caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Mentalitate



 

Am Românie la pălărie

de (5-4-2018)
34 ecouri

Nu mi-e rușine că sunt român, dar nici nu mă mândresc cu asta.

A avea “Românie la pălărie” e o formă de a spune că port România cu mine așa cum aș purta un obiect de îmbrăcăminte mai degrabă decorativ decât strict necesar. Chiar mai puțin decât atât, deoarece îmi imaginez România ca pe o pană roș-galben-albastră la pălăria mea, alături de alte pene, animate de culorile altor națiuni și culturi pe care mi le-am apropiat din clipa copilăriei în care mi-am dat seama că naționalismul nu doar că nu e bun la nimic, dar are și o tendință atavica de a se transforma tot timpul în ceva murdar, otrăvitor, josnic.

E drept, nu mi-a fost greu să pricep repede, părinții mei fiind tatăl evreu și mama românca, că locul meu oriunde pe lume, cu excepția unor tari în care trăiesc și mulți alții cărora puțin le pasa de originea etnica a vecinului, va fi sortit unor permanente presiuni de segregare.

Copil fiind, prietenii s-au ferit să-mi spună “jidane” – presupun că s-a observat că familia noastră nu se deosebea cu nimic de celelalte familii de români din blocul în care locuiam, iar tata nu purta kippah (ca tot discutam de pălărie) și nu mergea niciodată la sinagogă. Pana în ziua de azi nu știu prea bine când sunt sărbătorile evreiești și ce ritualuri se practica, dacă nu îmi reamintesc cu gentilețe (reala și plăcută) prietenii mei creștini. Mai târziu însa, în timpul adolescentei și chiar al armatei cu termen redus, persoane mai apropiate sau mai depărtate nu s-au abținut să-mi adreseze acest apelativ pejorativ – așadar am înțeles că sunt destule minți încețoșate în jurul meu cu care ar fi o pierdere de timp să mă lupt pentru dreptul de a fi și eu o parte din turmă, fără să se caşte în jurul meu un gol inconfortabil.

Destul de târziu în viață însă, am acționat efectiv pentru a muta România din interiorul capului, deasupra lui, sub forma penei de la pălărie. Şi nu înainte de a încerca să contribui direct la căderea regimului comunist, ceea ce mi-a adus închisoare și domiciliu forțat, dar asta este alta poveste. Nu vreau să spun decât că am o relație de pace cu propria conștiință, pentru că am încercat să mă lupt cu șobolanii înainte de a trânti ușa și a pleca definitiv din țară. Iar decizia de a pleca am luat-o la mult timp după ce șobolanul şef și ilustra lui consoartă au fost depuși sub o lespede groasa de ciment, când mi-am dat seama că mulți alți șobolani, după ce au stat o vreme ascunși, le-au luat locul și s-au îngrășat peste măsură, prin metode mult mai perfide și mai greu de deratizat.

După ce am trecut și eu, departe fiind de țară de data asta, prin tot felul de dureri legate de imaginea descompunerii României prin plecarea din țară a milioane de minți de calitate care şi-au găsit locul în altă parte a lumii, și încercarea de a face ceva pentru ca aceste minți să aibă punți de legătură cu limba și tradiția în care au crescut, m-am lecuit și de asta.

Ca urmare, nu mai sunt deloc pe linia „hai să arătam cât de grozavi suntem noi românii” – nici măcar în mod special anul acesta, când se sărbătoresc 100 de ani de la Marea Unire.

Citind declarațiile pe care le fac tot felul de „adunători de români de pretutindeni” sub diferite pretexte, cu diferite planuri nemaipomenite și argou relativ ieftin de marketing, mi-a venit de fapt ideea să scriu la un moment dat cat de bine am reușit în viață uitând de obiceiurile proaste pe care le-am dobândit în România și în cursul evoluției mele ca român (şi de care încă mă suspectez că nu m-am dezbărat în totalitate).

Una e să servești necesitățile reale ale unei comunități, în parametrii de liberă alegere pe care ți-i oferă interesul creat de calitatea serviciilor tale, alta este să cauți finanțări ca să materializezi o aşa-zisă „viziune”. Am exemple foarte clare în minte de oameni care au făcut din originea lor româna o “pălărie” de toată frumusețea. Vlad și Angela, o familie pe care o cunoaştem de mulţi ani, contribuie în fiecare an la un festival internațional organizat de biserica la care sunt afiliați, oferind publicului care participa la festival mâncare și muzică tradițională româneasca și strângând fonduri pentru cauze de calitate indiscutabilă. Ei nu doar nu au nevoie de nimeni ca să reușească în această acțiune (pun mana și fac ei înșiși) dar nici nu trâmbițează succesul lor, sunt pur și simplu purtătorii steagului tricolor (la modul propriu) alături de steagurile altor 15-20 de ţări reprezentate în congregația lor de oameni care, asemenea lor, consideră calitățile umane pe care le au deasupra originii lor etnice, iar asta îi ţine împreună și îi mulțumește. Andrei organizează o serată românească la sinagoga din Montreal – cu zero sprijin oficial de la București. Sunt convins că sunt mulți ca ei!

Ca să se ajungă aici, trebuie uitate o serie întreagă de apucături specifice României, aşa cum le vedeam cel puțin în anii când am decis să mă “de-românizez” de ele.

Trebuie uitat și corectat balcanismul lipsei de punctualitate. Într-o societate în care punctualitatea funcționează bine, dacă ajungi cu mai puțin de 10-15 minute la locul unde ai o întâlnire, este aproape ca și cum ai întârziat! Punctualitatea este una dintre cele mai elementare dovezi de respect, iar lipsa ei, opusul!

Trebuie uitat principiul lui “merge și aşa”. De la caz la caz, desigur, de exemplu având o pană dublă pe o şosea pustie, trebuie încercat de ajuns la cea mai apropiată așezare omenească, încet și chiar dacă janta se strică. Punând în balanţă riscurile, se alege varianta de acțiune cu riscul cel mai redus.

Trebuie uitat și corectat obiceiul de a negocia cu scopul de a-l înfrânge pe partenerul cu care se dorește realizarea unei tranzacții. Dimpotrivă, trebuie căutat punctul în care ambii câștigă și pot continua să dezvolte încredere și pot reuși împreună în noi acțiuni.

Trebuie pusă încrederea deasupra banului.

Pentru a limita corupția, trebuie schimbat modul de gândire a celui care o alimentează, a celui care DĂ, nu a celui care PRIMEȘTE. Cel care primește nu mai are nici o șansă de reabilitare prin forte proprii, este ca un drogat dependent de inhalarea substanței care îi transformă creierul!

