Fascinat de cuvinte, am uitat ideile.
Învăluit în mister îți declam un poem din cuvinte alese.
E poemul meu.
Ce vreau să-ți spun, nu contează.
Îmi ciripești încântată la ureche lângă cercel:
„Dragule, îmi vorbești atât de frumos!
Îmi plac mult vorbele tale.
Mă amețesc, mă transportă în ideal, mă ridică la cer.”
Nu mă străduiesc să îmbrac ideile în cuvinte.
Care idei?
Nu mă străduiesc să construiesc o frază.
De ce?
Debitez cele mai sofisticate cuvinte pe care le știu,
Care să-ți placă.
Să sune straniu, puțin străin dacă se poate.
Ce vreau să-ți spun nu contează.
Care idei?
…care idei ? ce idei ? de ce idei ???
ideile d-tale
rostogolite agale
din varful muntelui
prin valea pamantului
si-apoi mai jos , pe campii
cu holde vesnic aurii …