Chiar dacă ne-am vedea,
De la distanţa aceasta nu ne-am auzi.
Vorbele ne-ar despărţi şi mi mult.
Să tăcem mai bine, să ne gândim unul la celălalt,
La zilele când nu aveam motive să ieşim din casă.
De pe partea ta, trecutul se vede mai bine.
Ai soarele-n spate, apune,
Norii scriu în penumbră numele tău pentru mine.
Doamne, cât de mult mai e până la pod!
De pe malul meu o să-ţi fac mereu semne.
Dacă vei înţelege şi-mi vei răspunde, voi trece.
Dacă nu, până la celălalt pod voi spera.
Din apa tulbure peştii mă privesc cu milă:
„Uite, ăsta e fraierul; pierde la fiecare mână.”
Mi-e jenă, nu pot accepta.
Voi repeta gesturile de pace până la vărsarea fluviului în mare.
Poate, da.
…ai scris depesa cu toata inima si cu ganduri rezonabile si plauzibile …cel putin asa le-am receptionat eu si asa le-am deslusit…