Trebuie oferit femeii locul pe care îl merită în societate, ca mamă, coleg de serviciu, manager, alungător de suferințe și aducător de culoare în viață. O cultură în care femeia este recunoscută preponderent ca atracție comercială va sfârși prin a fi populată de femei cu înclinația de a li se recunoaște în principal acest merit, rămânând ca oamenii de știință, cercetătorii, managerii stelari, doctorii, artiștii, matematicienii, economiștii, care au avut “ghinionul” să se nască femei în România, să-şi găsească un acoperiș primitor deasupra capului departe de locul unde s-au născut.

Mitul că “noi știm să ne distram, alte popoare nu” trebuie uitat cu desăvârșire. Universul nu gravitează în jurul vreunui leagăn al civilizației universale care s-ar fi născut pe meleagurile actualei Românii. Trebuie să fii lemn de incult ca să nu pricepi asta și să te ambiționezi să răsucești istoria pe degete în așa fel încât strămoșii României de azi să devina unicii părinți ai lumii de ieri.

Ce-a mai trebuit să uit ca să reușesc? Cârpeala, sentimentul că mă pricep la orice și că pot repara orice, tendința de a propune idei noi în permanenţă dar pe care să le pună alții în aplicare (ador expresia “25 la fundu altuia”), amânarea, neimplicarea și sora ei bună, formarea și exprimarea de opinii sentențioase în legătură cu orice, paranoia că tot timpul vrea cineva să te păcălească sau cel puțin te minte, indiferenţa la vot, arborarea unei mine abătute, preocupate, frustrate, “importante” mai tot timpul…

Nu pledez pentru de-românizare (cum numesc aici oarecum abuziv, dar cu scopul bine determinat de a trage un semnal de alarmă, uitarea și corectarea obiceiurilor care țin România în retardare). Vorbesc doar despre cazul meu (de fapt și al altora despre care știu că au reușit în viaţă adoptând comportamente nespecifice României) și despre ce mi-am amintit la repezeală (poate cititorii vor dori să adauge din propria experienţă).

Invazia din ultimii aproape 30 de ani a șobolanilor face ca astăzi succesul real, stabil, onest în România să aparțină celor care şi-au pus clienții în centrul universului, nu celor care continuă tradiția mioritică dialogând cu oile despre problemele lor şi lăsând pe seama Domnului (sau a Destinului) rezolvarea lor, victime ale unui fatalism de doi bani îmbrăcat în vise așezate pe fotolii de aur în timp ce pantofii stau în continuare în mocirlă sau praf, după cum dă cu ploaie sau nu.

Ştefan Maier, 5 aprilie 2018

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Wanda Lucaciu: (6-4-2018 la 01:51)

    @Stefan

    Nu am avut niciodata ocazia sa cunosc un erou.
    Tu esti un erou. Ti-ai pus viata in pericol in timpul comunistilor.Ai luptat pentru libertate si pentru o Romanie libera de sub jugul communist.

    Multumesc Stefan si iti dau toata onoarea cuvenita pentru sacrifiul tau!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 1

  • Stefan N. Maier: (6-4-2018 la 13:55)

    Draga Wanda,

    Iti multumesc pentru cuvintele frumoase.

    In chestiunea eroismului totusi, trebuie sa spun ca si asta e tot un fel de pana la palarie. Eu nu ma consider un erou, mai degraba un fel de chior in tara orbilor. Si nu e meritul meu ca am avut un ochi deschis, dupa cum nu e meritul meu ca m-am nascut om si nu caine, etc.

    Multa vreme am rejectat complimentele pentru actul de curaj inconstient de a face ceva impotriva lui Ceausescu, din multiple motive. In mintea mea a fost un gest normal, am fost chiar surprins cand mi s-a dat a intelege in primele zile dupa arestare ca sunt detinut politic. Apoi, cand mi-am dat seama ca am contribuit la eliminarea unui sobolan doar ca sa apara duzini de alti sobolani si lipitori, mi-a mai pierit din entuziasm. In fine, n-am vrut, tanar fiind, ca viata sa-mi fie definita in continuare de gestul nebunesc de a ma opune unui regim totalitar. Am vrut sa am o viata normala, sa lucrez la proiecte ingineresti, sa am o familie, sa locuiesc intr-o casa in care sa ma simt bine, sa am un caine, sa imi permit sa ies la iarba verde si la pescuit, lucruri din astea.

    Asadar daca vrei sa fiu erou, accept de dragul tau, dar asta nu ma face mai neobisnuit in proprii ochi. Cum scriam si in articol, dar problema ar trebui pusa cumva invers, nu ma mandresc cu asta, dar nici nu am de ce sa-mi fie rusine 🙂

    Mergem inainte si vedem ce se mai intampla!

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 1

  • Sfartz Pincu: (7-4-2018 la 15:55)

    Detasarea redactorului-sef fata de tara de origine, fata de problemele si interesele ei, impune intrebarea: De ce se mai foloseste limba romana la „ACUM” ??

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 4

  • Stefan N. Maier: (7-4-2018 la 16:52)

    In ce mă priveşte, folosesc limba romană pentru că mi-e dragă. Cum iubesc şi Romania de altfel, sincer, fără incrancenare sau exclusivităţi pe care să le impun şi altora. Toţi care scriu în ACUM cred, iubesc limba romană. Nu ştiu daca aţi observat d-le Pincu, noi cei din afară chiar pastrăm o limba un pic mai curată, fără barbarisme. Păstrăm limba Romană cam ca în „Romanţa fără ecou” a lui Minulescu: „Iubire, bibelou de porţelan”…

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (7-4-2018 la 18:11)

    @Sfartz Pincu

    > De ce se mai foloseste limba romana la „ACUM” ??

    În ceea ce mă priveşte, este limba în care mă exprim de departe cel mai bine, un nivel pe care nu îl voi atinge niciodată în nici una dintre limbile pe care le vorbesc.

    Vorbind în română cu relativ puţine persoane, cu excepţia unor anumite perioade mai scurte din viaţă, conversaţiile de pe ACUM mă ajută să păstrez un nivel bun al folosirii limbii române, ceea ce facilitează conversaţiile cu iubitorii vorbei noastre dulci, una care mult aduce.

    Profit de ocazie pentru ca să-i mulţumesc lui Ştefan pentru că a pus la dispoziţie această posibilitate şi moderatorului pentru „vorba dulce” pe care o menţine în articole şi conversaţii.

    Sărbători fericite tuturor celor care au România la pălărie!

