Dar aş putea să te acuz de sechestrare,
De furt!
Cu privirile tale
Moi ca nişte braţe de înger,
Într-o zi m-am trezit cu sufletul legat la ţăruş.
Nu mă mai puteam mişca.
Dureri dulci-amare
Pe care în taină mi le doream,
Ţâşneau din ochii tăi de un verde fanatic.
Nu se opreau în scutul anemic
Pe care abia îl puteam ridica deasupra ochilor
Arşi de văpăile de clorofilă,
Devastatoare.
Dacă nu te văd dimineaţa,
Trupul mi se pare olog, mutilat.
Aşteptarea şi teama
Îşi împletesc lianele otrăvite
În jurul sufletului meu sechestrat.