ce, poate veţi spune, cine mai ţine minte toate astea dacă în viaţa lui nu a văzut un meci de box?

Şi eu am uitat.

Dar mi-am amintit totul, în dimineaţa asta, când am ascultat Hymne à l’amour, un cântec compus de Marguerite Monnot pe versurile lui Édith Giovanna Gassion.

PIAF!

Cea care plângea de bucurie în toamna aceea magică, lângă ringul din Jersey.

Cea care îl va iubi pe Marcel Cerdan cum nu va mai iubi pe nimeni niciodată, cum campionul nu mai fusese iubit de nimeni niciodată.

Fabuloasă dar scurtă poveste de dragoste şi de moarte!

Şi de blestem…

Doar un an.

Sfârşită tot într-o toamnă, când avionul companiei Air France, Lockheed L-749 Constellation, care zbura peste Atlantic, se prăbuşea în Monte Redondo, Insula São Miguel, Azore.

Insula verde…

Marcel Cerdan, aflat la bord, în drum spre Edith, avea să NU MAI FIE!

Şi tot ce a mai rămas din povestea lor e un cântec.

IMNUL DRAGOSTEI.

Şi două versuri:

„Peu m’importe si tu m’aimes,

Je me fous du monde entier.”

Sau doar unul?

„Dieu réunit ceux qui s’aiment”

DIEU REUNIT CEUX QUI S’AIMENT!

Ecouri

  • Ghita Bizonu': (13-5-2013 la 07:41)

    „Pieds noirs” inseamna „doar” urmas de colon francez stabilit in Algeria .. extins sei la Maroc si Tunis. Cas ma rog ereau bruneti – cam ca majoritatea francezilor (mai ales aia din Sud).
    Nu inseamna in nici un caz „descult” .. ci unu care isi are „picioarele” (radacina) in Africa (care se „stie” e neagra! A se vedea ce sunt aia de isi zic „afrikaner”)
    Negru in nici un caz si nici pumni de abanos ci un ucigas alb tipic (3 adversari morti pe ring!!) Si les pieds noires aveau un limbaj destul ce „colorat” caned vorbeau despre „indigeni”



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Niciodată un singur răspuns

Niciodată un singur răspuns Frumuseţea este în noi, chiar dacă nu vedem asta, Oamenii vând, doar, iluzii, noi şi noi...

Închide
174.129.59.198