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 4 Nu-mi place 0

  • Stefan N. Maier: (7-4-2018 la 19:26)

    Venind vorba de mulţumiri, și eu trebuie să mulţumesc tuturor celor care colaborează la ACUM, fie și doar comentând, nu neapărat propunând articole. ACUM este pentru mine o Românie mititică, atât de mică încât nu încap în ea nici unul dintre motivele pentru care nu trăiesc în România reală. Aici pot dialoga cu oameni oneşti, pot citi articole scrise cu respect pentru adevăr, ş.a.m.d. Nu e autopublicitate (se poate constata cât de „mult” am contribuit personal la ACUM de luni și luni de zile!), e pură recunoștință pentru toţi cei care ţin această mică Românie curată în viaţă!

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 4 Nu-mi place 0

  • Wanda Lucaciu: (7-4-2018 la 22:57)

    @ Dl. Sfarz,

    Nici unul dintre noi nu este detasat de tara unde ne-am nascut. Fizic, sintem detasati, dar in suflet, nu.

    Stefan Maier, Alex Leibovici, Victor Manta si George Petrineanu si multi altii care locuiesc peste hotarele Rominiei, vorbesc romaneste foarte bine si toti ne bucuram sa intilnim alte persoane din Romania. Unii dintre noi, scriu romaneste extrem de bine(NU EU)si se exprima superb (NU EU). Altii (eu de ex), am cam uitat gramatica si citeodata nu-mi gasesc cuvintele in romaneste. Asta nu inseamna ca nu sint de origine din Romania sau ca mi-e rusine ca sint rominca.

    Sarbatori fericite de Pasti!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (7-4-2018 la 23:48)

    @Sfartz Pincu

    Detasarea redactorului-sef fata de tara de origine, fata de problemele si interesele ei, impune intrebarea: De ce se mai foloseste limba romana la „ACUM” ??

    Răspunsul este banal: pe ACUM se foloseşte limba română deoarece revista se adresează vorbitorilor de limba română.

    Dar poate că de fapt aţi vrut să puneţi o altă întrebare: de ce mai continuă să existe publicaţia ACUM?

    La asta răspunsul meu este: deoarece mai există persoane – autori şi comentatori – interesate de evenimentele şi problemele din România. Şi care mai sunt interesate într-un schimb de idei legate de acestea, şi de alte probleme.

    În general: eu nu cred că un român (= cineva născut în România), fie el trăitor în România sau în străinătate, are vreo obligaţie morală, „patriotică”, să se intereseze şi eventual să se implice în problemele şi evenimentele din ţară. Este dreptul lui s-o facă, iar evaluarea mea depinde de conţinutul acestei implicări…

    Şi nu văd nimic blamabil dacă un român se detaşează de ţara în care s-a născut – cu sau fără o ulterioară ataşare la altă ţară.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 1

  • Sfartz Pincu: (8-4-2018 la 04:20)

    Toti suntem cetateni ai Terrei ! Dar apa in care – si din care ne nastem este unica. Henri Coanda a sustinut aceasta teorie, prin intoarcerea sa in Romania, (fie ea si comunistã), desi nu era sarac, cand traia in strainatate.

    Un roman de etnie evreiasca – pe deaintregul, pe jumate, sfert, optime – adevarata (fara nota antisemita a lui Rosenberg!), daca este nascut in si cu apa din acest LOC, se va simti, eu ma simt jignit de o asemenea abordare a legaturii cu tara de origine, ca si cea promovata prin acest articol. Ce sa mai spunem de romanii de etnie romana?

    Cum sa compari dragostea de tara in care te-ai nascut, ai crescut de bine de rau, indiferent de sistemul politic, social, administrativ sau de nivelul vietii materiale – cu o haina pe care o poti dezbraca sau imbraca atunci cand ti se nazareste ?

    Vorbind despre apa in care ne nastem, ce exemplu mai bun de „apa la moara” se poate da antisemitilor, prin aceasta abordare a patriotismului li se poate oferi?
    Daca nu-ti pasa de tara de obarsie, treaba ta. Este o problema personala, nu de afisaj in public.

    Sunt multe de spus, dar punctul meu de vedere este ca dragostea de tara nu este o palarie, ci o legatura indestructibila, la fel ca dragostea de mama sau dragostea fata de copilul tau.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 4

  • Alexandru Leibovici: (8-4-2018 la 15:23)

    @Sfartz Pincu

    > apa in care – si din care ne nastem este unica. Henri Coanda a sustinut aceasta teorie

    Asta nu este o teorie(*), este abia o ipoteză. Nu ştiu ce înseamnă că omul se naşte în şi din apă. Apoi nu ştiu să se fi cercetat influenţa acestei ape (indiferent ce înseamnă) şi caracterul, sentimentele şi ataşamentele omului.

    Nu ştiu dacă Coandă însuşi a gândit acea susţinere ca fiind mai mult decât o figură de stil; în orice caz este hazardat să fie luată ad litteram şi însuşită ca un adevăr revelat.

    > eu ma simt jignit de o asemenea abordare a legaturii cu tara de origine, ca si cea promovata prin acest articol

    Acest gen de mentalitate este unul din motivele pentru care mulţi pleacă din România şi şi mai mulţi nu au speranţe că se va schimba acolo ceva în următoarele câteva generaţii…

    ——-
    (*) „că fiecare om este atras de locurile de unde a băut prima apă”… Subiectul acesta l-am mai discutat şi în 2012, pornind de la Coandă, trecând prin „memoria apei” şi Mânzatu: v. aici şi următoarele, apoi aici.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (8-4-2018 la 17:39)

    @ Alex. Leibovici

    O apreciere subiectiva este dublata de o metoda de justificare si mai subiectiva folosita surprinzator de subiectiv, tocmai de Domnia Voastra, care promovati cu asiduitate precizia in exprimarea ideilor !!…

    …Multi pleaca..si mai Multi nu au sperante..!! Cati, mai exact, pleaca din cauza mentalitatilor si nu din motive materiale ?? Aveti cifre??

    Din motive materiale au plecat dupa 1989 2.210.272 de romani, si cca 141.000 in patru ani inainte de 1989. Din acesti 141.000, nu se stie cati au plecat din motive politice, dar prin logica interesului material predominant, raman cel mult cateva mii de persoane – cei plecati din motive politice, adica cei care au acum.…”Romania in palarie :”.

    Ceilalti 2.350.000 de romani au Romania in suflet, categorie la care putem adaoga si pe cei 400.000 de evrei plecati in Israel, si pe cei 230.000 de sasi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 3

  • Alexandru Leibovici: (8-4-2018 la 21:58)

    @Sfartz Pincu

    > Din motive materiale au plecat dupa 1989 2.210.272 de romani […] nu se stie cati au plecat din motive politice

    Din păcate aţi omis să vă gândiţi la numeroasele căi prin care mentalitatea dominantă determină nivelul material general al unei ţări. La scară de secole.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (9-4-2018 la 00:19)

    @Sfartz Pincu

    > Din motive materiale au plecat dupa 1989 … şi … în patru ani inainte de 1989

    Interesante cifre, şi deosebit de exacte. Îmi dezvăluiţi sursa lor?

