Şarpele din sufletul tău
se strecoară insidios
din miasmele stătute ale pământului şi apelor,
din întuneric spre lumina crucii.
Ascuns după masca fără chip şi nume,
alunecă, muşcă, sufocă, otrăveşte, zâmbeşte.
El crede în jocul acesta, uitând că jocul final e Moartea
ce-şi numară corect zilele.
Cu o prăbusire,
va trăi groaza sutelor de mii de prăbuşiri,
Cu o singură dorinţă
va trebui să reziste ispitelor sutelor de mii de dorinte,
Cu o singură moarte,
va pătimi sute de mii de morti,
Ca în final sa ia asupra sa
haosul tragic al lumii.
Va învăţa să sufere prin el purificându-se.
Iată o realizare pe care mintea nu o poate cuprinde!
Va trebui să înveţe ce inseamnă a fi OM.
Şi pentru asta va trebui să evoce în sine
toate infernurile.
Să le evoce,
să le cunoască,
să le strălumineze,
într-o continuă luptă a sinelui.
În fond, aceasta e lupta pentru fericire.
Caci fericirea – o simte fiecare – s-a pierdut pe undeva.
Stăpâneşte Omule fiara din tine,
doar astfel îţi vei regasi armonia sufletului spre care tânjeşti!
am inpresia ca ma aflu in fsts unui ciclu compus din cateva fragmente , care nu au musai un numitor comun .