“Cand o fi mai rau, asa sa ne fie!” imi staruie odata cu amintirile revelioanelor petrecute in familie cu bucatele traditionale, cu singura noapte pe an cu program de televiziune prelungit. Au trecut decenii de la sarbatorirea Anului Nou in cartierul muncitoresc ori in salonul vreunei braserii de provincie.
In peregrinarile mele prin lume nu am criticat ideea sarbatoririi romanesti a inceputului anului, ci copiile ridicole, caracterul hibrid al festinului, lipsa de coeziune din partea conationalilor din diaspora.
Bisericile comunitare romanesti sunt in general organizatorii sarbatorilor traditionale.
Mi-as fi dorit ca macar un restaurant romanesc sa poata consacra vreun produs culinar romanesc intr-un brand.
Nu departe de capitala americana un mini market apare ca fereastra catre lumea culinara est-europeana. Nu ar fi nimic extraordinar intr-o arena a diversitatii produselor, in conglomeratul multi-etnic specificAmericii de Nord, daca operatorul si proprietarul Enes Alic nu ar sfinti locul, conform unei vorbe mai vechi.
La intrarea in magazinul alimentar surprind curatenia, standurile aliniate, gruparea produselor intr-o ordine logica, accesibila clientilor : condimentele, bauturile, mezelurile etc. Toate sunt dispuse in conformitate cu rigorile de igiena, si avand preturile bine marcate, vizibile.
De la intrare Enes isi primeste clientii cu un zambet neprefacut, nu se vrea un comerciant agresiv, acaparator. Intrebarile sale anticipeaza lista cumparaturilor : varza murata pentru sarmale, condimente, branza telemea, salamurile europene, ape minerale, faina, vinurile regionale etc.
Enes a parasit Bosnia in urma conflictelor inter-etnice din fosta Iugoslavie, a lucrat ca bucatar, ospatar in Germania inaintea imigrarii sale in S.U.A. in ciuda studiilor superioare in stiinte economice.
Punerea pe piata a unei game de produse necunoscute consumatorilor americani si mentalitatea conservatoare a clientilor esteuropeni ar descuraja orice investitor.
Enes se dovedeste un excelent ghid culinar balcanic, cunoaste retete de sarmale din cel putin 8 tari.
In functie de apartenenta etnica a clientului sunt recomandate condimente, sosuri, afumaturi etc. Rabdator isi asculta cumparatorii uneori veniti nu neaparat sa cumpere, ci sa-si etaleze experientele culinare, sa aclame cu patos amintirea meselor de altadata. Le da dreptate spunendu-le:
– Pai cum sa nu fie bune mancarurile noastre, sunt pregatite cu Vegeta… si le prezinta plicurile albastre nelipsite din bucatariile tarilor balcanice.
Impresurat de diferentele culinare, nationale, religioase Enes nu face trimiteri partinitoare. Se simte atasat de fiecare produs, de fiecare tara si nu emite judecati de valoare.
Mini marketul numit Euro Foods functioneaza din 2004, reuneste produse din Bosnia, Bulgaria, Croatia, Germania, Italia, Macedonia, Polonia, Rusia, Romania, Serbia, Slovenia, Turcia sa.
Produsele importate din Romania : faina, apa minerala, pufuleti, compot de visine (marca Raureni), zacusca, pufuleti, neuitatele dulciuri Eugenia, vinuri si acceptul lui Enes de deveni un sponzor de seama al unei fundatii nonprofit Charity for Romania ar trebui sa dea de gandit miilor de romani din diaspora ce s-ar lipsi cu greu de un mic ajutor nevoiasilor din tara.
Enes Alic si-ar merita din plin titlul de cetatean de onoare al Romaniei.
Inainte de Revelion m-am decis sa gatesc cateva bucate romanesti, tocmai datorita ingredientelor aduse de acasa, din Romania.
Ma simt onorat sa consemnez prezenta centrului alimentar Euro Foods din localitatea Alexandria, VA, si daca va aflati prin zona opriti-va pentru cateva minute.
Prin mancaruri, spre respectul fata de altii! Aceasta cale este mai eficienta decat orice conferinta internationala. Bravo Alic Enes!
Eu am inceput sa-i iubesc pe uzbeci, dupa ce am mancat un „plov”-pilaf, facut in cazan din fonta, cu capac din lemn, invelit intr-o pufoaica! Si la un foc cu flacara albastra scurta, data de “tizic”-balegar de camila amestecat cu paie de orez si uscat o vara intreaga, la soare.