    Ştiţi cumva şi câţi au plecat inainte de 1985, fără a-i socoti pe evrei şi saşi, şi din ce motive?

    > Ceilalti 2.350.000 de romani au Romania in suflet, categorie la care putem adaoga si pe cei 400.000 de evrei plecati in Israel, si pe cei 230.000 de sasi.

    Eu nu pot vorbi, din experienţa mea, decât despre motivele pentru care se duc cei emigraţi din România, cu care am avut ocazia să vorbesc, să viziteze ţara din care au plecat. Lista nu este sortată în nici un fel şi nici nu este exhaustivă:

    – să-şi vadă rudele şi prietenii
    – la tratamente medicale
    – pentru afaceri
    – pentru turism
    – să mânânce şi bea bine la restaurante
    – să stea în hoteluri luxoase la preţuri reduse
    – să-şi găsească un soţ/soţie
    – să înfieze un copil
    – să viziteze mormintele rudelor şi să aibă grijă de ele

    Nu-mi amintesc de nici unul care să-mi fi spus că se duce deoarece are „Romania in suflet”, ceea ce pune sub semnul întrebării estimările dv. De altfel nici prin cap nu mi-ar trece să pun o asemenea întrebare, deoarece nu aş vrea să supăr pe nimeni 🙂

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Stefan N. Maier: (9-4-2018 la 02:32)

    Dragă Domnule Pincu,
    să nu mi-o luaţi în nume de rău, dar voi afirma că dacă dv. nu aţi fi existat, ar fi trebuit să fiți inventat!
    Cu greu îmi pot imagina exprimarea unor idei, așa cum le prezentați dv., care să ilustreze mai bine mentalitatea îngustă pe care iată, chiar și reprezentanţi foarte inteligenţi ai unei culturi (între care vă socotesc) o reţin din progres.
    Aș putea să mă refer la fiecare frază din replica dv., având ocazia să descriu și mai în detaliu ideile din articolul iniţial. Dar mă voi referi doar la:
    1. ” eu ma simt jignit de o asemenea abordare a legaturii cu tara de origine, ca si cea promovata prin acest articol” – de ce? De ce dacă altcineva simte altfel și nu încearcă să vă convertească să simţiţl la fel, v-aţi simţi jignit? De ce să vă jignească cineva care nu vă pune în nici un fel de pericol, nu vă caracterizează în nici un fel, nu vă impune nimic? Vedeţi în expunerea respectivă de idei ceva periculos, subversiv? În ce ar consta pericolul respectiv?
    2. „ce exemplu mai bun de „apa la moara” se poate da antisemitilor, prin aceasta abordare a patriotismului li se poate oferi?” Vă referiţi desigur că se vor găsi unii să spună ceva de genul „v-am spus eu că Maier e jidan, așa iubește jidanii ţărișoara noastră, luaţi aminte!” Păi Domnule Pincu, dv. credeţi că, cu sau fără pălărie, aș putea eu să „păcălesc” pe vreunul dintre acești vigilenți veșnic verzi? Sau aţi putea dv., în egală măsură? Din fericire îmi pasă doar de românii care nu gândesc așa, pentru că modul de gândire al celorlalţi va dispare doar natural, odată cu ei.

    Ultima mea rugăminte ar fi să nu mai amestecăm iubirea, dragostea, cu apa – e total nepractic să diluăm substanţe atât de rare, în loc să le folosim la construcţii durabile, chiar dacă acestea necesită poduri peste mări şi ţări!

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 4 Nu-mi place 0

  • Wanda Lucaciu: (9-4-2018 la 03:00)

    @Leibovici, @Maier si @Manta

    Print-un singur cuvint pot sa raspund la comentariile voastre… AMEN!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (9-4-2018 la 06:09)

    @Stefan N. Maier

    „Apa” a intervenit intempestiv, si o „scurg” din comentariu. Dar „pietrele” raman !

    Numarul celor care s-ar putea sa sustina mentalitatea expusa in articol este egal, cel mult, cu numarul celor care mai poarta palarie. Valoarea articolului este data de frumusetea si conformitatea formala a expunerii, dar continutul este dubitabil.

    Mai ca as spune, cred, ca nici autorul nu este convins de ce a spus. Si iata de ce. Un sentiment nu poate fi prezentat plenar prin cuvinte. Iar legatura cu Romania a celor care au mancat vreodata mamaliga de acasa – este un sentiment. Daca un roman din strainatate are de ales intre o prietenie cu un strain sau cu un roman (notiune foarte elastica), ar prefera, cred, in majoritatea cazurilor pe roman. O sa replicati probabil ca este vorba doar de legatura lingvistica.

    Foarte bine a exprimat acest sentiment Stimabilul nostru Domn Florin Predescu (pe Face), care intrebat de un prieten-Walter Johrand – „Doar nu esti acum la Sibiu”,-Florin a raspuns: ”Nu, doar CU SUFLETUL !”.

    Puteti sa-l convingeti pe Florin Predescu, un roman transferat circumstantial, sau motivat, ca destui altii – din tara in strainatate, ca poarta Romania la palarie ?

    Ati dezavuat introducerea in eseul Dvs. a termenului „suflet”, dar ma tem ca aceasta notiune este devine dominanta in analiza-studiul, despre ce se poate si nu se poate atasa de o palarie.

    Sa fiti sanatos, si in aceste zile,imi permit sa Va urez: „Hristos (jidanul ???/Mod.) a inviat !?”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 3

  • Sfartz Pincu: (9-4-2018 la 10:53)

    PS. Referitor la semnul de intrebare pus de moderator, precizez ca de Pastele crestin are loc un reviriment cu nuante antisemite (ascunse sau evidente), legate de Iuda-un „jidan” tradator, uitandu-se ca insusi Iisus Hristos si toti apostolii (fara nicio exceptie), erau evrei. Si inca o nota: Nici un apostol, nici Ioshua din Nazaret nu stiau ca sunt crestini !! La inceput, crestinismul era doar o reforma a unui cult religios.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (9-4-2018 la 12:07)

    @Sfartz Pincu

    > Foarte bine a exprimat acest sentiment Stimabilul …, care intrebat de … „Doar nu esti acum la Sibiu”, … a raspuns: ”Nu, doar CU SUFLETUL !”.

    Şi ce credeţi că ar fi răspuns aproape oricine, dacă întrebarea ar fi sunat: „Doar nu eşti acum la Ciorogârla”?

    Răspunsul la care m-aş fi aşteptat ar fi fost: „Nu am nici o treabă cu Ciorogârla”.

