Am scris deja despre numirea lui Rogozin ca reprezentant al Rusiei pe Transnistria si despre faptul ca acesta este mult mai eficace in a-si face publicitate in politica interna ruseasca, decat in atingerea obiectivelor de politica externa a Rusiei. Dar iata ca citeam draftul unei carti scrise de un prieten de-al meu din UE (manualul unui consilier politic – The Political Advisor’s Handbook) si am dat de cateva pasaje care m-au facut sa revin la subiectul Rogozin. Mai ales in ajunul vizitei sale la Chisinau. In cartea inca nepublicata se discuta mai multe tactici de negocieri, inclusiv acestea doua:
Irrational behaviour. Irrational or awkward behaviour in a negotiation can be an effective tactic since it throws the other side off balance making it hard for them to assess your objectives and interests. Rational behaviour also tends to then be rewarded. This is of course a radical tactic that does little to foster long-term relationships or your reputation as a serious interlocutor. A related tactic is to act inconsistently with the expectations and perceptions of the other side.
Good cop/bad cop. This classic routine entails you acting as the good cop and your negotiating partner as the bad cop or vice versa. The good cop is friendly and sympathetic to the other party while the bad cop is hostile and tough. The bad cop makes harsh demands while the good cop apologises for the behaviour of his partner and pleads with the other side to make a concession to please the bad cop.
Rogozin foloseste din plin aceste doua tactici. Acesta genereaza valuri mari pe twitter sau in presa care sunt lansate inca inaintea aparitiei sale in persoana la Bruxelles sau Chisinau. Se presupune ca valurile reputatiei sale trebuie sa surpeze sistemele de aparare ale interlocutorilor sai de la distanta. Prin declaratii controversate, cerinte exagerate, glume zeflemitoare sau ofensive acesta de fapt incearca sa-si intimideze interlocutorii inca inainte de a se aseza la masa de nogocieri cu ei. Acest stil diplomatic il ajuta sa atinga mai multe scopuri: ii genereaza publicitate politica in Rusia, ii umfle imaginea de mare patriot, si ii permite sa joace simultan ‘good cop/bad cop’ – fiind bad cop in public, si ceva ceva mai ‘good cop’ in privat, dar nu prea mult.
Astfel el isi creaza alura unei persoane cu cerinte maximaliste, ceea ce, cel putin teoretic, il poate ajuta sa extraga mai multe concesii decat unii ‘moderati’ daca apare ca fiind ceva mai rational la masa de negocieri.
Intr-un interviu de anul trecut Rogozin descrie cu satisfactie de sine cum crede el ca odata cu aparitia sa la NATO pe partenerii sai ii trecusera fiorii ca pe niste iepurasi:
Конечно, я видел, как они смотрели на меня в первый раз в январе 2008 года, когда я заходил на первое заседание совета Россия — НАТО. С нескрываемым любопытством, но одновременно и со страхом. Знаете, когда в сад выводят медведя, причем медведя на цепи, но цепь какая-то тонкая, ты гадаешь: порвется, нет? Я один раз такое испытал, когда с внуками пошел в цирк и там на арену стали выходить какие-то дикие животные, — я стал инстинктивно детишек к себе прижимать. Вот примерно так начали прижиматься друг к другу те, кто был в том зале. Я это просто кожей чувствовал.
Astea-s povesti. Cat a fost Rogozin ambasador la NATO, SUA si Alianta nord-atlantica a obtinut cam tot ce au vrut de la Rusia – si tranzit in Afganistan, si cooperare pe Iran, si crearea unui centru logistic NATO in Ulianovsk, iar SUA au mers cu determinare inainte spre crearea Scutului anti-racheta practic ignorand Rusia. In timp ce Rogozin facea valuri pe twitter, NATO isi atingea obiectivele fara ca negociatorii NATO sa fi devenit vedete. Iar Rusia a obtinut o vedeta, fara a face mari progrese in realizarea obiectivelor sale.
La fel s-a intamplat si cu negocierea tranzitului in Kaliningrad, prin 2002-2003 cand Rogozin era negociator sef. Si atunci Lituania si UE si-au atins scopurile, iar Rogozin si-a facut publicitate.
Cu alte cuvinte, si in Moldova Rogozin isi va face publicitate, va lansa declaratii patriotarde, va incerca sa-si intimideze, provoace sau deruteze interlocutiorii, si va juca good cop, bad cop. In acest joc, cel mai bun cadou care i se poate face e sa te isterizezi din cauza lui. Moldova nu poate si nu trebuie sa joace pe aceeasi tabla de sah cu acesta. Rogozin trebuie tratat calm, cu respect, fara isterie si cu o doza buna de rabdare. Iar uneori va trebui chiar ignorat. Cea mai buna strategie pentru Moldova e sa tina ferm in maini busola politica – integrarea in UE. Asta este cel mai bun raspuns fata de numirea lui Rogozin. Iar stilul diplomatic al lui Rogozin trebuie tratat ca o simpla tactica de negocieri si unul din multii pasi inapoi sau pasi batuti pe loc in reglementarea transnistreana, nu apocalipsa reintegrarii.
Articolul a fost preluat cu acordul autorului de pe http://npopescu.yam.md/2012/04/15/cum-sa-negociezi-cu-rogozin/