Dupa ce am scris un articol referitor la plagiatul fostului ministru al Educatiei Ioan Mang (http://www.acum.tv/articol/52115/), o cititoare ofuscată mi-a atras atentia (intr-un ecou) ca sunt … partinitor. Si că revista Acum, care a acceptat publicarea acelui articol, serveste in mod implicit interesele unei anume grupări. Mă intreabă astfel gospodina noastra dezamagită de profesionalismul nostru, de ce nu scriu si despre plagiatul altora? Cum de numai pe Ioan Mang l-am vazut?
Așadar, fiindcă imi place zacusca si nu voi să ma pui rău cu gospodinele (mai harnicuțe decat albinele), mă conformez. Scriu deci. Și voi dovedi exact contrariul.
La scurt timp după episodul Mang, ne trezim cu plagiatul procurorului general, Laura Codruța Kovesi. Adică tocmai cel ce trebuie sa prinda hoții este… hoț. Fiindcă plagiatul, atunci când este dovedit, reprezintă un furt intelectual calificat. Mă rog, aici intram in altă dandana: Comisiile reunite pentru a confirma/infirma astfel de acte de plagiat dezbat incă … subiectul: a fost folosit acelasi font sau nu dupa copy paste, numărul minim de fraze ce trebuie copiat mot a mot pentru ca plagiatul să se cheme plagiat etc. Fotocopiile lucrărilor in cauză insă, afișate pe doua coloane (stanga originalul, dreapta rezultatul copy paste) plus un pic de banal simț al observației par sa fi clarificat deja lucrurile, deci putem continua.
Ce au in comun astfel de persoane publice ce par să fi fost prinse cu aceeași mață ȋn același sac (încă o dată, asteptam si noi rezultatele expertizelor onoratelor comisii, dar pana atunci ne vom multumi cu fotocopiile deja publicate in presa de limbă română – oricum s-ar putea să ramanem doar cu atât!)?
Orientarea politică? Nu. Profesia? Nu. Nivelul intelectual? Poate că da, poate că nu. Ce ce au cu toții in comun este… mentalitatea. Indiferent de culoarea politică a fiecăruia, setul de valori morale implentat cu brio de “Educatia Gratuită” este absolut acelasi. Atat timp cât nu esti prins furând esti un profet, un incoruptil si, desigur, faptul ca știi să furi fară a fi prins face din tine o persoana “descurcareață” si „desteaptă” – un model demn de urmat. Atunci când esti prins… negi vehement si pozezi in victima. Cum altfel? Invoci o conspiratie a marțienilor și / sau a venusienilor, demasci vehement forțele oculte ce ți-au ghidat mouse-ul calculatorului pentru a face COPY-PASTE … impotriva vointei tale… Dupa care povestea este uitată si lucrurile reintra in …”normal”.
Si dupa aceste doua cazuri de plagiat… tocmai asa s-a si intamplat: lucrurile au revenit la “normal”. Care… „normal”?
Domnul Prim Ministru Victor Ponta se pare că tocmai ne-a exemplificat aceasta normalitate (desigur, si în acest caz vom aștepta cuminți ancheta unei „comisii de specialitate” deci ne vom limita sursele doar la presa straină si la fotocopiile originalulului/copiei deja publicate): jumătate din teza sa de doctorat a fost copiată de la altii… Astfel, iata că avem și un Premier ce a ajuns in paginile prestigioasei reviste Nature:
http://www.nature.com/news/romanian-prime-minister-accused-of-plagiarism-1.10845
Din păcate nu prin valoare academică, ci prin …. HOȚIE. Fiindcă dacă ceea ce descrie articolul publicat de Nature va fi confirmat, atunci alt calificativ decât HOȚIE nu pare sa existe … Pentru moment ne limităm doar la a remarca că paragrafele reproduse din teza de Doctorat a Dlui Ponta si cele reproduse din lucrări anterioare sunt absolut identice (lăsând „specialistilor” sarcina de a decide daca identic inseamnă sau nu plagiat). Că veni vorba de teza de Doctorat… ghiciți cine a fost coordonatorul acestei teze? Vă spun eu. Dl. Adrian Năstase … gaudeamus igitur…! Asta așa, ca să vedeți și dumneavoastră că există o armonie universală a lucrurilor!