    Notă. Această comună este şi ea o parte a României, lucru uşor de găsit, spre deosebire de cifrele pe care le-aţi dat şi apoi interpretat într-un mod foarte particular.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (9-4-2018 la 13:44)

    „Prinde orbul, scoate-i ochii!!” Si doar am scris cu MAJUSCULE: „CU SUFLETUL” !

    Locul poate fi oricare localitate, fie si Ciorogarla, dar ati iesit din tema articolului, evitand, OMITAND cuvantul: cu SUFLETUL !!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 3

  • Victor Manta: (9-4-2018 la 17:23)

    @Sfartz Pincu

    > Locul poate fi oricare localitate, fie si Ciorogarla, dar ati iesit din tema articolului, evitand, OMITAND cuvantul: cu SUFLETUL !!!

    Perfect, deoarece insistaţi, am adăugat ceea ce vă lipseşte la ceea ce am scris: „Nu am nici o treabă cu Ciorogârla cu SUFLETUL”.

    Poate acum veţi înţelege că una este să fii legat sufleteşte de localitatea unde poate te-ai născut sau poate ai trăit ceva vreme, de care te leagă nişte amintiri importante, şi cu totul alta este să fii ataşat sufleteşte de o ţară întreagă, despre care realizezi că are un regim pe care nu îl mai suporţi (drept care traversai ilegal Dunărea), sau în care NU poţi duce o existenţă DEMNĂ (şi iei avionul).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (9-4-2018 la 20:10)

    @Sfartz Pincu

    > PS. Referitor la semnul de intrebare pus de moderator […]

    Vă rog să evitaţi cuvântul, cu excepţia cazului când este necesar. Aşa cum l-aţi folosit nu era necesar, sau în orice caz nu rezulta acolo că ar fi necesar.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Stefan N. Maier: (10-4-2018 la 00:44)

    Din păcate s-a pierdut ideea articolului în această conversație. Sau, mai bine zis, a fost denaturată. Ce spune autorul, pe fond? Simplu: că în loc de a avea comportamente care în România nu sunt amendate, pentru a reuşi în viaţă, românii ar trebui să-și corecteze, „din interioɽ” modul de a gândi și acționa. Autorul nu afirmă că se de-românizează de România (nu se discută nicăieri despre acest aspect) ci de proastele obiceiuri ale lipsei de punctualitate, dării de mită, punerii banului deasupra încrederii, negocierii şmecherești, misoginismului, superficialităţii, egocentrismului exacerbat, xenofobiei.
    Cum mă aflu în prezența acestor comportamente, cum dau jos pălăria cu steag tricolor. Îmi permit luxul să nu fiu român în prezența şi prin asocierea cu cei care nu-și conștientizează retardarea în care îi menţin cele enumerate.
    Să mă contrazică oricine dorește (cu excepţia lui Donald Trump și a altora ca el care s-au născut multimilionari şi nu au nevoie de bun simţ pentru a reuși în viaţă) dacă a reuşit, cum scrie autorul că n-ar trebui să se mai comporte cei care dau nota dominantă în România!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (10-4-2018 la 05:01)

    Îmi pun de drept întrebarea: Oare chiar nu am dreptate dacă dezavuez o atitudine cosmopolită, la granița cu anticul principiu al oportunității: „Ubi bene, ubi patria”, acceptabil ca principiu de viata personala si pe timp de pace.

    Ca punct de vedere și de atitudine socială strict personală-este acceptabil, dar răspândirea publică, socială si politică a mentalitățiį: „o țară în care trăiești, ai trăit, este o haina decorativă, o pană la „pălărie” – mi se pare, nu, nu mai se pare, chiar este o mentalitate toxică, condamnabilă – în vremurile prezente, intro lume sfâșiată de adversități la nivel de regiunilor dens populate, la nivel de state.

    Ca o consecință a acestei mentalități, pe vreme de război cel puțîn, este ușor de imaginat ce s-ar fi întâmplat cu „razboiul de șase zile”, dacă fiecare soldat din armata israeliană, venit de aiurea, ar fi purtat Israelul ca pe o pălărie pe care poți s-o scoti, sau să o îmbraci, când vrei!

    Sau să revenim la România si Republica Moldova. Cu aceeași mentalitate promovată acum, sa fi fost aplicată în zilele agresiunii rusești asupra Transnistriei, cum ar fi reușit o riposta ??. Si nu numai de autorul articolului, pe care-l asigur de toată stima și considerația mea pentru inteligența sa deosebită, ci de un cor de susțînători care pun automat semnul votului de total acord la orice vorba a șefului (!?), și invers pentru adversarul-adversarii acelei mentalitati – cred că sunt mai mulți adversari, dar care nu au avut curajul să se exprime de teama cenzuraraii, devenită sistematica la ACUM.

    România este și ea acum sub amenințare, nu cu „avertismentul” numerotat în stil chinez, ci cu tancurile rusesti care, după spusele lui Rogozin, pot ajunge în 8 ore la București.

    Și se promovează de revista ACUM mentalitatea ca în loc de o mobilizare patriotică a oricărui român, să se facă o mobilizare după voia fiecăruia, de a îmbracă sau nu obligația patriotică de a apăra țara în față invadatorilor? În ce fel de lume trăim? Unde sunt principiile morale ale atașamentului față o patrie?

    Acesta este punctul meu de vedere personal, și resping apriori comentarii de genul: „nu asta am vrut să spun”, sau să fiu acuzat de nu știu ce fel de „model de gândire retrogradă”. Exceptând pe cei care nu fac parte din „corul pe trei voci” – care automat pune calificative negative, – accept orice critică.

    Controversat. Tu ce crezi? Imi place 0 Nu-mi place 7

  • Stefan N. Maier: (10-4-2018 la 10:28)

    Greșiți foarte mult, d-le Pincu.

    În primul rând faceţi afirmaţii deopotrivă incorecte şi jignitoare la adresa redacției și a mea. Nu aveți idee de faptul că primii critici ai fiecăruia dintre noi suntem noi înșine, cu bună credință, în interesul revistei! Fiecare membru al redacţiei este propriul lui șef și face exact ce-i dictează conștiința. Cum altfel ar putea exista ACUM care nu are nici un venit practic, și nu plătește pe nimeni? Credeţi că oameni în toată firea, care realizează în plus că nu câştigă nici o celebritate scriind în ACUM, dacă nu ar face exact ce-i taie capul, ar mai colabora?

    În al doilea rând sunteţi singura sursă de la care aflu că planează o ameninţare deasupra României. Asta e glumă? Dacă da, nu e cea mai grozavă!

