caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Munții mereu

de (6-5-2012)

Munţii mereu la asfinţit, ca nişte
vedenii scrutând înserarea,
duhuri răvăşind aluatul precar
al urmaşilor.
De-acum ce-ţi mai pasă?
A bătut ceasul, nu mai numeri
ceea ce ştii pe de rost
ziua intră în închisoare.
Îşi arată dinţii cariaţi,
izvoarele pecetluite,
capul pleşuv.
Reguli ingrate te trag după ele
ca pe-o ursoaică în lanţ.
Prăzi mărunte aşteaptă la
capătul drumului : fântâni
cu flori uscate pe cumpănă,
roţi de lemn, clopote vechi, ruginite.
Cineva trece râul prin vad şi
se adăposteşte sub aripa ploii,
de unde
tocmai a zburat o coţofană.
Doar iarba rezistă
şi pieliţa verde a frunzei.
Restul e praf:
mădulare, voce,
curba zdrenţuită a orizontului.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.115.140