Până iși vor termina comisiile „de specialitate” investigațiile … să reflectăm totuși la ceea ce pare sa fie cea mai mare problemă a noastră : mentalitatea implementată de “Educatia Gratuită”. Fiindcă acesta este de fapt mortul pe care il tot ținem in debara de vreo douazeci si de ani.
Acest mort are acum nevoie de o inhumare in condiții de extremă urgență. Fiindcă duhoarea lui se simte ACUM la … orice nivel, până și ȋn paginile Nature! Și a devenit insuportabilă!
Cand eram copii, toti parintii ne invatau adevaratul si inteleptul proverb romanesc: „Cine minte si fura”. Cei care au ajuns la maturitate refuzand aceste 2 trasaturi , au multe de indurat prin refuzul lor. IN legatura cu dl. Ponta ,este aproape dovedit ca minte prin teza de doctorat. Dar ce fura? In afara de averile necercetate inca, ni se fura din spatiul public intelectuali de valoare , o mandrie interna si internationala a Romaniei, cei care promoveaza o ideologie democratica, pentru a aduce Romania in spatiul modern al intregii lumi, si nu un bazar turcesc…
Chiar în ziua când a izbucnit scandalul plagiatului comis de premierul Victor Ponta, pe canalul românesc internațional a fost difuzat un discurs al acestuia, în care recurgea la eterna scuză lamentabilă a oricărui înalt demnitar prins cu mâța-n sac: ar fi vorba de un eventual dosar „ticluit” de către adeversarii politici, neezitând să precizeze că aceștia ar fi apropiații președintelui Băsescu. Ca argument, a folosit faptul că însuși coordonatorul său la teza de doctorat fără însă a-i cita numele (fostul premier Adrian Năsase, n.n.), i-ar fi alcătuit un referat extrem de favorabil, elogios chiar, privitor la această teză. Și atunci, aș întreba eu, termenul de „golănie academică”, pe bună dreptate folosit în articolul d-lui Burghelea, nu ar merita un calificativ cu o sferă ceva mai cuprinzătoare? Dar asta ar însemna ca în rândurile românilor, da, ale celor pe care Ion Iliescu i-a numit „golani” să se iște întrebarea pe mâinile cui și-au încredințat soarta, atunci când și-au dat votul – și încrederea – cui era mai puțin indicat? Și ca originară din România, așa „naționalitate conlocuitoare” cum am fost înainte de a o părăsi, țin să precizez că n-aș vrea să se înțeleagă că încerc să instig pe cineva, ci doar că… întreb! Să fiu singura?
Nu vad posibila decat infiintarea unei Comisii Nationale de verificare a titlurilor doctorale, pentru inceput. Sugerez costul pe sub masa a unui atestat ca doctoratul a fost luat pe bune: de la $25000 de dolari in sus. Se mai mira cineva ca multi oameni de valoare isi cauta recunoasterea in afara granitelor tarii ca sa fie credibili? Cum sa fii in competitie intr-o lume in care „suprarealismul” e norma?
Nu stiu daca se mai poate adauga ceva la ecoul lui Stefan, dar voi incerca.
O astfel de „Comisie” se pare ca exista. Se ocupa cu validarea/echivalarea titlurilor doctorale … obtinute in strainatate. Deci… se verifica daca un doctorat obtinut in Cornell, Weizmann Institute of Science, MIT or Harvard se … ‘ridica’ la standardele „Pontice”. Chiar asa!
Petrecand o luna in vara lui 2006 in Romania impreuna cu sotia, am verificat si procedura de „echivalare” – asa ca sa ne amuzam si noi. Trebuia sa imi traduc teza de doctorat in limba romana (ca sa poata fi copiata fara traducere „autorizata” pe Google Translate) si sa fac o prezentare in fata unui juriu… Desi subiectul tezei mele de doctorat va fi „cercetat” in Romania, optimisti fiind, in vreo zece ani de acum incolo, trebuia sa ii conving de veridicitatea rezultatelor mele – adica sa le ofer obiectul plagiatului pe tava.