    Cât privește mobilizarea voinicească a fiecărui românaș, asta e o glumă un pic mai bună în valoare relativă, dar altfel tot proastă. Mai bine uraţi-ne să avem noi ăștia cu Românie la pălărie (RomâniE, nu RomâniA, aţi sesizat nuanţa?) de lucru, să ne plătim cu regularitate taxele, din care o mică parte ajunge să finanţeze NATO și politica internaţională de pace şi cooperare, dar și de amendare a huliganismului (vezi recentele măsuri împotriva oligarhilor ruși) căci în baza patriotismului românesc de cârciumă, nepotism și ciubuc, vede toată lumea ce departe s-a ajuns!

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 6 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (10-4-2018 la 10:35)

    @Sfartz Pincu

    Trist…

    Dar nu sunt surprins deoarece sunteţi constant – cam aceleași idei pe tot parcursul, începând din 2011-12.

    Idealul dv. pentru regimul din România pare să fie unul antiliberal, naţionalist, autoritar – un fel de putinism, însă autohton, românesc.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 0

  • Teodor Burghelea: (10-4-2018 la 10:52)

    Mentalitatea pe care o exprima Dl Sfartz in mod constant (sunt aici de acord cu remarca Dlui. Leibovici) a tras Romania la fund timp de decenii. Patriotism belicos si desuet, adversari imaginari, chemari isterice la valori nationale, dragoste fata de o entitate relativ abstracta impusa tuturor (in loc de dialog si cautare a unor posibile valori ce merita promovate). Ton artagos cu pusee de obraznicie cu greu mascate. Argumente trase de par (vezi argumentul cu Facebook in care Dl Florin Predescu a fost atras, sunt sigur, fara voia Dlui), cifre scoase ad-hoc (dar fara referinte bibliografice)eterna placere de a monologa – nici o urma de deschidere catre dialog. Iata doar cateva din metehnele de care nimeni nu are nevoie. Fiindca nu au produs decat mizerie, saracie si suferinta.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 4 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (10-4-2018 la 19:06)

    @Sfartz Pincu

    > Unde sunt principiile morale ale atașamentului față o patrie?

    Prima întrebare care trebuie pusă este ce a făcut patria pentru tine, şi nu invers.

    În exemplul dat de dv., al soldaţilor israelieni, răspunsul la întrebarea de mai sus este uşor de dat, iar rezultatele luptei lor eroice sunt cunoscute şi apreciate în toată lumea liberă.

    În celălalt caz evocat de dv., încercaţi să găsiţi însă justificarea pentru soldaţii români sacrificaţi la Odesa şi apoi pentru şi mai mulţi, pierduţi în mod scandalos la Stalingrad. Nu veţi reuşi, ceea ce arată falsitatea analogiei pe care aţi încercat-o!

    > … un cor de susțînători care pun automat semnul votului de total acord la orice vorba a șefului (!?), și invers pentru adversarul-adversarii acelei mentalitati …

    Că nu există „şefi” v-a spus-o deja Ştefan, care îl caracterizaţi în mod greşit ca pe un fel de dictator.

    Observ că mai mulţi comentatori obişnuiţi ai lui ACUM şi-au exprimat opiniilor lor cu privire la spusele dv. şi nu am văzut una care să vă fie favorabilă, ceea ce însă nu v-a pus pe gânduri.

    > … cred că sunt mai mulți adversari, dar care nu au avut curajul să se exprime de teama cenzuraraii, devenită sistematica la ACUM.

    Aceasta este o presupunere nedemonstrabilă şi, în consecinţă, nedemonstrată. Ca apărare a poziţie dv. ea este nulă.

    Cei foarte puţini care au fost limitaţi în drepturile lor de acces la ACUM au fost rareori sancţionaţi pentru ideile lor, ci de regulă, după câte ştiu, pentru atitudinea lor nepoliticoasă (understatement) faţă de cititori, de alţi comentatori sau faţă de redacţie.

    Se vede că, în cazul dv., un „Ton artagos cu pusee de obraznicie cu greu mascate” (după cum a rezumat dl. Burghelea) a avut ca singură consecinţă o atenţionare pentru folosirea unui cuvânt cu caracter antisemit, într-un context în care nu era necesar. Găsesc că NU vă puteţi plânge pentru aceasta.

    Poate că este util de reamintit în acest context care este poziţia declarată a revistei ACUM:

    Xenofobia, bigotismul, prozelitismul feroce, minciuna, nepotismul, naţionalismul ca refugiu al lichelismului, infatuarea, aroganţa, secretomania şi multe alte caracteristici care considerăm că nu ar trebui să mai facă parte din modelele de gândire ale omului mileniului III au în noi nu doar un adversar tăcut, ci unul care nu se sfiieşte să acţioneze. ACUM.
    https://acum.tv/despre-noi/

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 4 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (11-4-2018 la 04:18)

    Cum să nu mă pună pe gânduri faptul că cel puțîn 4/6 dintre comentatori mă „etichet-izeaza”(!?) cu usurinta doar pentru că îmi place contrazicerea (și contradictiā !), precum si posibilitatea DE la ACUM, SĂ AFLU ADEVĂRUL meu, CU MIJLOACELE MELE atât de dezavuate de toți comentatorii, cu excepția-tocmai a Domnului S.N.M – pe care ați sărit să-l apărați cu atâta înverșunare (aparare de care nu este nevoie! ) ???

    Este o dezbatere de pe poziții diferite, si cel putin, poziția Domnului Burghelea, și mai ales concluziile Domniei Sale scoase complect din context, exprimate in prima parte a comentariului sau sunt cel putin ciudate, daca nu ar fi si jignitoare, identic ca forma si continut cu o alta personalitate similara (dar atenuat de o frana Prony, desigur doar mimata) !!

    Mă acuză Domnia Să că mentalitățile atribuite mie „au creat sărăcie (?)” și mizerie. Exact pe dos, eu mă dedicasem să creez bogăție pentru România, iar cei cu gura și capul plin de fraze goale au distrus această bogăție. Paradoxal, dar frazeologia utilizată de Dumnealui se potrivește mai bine cu tagma distrugatorilor de progres material și spiritual. Este ridicol, atunci când cei care nu au creat nimic, critică pe cei care de bine de rău au încercat să creeze ceva. Nu-i niciodată târziu si inutil să-ți pui întrebarea, atunci când ajungi la SENIORITATE (unii la SENI……!!!): ce-am făcut cu și LA viața mea?

    Nu-i asa Stimabile?

