haremul se duse la culcare claie peste gramada
cu eunucii soioshi cazuti in genunchi
de atata bicuire exfolianta, cerul jos plin de semilune
turcesti si coji de seminte scuipate de papagalii regali
din custile de aur, Semiramis strecurata sub cerceafuri
de matase alba, cu pumnalul in dinti si o mare ura stransa ghem de arc in incordarea de dihanie spintecata la un iarmarokul cu tatari ce vindeau femei inchise in sticle si veverite fara blana, totul e ciudat cand ai in stomac un copil plin de lichid amniotic, o sarcina
amorfa nedorita, ai fost violata de un robot si nu poti zice nimanui nici prietenei tale gladis, nici barmanului de la tejghea care imparte beri uleioase la mexicanii tacuti, si toti rad de robotul pe care ai sa-l nasti de craciun numai plastic galben si curele cu catarame coclite , vorbind in binar cu accent strain:
mami mami sunt cerebral fara cap, sau cerand tandre mangaieri pe splina lui externa ce palpita cu lumini de neon albastru si o tristete de neimplinire, ce ne facem Semiramis? unde ne avortam visele copilariei, dansurile de una singura,
pantofii mamei scalciati cu care te mandreai la baietii cu glas in schimbare care nu intelegeau nimic decat ca
vom muri candva, chiar foarte curand , poate imediat de prea mult intuneric sufletesc..