Evident ca m-am prapadit de ras si … mi-am invitat sotia la cina, undeva in Bucuresti…
Deci, in mod mai mult decat oficial EU nu sunt doctor in Fizica in Romania. In Romania (atunci cand vin) am simplul statut de bautor de ceai de sunatoare, bere Ursus, mancator de tocanita de cartofi gatita de mama si… cam atat. Adica sunt un nimeni – exact ca pe vremuri. Si nu voi sa devin „cineva” acolo.
Astfel, daca cineva mi-ar „analiza” / „echivala” titlul doctoral obtinut la Weizmann Institute of Science fara stirea si aprobarea mea, ma angajez solemn atat in fata echipei Acum cat si in fata cititorilor nostri fideli ca imi voi vinde diploma echivalata pe Ebay pentru pretul de pornire de 1 Euro Cent si o voi adjuca primei persoane ce liciteaza 10 Euro Centi. Pe loc si fara nici o ezitare!
Asta fiindca atat timp cat titlul doctoral romanesc à la Ponta & Co. are aceeasi valoare precum cel de manelist (Fara numar! Sa moara fraierii de ciuda!) in Romania, eu nu am ABSOLUT nici un chef sa fiu coleg nici cu Ponta, nici cu Mang, nici cu Kovesi si intreaga pleiada de golani academici ce fac cercetare cu „copy-paste”.
Fiindca este cu mult sub demnitatea mea umana si cu (si) mai mult sub ambitiile mele etice si stiintifice. Romania sa-si pastreze „doctorii” pe care ii are. Pe cei ca noi i-a alungat de mult cu un sut undeva.
Da nu intelegeti: totul i se cuvine iar modul de a obtine ce ti se cuvine deja e mai putin important.
Acest sentiment de „totul mi se cuvine” a hotului neprins e problema reala.
„Cercetatorii din departamentul de psihologie al Universitatii California au organizat un experiment. Au impartit studentii pe echipe, separate pe sexe. Trei bărbaţi, sau trei femei, pe echipă. Apoi au pus aceste echipe de trei intr-o camera, si in mod arbitrar au ales dintre ei un lider. Apoi le-au dat de rezolvat o problema morala complicata: ce trebuie facut pentru a stopa bautura in campus….
Dupa 30 de minute cercetatori au intrat in sala cu o farfurie cu 4 prajituri. Cu o incredibilă consecvenţă persoana in mod arbitrar numit conducator al grupului a luat a patra prajitura si a mancat-o.
Acest „sef” ce nu avea nici o calitate speciala, ales la intamplare 30 de minute mai devreme, s-a simtit intreptatit la prajitura in plus.” (traducere aproximativa)
Observati ca si fara „sursa” am folosit ghilimelele, sa nu creada cineva „din greseala” ca sint prea destept.
Stefan probabil doar „glumea” ca scandalurile nu inlatura problema cu numai cresc pretul (sau il fac impozitabil) unui doctorat.
Stimate domnule Burghelea,
Ma intreb daca prin omiterea termenului „academica” din titlul excelentului dvs articol nu s-ar fi obtinut tocmai acea sfera mai cuprinzatoare la care se refera doamna Grindea. Sau,cel mult, prin inlocuirea sa cu „cioclopedica”?
Ganduri bune
Stimate domnule Galbinski,
Cred ca aveti dreptate. Am incercat insa sa fiu prudent cu generalizarile, macar in titlu. M-am referit totusi la caracterul ceva mai universal al fenomenului asociindu-l cu o anume mentalitate catre finalul articolului.