    PS. Multumesc celor de la ACUM (si NU cu aceasta ocazie !) pentru urarile binevoitoare legate de intrarea mea in al 86-lea ciclu solar !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2

  • Teodor Burghelea: (11-4-2018 la 08:43)

    Domnule Sfartz,

    Sa trecem la discutia faptelor.
    Ati afirmat:
    „cred că sunt mai mulți adversari, dar care nu au avut curajul să se exprime de teama cenzuraraii, devenită sistematica la ACUM.”
    Dupa aceasta afirmatie, aveti doua optiuni. Demonstrati partea „cenzuraraii, devenită sistematica la ACUM” si va mentineti putinul de credibilitate ramas. A doua optiune: retrageti afirmatia (in cazul in care nu o puteti dovedi) si va cereti scuze persoanelor vizate de aceasta afirmatie (nu mie, eu nu am absolut nici o legatura cu redactia Acum).

    A doua afirmatie:

    „Și se promovează de revista ACUM mentalitatea ca în loc de o mobilizare patriotică a oricărui român, să se facă o mobilizare după voia fiecăruia, de a îmbracă sau nu obligația patriotică de a apăra țara în față invadatorilor? ”

    La care invadatori va referiti? Deasemenea aveti doua optiuni. Numiti invadatorii cu pricina, sau retrageti afirmatia ca nefondata.

    A treia afirmatie:

    „Din motive materiale au plecat dupa 1989 2.210.272 de romani, si cca 141.000 in patru ani inainte de 1989. Din acesti 141.000, nu se stie cati au plecat din motive politice, dar prin logica interesului material predominant, raman cel mult cateva mii de persoane – cei plecati din motive politice, adica cei care au acum.…”Romania in palarie :”.

    Ceilalti 2.350.000 de romani au Romania in suflet, categorie la care putem adaoga si pe cei 400.000 de evrei plecati in Israel, si pe cei 230.000 de sasi.”

    A treia oara aveti doua optiuni. Explicati provenienta cifrelor, demonstrati faptul ca „Ceilalti 2.350.000 de romani au Romania in suflet”. A doua optiune: admiteti ca ati aruncat cu cifre si cu vorbe doar asa, la plezneala- poate prinde la cineva.

    A patra afirmatie:

    „Exact pe dos, eu mă dedicasem să creez bogăție pentru România, iar cei cu gura și capul plin de fraze goale au distrus această bogăție. Paradoxal, dar frazeologia utilizată de Dumnealui se potrivește mai bine cu tagma distrugatorilor de progres material și spiritual. Este ridicol, atunci când cei care nu au creat nimic, critică pe cei care de bine de rău au încercat să creeze ceva”.

    Inca o data, a patra tara, doua optiuni. Demonstrati ca cei „care va critica nu au creat nimic”. Sau, la fel ca mai sus, retrageti afirmatia.

    Aveti patru ocazii de a alege una din cele doua optiuni. Personal, imi permit sa intuiesc (va rog sa ma contraziceti alegand una din cele doua optiuni) ca veti alege o a treia optiune… Ii las pe cititori sa ghiceasca…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 2

  • Victor Manta: (11-4-2018 la 09:48)

    @Sfartz Pincu

    > Exact pe dos, eu mă dedicasem să creez bogăție pentru România, …

    Experienţa mea de muncă în România socialistă a fost aceea că din toate strădaniile mele de a realiza ceva util şi întrucâtva inovator s-a ales praful. Noroc că am avut parte de una complet diferită după emigrarea din ţara veşnicului viitor luminos.

    > Nu-i niciodată târziu si inutil să-ți pui întrebarea, atunci când ajungi la SENIORITATE (unii la SENI……!!!): ce-am făcut cu și LA viața mea?

    De mai sus se vede că întrebarea mi-am pus-o şi eu, cam târziu ce-i drept, dar spre norocul meu binişor înainte de senioritate. S-a dovedit că pentru mine (subliniez) aşa a fost mai bine.

    > Este ridicol, atunci când cei care nu au creat nimic, critică pe cei care de bine de rău au încercat să creeze ceva.

    Mă întreb de unde oare puteţi şti dv. ce au creat criticii dv., chiar dacă ce au făcut nu este relevant pentru critica pe care v-au adresat-o? Am impresia că dv. credeţi că dacă vă critică cineva tocmai pe DV., şi aceasta indiferent de ce, atunci înseamnă că respectivul critic nu a creat nimic. Eu am motive să cred că vă înşelaţi.

    Oricum ar fi, vă doresc multă sănătate şi mulţumire în multe viitoare cicluri solare, care, precum se ştie, au o durată medie de 11,2 ani. 🙂

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Sfartz Pincu: (11-4-2018 la 17:23)

    Dealungul vremurilor, începând cu antichitatea timpurie, când pe lângă interesul zilnic de a văna, de a pescui, de a culege, unii oameni și-au făcut rost de timp liber, au devenit filosofi, discutau liber între ei și nimeni nu se gândea că e nevoie să-ți justifici cu gândirea altora, mai de somitate, un punct de vedere PERSONAL.

    Mă întreb singur: „de ce oare într-un comentariu, făcând parte dintr-o discuție-dispută, este nevoie să justifici cu SURSE credibile, orice afirmație, orice vorbuliță ? O fi păcatul epocii moderne a informaticii?

    S’ar putea crede că sistemul cu justificări pe SURSE, a apărut din cauza că nimeni nu are încredere în ce spun alții, că toată lumea minte și că este de crezut doar SURSA prestigioasă !

    Astfel se va ajunge la absurd, prin înlocuirea unei discuții vii, cu lupta a doi roboți informaticieni, din care va castiga robotul cu un processor mai puternic!

    Eu cred că o dispută liberă și vie, nu poate fi o înșiruire de argumente și contraargumente, în care fiecare cuvințel să fie dublat cu o paranteză, în interiorul căreia să fie indicată sursa !!

    La urmă urmelor, dacă cineva nu crede o afirmație, nu are decât să contrazică el prin surse credibile, și nu să se îndoiască de acea afirmație, cerând SURSA. Nu-i nici politicos, chiar grosolan, făcându-l automat de mincinos pe cel care a făcut o afirmație.

    Deci cel care se îndoiește de ceva este cel care va trebui să argumenteze cu surse, altfel – adio dispută vie, totul se va transforma într-un examen reciproc, dominat de lupta de-a „surselea”.

    PS.
    1. Nu am scos cifrele alea „din burtă”, am realizat în prealabil o informarae destul de cuprinzătoare.
    2. Sursomania este cauza că numărul de comentatori s-a redus drastic.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 5

  • Teodor Burghelea: (11-4-2018 la 18:14)

    Dl Sfartz scrie:

    sursa !!

    La urmă urmelor, dacă cineva nu crede o afirmație, nu are decât să contrazică el prin surse credibile, și nu să se îndoiască de acea afirmație,cerând SURSA. Nu-i nici politicos, chiar grosolan, făcându-l automat de mincinos pe cel care a făcut o afirmație.

    Deci cel care se îndoiește de ceva, este cel care va trebui să argumenteze cu surse, altfel-adio dispută vie, totul se va transforma întrun examen reciproc,dominat de lupta dě-a „surselea”.

    Greșit. Nimeni nu este obligat sa contrazică toate aiurelile pe care le aude. Din contra. Persoana ce face afirmații trebuie sa și le susțină înainte ca aceste afirmații sa fie luate in considerare. O discuție civilizata nu înseamnă ca eu pot sa arunc orice prostie și participanții la discuție nevinovați de altfel au obligația sa descurce itele propriilor mele elucubrații și fantasmagorii. Acestea sunt regulile nescrise dar universal acceptate ale dialogului. Va place. Bine. Nu va place. Iar bine – cu tăcerea de rigoare ce se impune. Doriți discuții fără reguli? Fiecare spune ce i trece prin cap, așa la plesneala ca poate prinde la cineva? Aceasta este lipsa de respect fata de interlocutor și o grosolănie in sine. Da, aceasta este grosolănie, nu a impune interlocutorului sa vorbească cu măsura și argumente.

    Si pentru a ilustra și mai bine absurdul și lipsa de sens a sugestiei Dlui Sfartz cum ca cel ce afirma nu are nevoie de dovezi și argumente, găsirea și enunțarea acestora aparținând doar interlocutorului, iată un dialog imaginar – îmi veti spune Dvs cât de constructiv este și … unde duce.

    Eu, TB, afirm ca Dl Sfartz provine de pe planeta Marte fiind un reptilian deghizat in persoana cumsecade, amator de “dispute” . Nu am argumente – conform Dlui Sfartz, nu am nevoie de argumente, de, discuție “liberă” nu? Acum, tot conform Dlui Sfartz, nu numai ca am tot dreptul sa afirm acest lucru (îl rog politicos pe moderator sa nu șteargă comentariul, este doar un comentariu “experimental”) dar… cei care nu sunt de acord cu mine au obligația de a ma contrazice…. Iată ca am ajuns la haos…. Cine se încumeta sa-mi demonstreze ca afirmația mea este falsa? Vedeți, Dle Sfartz, astfel nu ajungem nicăieri….

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 4 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (11-4-2018 la 22:25)

    @Sfartz Pincu

    1. Câţi români şi din ce motive au părăsit România

    Eu am scris:
    [o anumită] mentalitate este unul din motivele pentru care mulţi pleacă din România …

    Dv. afirmaţi:
    Din motive materiale au plecat dupa 1989 2.210.272 de romani […] nu se stie cati au plecat din motive politice

    Această afirmaţie are cel puţin 4 probleme:

    a). cifra îmi pare stranie deoarece este mult prea precisă (cum a observat deja un comentator). După cum bine ştiţi, ea implică că numărul de emigranţi este cunoscut cu o precizie de +/- câteva persoane; pare o invenţie a unui birocrat/statistician incult.

    Când comentatorul respectiv a scris : „Interesante cifre, şi deosebit de exacte. Îmi dezvăluiţi sursa lor?”, aţi ales să reacţionaţi prin a vă supăra că aţi fi fost acuzat de minciună!. Normal ar fi fost să „dezvăluiţi” sursa, mai ales că spuneţi că aveţi cifra din surse consultate recent !! V. punctul 2.

    b). apoi „după 1989” este mult prea vag pentru o asemenea precizie;

    c). în plus, este imposibil de ştiut cu adevărat că toţi aceşti 2.210.272 au plecat, cum scrieţi, „din motive materiale”. De altfel, nu-i nicio ruşine să pleci din motive pur materiale – contrar convingerii dv.

    d). în fine, v-am semnalat că situaţia politică şi economică este puternic influenţată de mentalitatea dominantă; deci cele câteva milioane au emigrat în fond din cauza mentalităţii dominante – formate în decursul secolelor. Această observaţie aţi trecut-o sub tăcere.

    2. Cine ce are de dovedit?

    > Mă întreb singur: „de ce oare într-un comentariu… este nevoie să justifici … orice afirmație, orice vorbuliță ?

    În cazul nostru nu era vorba de „orice vorbuliţă” ci de fapte – cifrele pe baza cărora dv. voiaţi să dovediţi ceva. Şi numai pe acestea aţi fost rugat să le justificaţi !! Nu găsesc că era o rugăminte exagerată…

    > Deci cel care se îndoiește de ceva este cel care va trebui să argumenteze cu surse

    Dl. Burghelea a explicat – prin metoda reducerii la absurd – ce se întâmplă dacă se adoptă această regulă a dv.: devine pur şi simplu imposibil de purtat o discuţie !!

    Dv. aţi spus de mai multe ori că afirmaţiile pe care le faceţi nu trebuie să fie toate adevărate, pentru că asta ar restrânge imaginaţia şi ar deveni o discuţie între roboţi. Dar eu nu pot să cred că dv. chiar credeţi sincer aşa ceva! Doar este vorba despre fapte, despre evenimente care au avut loc (sau nu), iar nu despre simple opinii !!

    În ceea ce mă priveşte, eu am explicat pe ACUM de vreo 5-10 ori, în discuţii cu diferite persoane, că singura regulă practică este ca cel care face o afirmaţie să fie şi cel care, la cerere, trebuie s-o justifice. Regula se cheamă „sarcina probei”:

    sarcina probei revine aceluia care face afirmaţia (pozitivă).

    Deci sunteţi, din păcate, în eroare.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (12-4-2018 la 00:23)

    @Sfartz Pincu

    > 1. Nu am scos cifrele alea „din burtă”, am realizat în prealabil o informarae destul de cuprinzătoare.

    Sunt convins că aşa este, dar de ce le ţineţi atunci ascunse doar pentru dv.? Mă interesează, şi v-am întrebat, dacă nu se găsesc acolo şi date de emigrare pentru perioada de dinainte de 1985, dar nici nu mi-aţi răspuns, şi nici acces la surse nu mi-aţi dat. Această comportare numai binevoitoare nu se poate numi…

    > 2. Sursomania este cauza că numărul de comentatori s-a redus drastic.

    Hop – hop! Pentru a stabili dacă aceasta a fost cauza, să vedem cine s-a mai plâns până acum de „sursomanie”. Eu nu îmi amintesc de altcineva decât de dv., dar poate că mă puteţi ajuta, fie enumerând şi alţii „protestatari”, fie cumva altfel.

    În încheiere voi încerca şi eu să folosesc metoda reducerii la absurd a domnului Burghelea. Sunt convins că uneori se amestecă în discuţii SPECTRUL uneia dintre vestele de pichet din Cernomorsk, un neîntrecut amator de dispute sterile, „îmbogăţite” cu salturi mortale spre orice care tocmai îi trece prin minte.

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.196.47.145