Azi-dimineață, la ora 05.30, când am deschis radioul, să am și eu o „prăjiturică la cafea”, am auzit pe canalul de știri și comentarii (Reshet Beit), informația (menționându-se că apare și în presa scrisă de astăzi), știrea intitulată „Premierul României a plagiat sute de pagini din lucrarea (teza) sa de doctorat”. Ulterior, intrând în web-ul cotidianului „Maariv”, am găsit știrea, și ulterior, am găsit dând o căutare pe Google, despre acest scandal, un titlu: „Scandalul plagiatului lui Victor Ponta face înconjurul lumii”. Marile cotidiene europene și americane comentau știrea. Și atunci m-am întrebat: conducerea românească a luat-o razna chiar de tot? Un intelectual de înaltă clasă, ca Patapievici, este „debarcat” de la conducerea ICR, deși este cunoscută contribuția sa la ameliorarea imgainii țării în plan modial, pe când un politician oportunist, cu un caracter josnic (vezi justificările pentru „nevinovăția” sa) n-a demisionat încă? Și asta, în condițiile în care nu s-a făcut numai personal de rușine în lumea civilizată și cultivată, ci datorită funcției pe care o deține, a făcut de tot râsul România? Ba chiar canalele de știri românești comentau că ultimele măsuri adoptate au însemnat o „revanșă” la adresa președintelui Traian Băsescu? Eu cred că este normal, totuși, să-mi pese de țara în care m-am născut și pe care am considerat-o „a mea” mai mult de jumătate din viața trăită până acum!
Doamnă Grindea, Horia Roman Patapievici nu a fost debarcat (încă) de la conducerea ICR. Vezi http://www.icr.ro/bucuresti/conducerea-icr/consiliul-de-conducere-al-icr.html
Aveți dreptate, d-le Clej, nu m-am exprimat clar, dar am găsit în multe versiuni on line ale presei românești că acest lucru se preconizează, exprimându-se clar intenția premierului Victor Ponta de a o face. Mai mult, mi s-a cerut – și am făcut-o – să semnez o petiție de protest împotriva acestui demers arbitrar. Asta se întâmplă actunci când sentimentele prea puternice (în acest caz, indignarea și revolta), îți influențează modul rațional, „la rece” în care trebuie să-ți exprimi părerile. Știu că profesional, orice s-ar întâmpla, trebuie să-ți controlezi impulsivitatea. Și în acest sens, eforturile mele uneori dau roade, alteori – nu, dar nu întotdeauna. De astă dată, în cazul meu – probabil că nu (încă)!
Nu cred ca Dl. Ponta va demisiona din cauza acestui plagiat, pentru ca nu va exista suficienta indignare din partea publicului larg din tara. Analogiile cu presedintele Ungariei si ministrul apararii din Germania nu sunt adecvate. In Germania si Ungaria (si Austria) titlul doctoral are o valoare importanta de stratificare sociala, stabilita inca de la sfarsitul secolului XIX. In esenta, titlul doctoral face parte din nume si este folosit in toate ocaziile. Din acest punct de vedere, Romania este in situatia Statelor Unite, Canadei si Australiei, unde utilizarea prefixului Dr in afara mediului academic nu este practicata decat de M.D, dar aproape niciodata de Ph. D.
Stimate Domnule Teodor Burghelea, articolul Dvs.este perfect relatat si nu mai are sens sa adaug nici un comentariu, numai ca NU SUNT ABSOLUT DELOC MIRATA DE CEEA CE SE ÎNTÂMPLA ÎN ROMÂNIA NEOCOMUNISTA, dat fiind ca am trait perioada nefasta comunista, în care am avut de suferit toata familia, motiv pentru care ma aflu pe alte meleaguri, din fericire
„Ploaia torentiala si cu grindina” abatute asupra României care au scos la iveala, foarte târziu, (dar MIEUX VAUT TARD QUE JAMAIS)banda de indivizi care de la începuturi au calculat totul extrem de bine având „pâinea si cutitul” în mâinile lor, socotind ca este momentul oportun pentru furt si îmbogatire „legala”.
Am urmarit si urmaresc zilnic, cu precadere, presa din România si nu mai putin presa internationala si televiziunea, ca sa aud si sa citesc comentariile celor în drept si cu autoritate profesionala si civica.
Întrebarile pe care mi le pun zilnic sunt daca vreodata adevarul va iesi clar la suprafata si publicat, întrucât, deocamdata sunt numai tatonari, presupuneri, afirmatii mai mult sau mai putin concludente, în concluzie OMERTA ROMÂNEASCA si dupa 22 de ani este în efervescenta?
Venera Dumitrescu-Staia
(Canada-Montréal)