Proaspăt alesul președinte al Republicii Moldova, Nicolae Timofti, este reprezentativ pentru această țară: în vârstă de 63 de ani el a fost educat și a lucrat până la vârsta de 42 de ani sub regimul sovietic, în justiție, având în același timp doi bunici care au fost deportați în Siberia la ordinul lui Stalin.
Foarte mulți cetățeni de azi ai Republicii Moldova au avut rude care au fost deportate în Siberia în cele două mari valuri staliniste de deportare, 12-13 iunie 1941 și 5-6 iulie 1949. Bunicul patern, Tudor Timofti, a fost deportat în 1949, împreună cu soția și patru copii în regiunea Amur, unde a și murit în 1953.
Cu tot acest dosar “pătat”, tânărul Nicolae Timofti a studiat dreptul, a obținut gradul de locotenent superior în urma satisfacerii stagiului militar, iar în 1980, la numai 31 de ani a devenit judecător la Curtea Supremă (pe atunci intitulată Judecătoria Supremă) a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.
Desigur că nu trebuie să i se facă un proces de intenție, dar trebuie ținut cont că organele de justiție erau în URSS, în perioada “stagnării” brejneviste, executante fidele ale ordinelor PCUS.
După căderea regimului comunist Nicolae Timofti s-a adaptat la noua situație de (presupus) stat de drept și în 2001, la doar câteva luni după venirea la putere a Partidului Comuniștilor (PCRM) a căzut în dizgrația regimului Voronin, fiind destituit din funcția de președinte al Curții de Apel.
Și-a făcut revenirea după căderea în 2009 a aceluiași regim, devenind în 2011 președinte al Consiliului Superior al Magistraturii.
După aproape trei ani și șapte tentative eșuate de alegere a președintelui, liderii coaliției de guvernare, Alianța pentru Integrare Europeană, l-au descoperit pe acest fost jurist sovietic cu bunicii deportați în Siberia, complet neremarcabil și aproape necunoscut marelui public și dintr-o dată au reușit să găsească cele trei voturi care lipseau în parlament pentru a alege șeful statului.
Iar cele trei voturi au venit de la Partidul Socialiștilor (PSRM), condus de Igor Dodon, fost ministru al economiei sub regimul Voronin, cel care s-a desprins din PCRM cu doar patru luni în urmă.
Timofti nu e unionist
Nicolae Timofti a trecut cele trei teste impuse de Dodon, dintre care unul era cel al “statalității”, adică pe limba română respingerea unei eventuale uniri cu România.
“Nu este momentul potrivit pentru a discuta despre acest aspect. Unirea nu este subiectul cel mai fierbinte acum. Nu avem condiţii pentru unire cu România. Nu ştim dacă România este gata să primească o ţară atât de săracă ca Republica Moldova pentru a fi parte integră din ea. Şi acest act nu depinde doar de dorinţa Moldovei.”, spunea Nicolae Timofti într-un interviu acordat televiziunii publice (http://trm.md/ro/moldova1/cunoaste-ti-viitorul-presedinte-acum-la-quot-moldova-in-direct-quot/) înainte de a fi ales.
În același interviu el spunea că trebuie dusă o politică “deșteaptă” față de Rusia. Nu a intrat în detalii și probabil că nici n-ar fi putut, dat fiind că e foarte greu să faci vreodată pe plac Rusiei lui Putin, care e în spatele separatiștilor nistreni și strâmbă din nas la aproape orice gest pro-european aș Chișinăului.
Mai important însă este că Nicolae Timofti a declarat că dorește să fie un președinte al tuturor cetățenilor: “Eu sunt o persoană apolitică şi voi fi doar un mediator între liderii politici şi structurile de stat care sunt moderate de preşedinte”. Desigur că președintele ales se referea la non-partizanat, căci nu poți fi președinte, chiar într-o republică parlamentară și să fii apolitic.
Oricum ar fi, acest fost jurist sovietic cu bunicii deportațați în Siberia are șansa de a impune o nouă practică constituțională: lipsit de o bază politică de putere, e poate transforma funcția prezidențială în ceea ce trebuie ea să fie într-un astfel de stat – una non-executivă, imparțială, un simbol și un reper moral pentru cetățeni.
Desigur că Nicolae Timofti, nu poate deveni peste noapte ceea ce va deveni repede președintele ales (la două zile după scrutinul din Republica Moldova) al Germaniei, pastorul Joachim Gauck. Dar el poate face ca Moldova să semene mai mult cu Letonia și Estonia (alte două state unde președintele e ales de parlament) decât cu Ucraina sau Azerbaidjanul.
Președintele ales Nicolae Timofti ar putea da o altă imagine în exteriora Republicii Moldova, mai ales în Occident, iar în interior ar putea, prin puterea exemplului, să le arate cetățenilor că buna guvernare a unei țări nu depinde de un om providențial.
Fără bază politică de susținere și cu atribuții limitate de Constituție, Nicolae Timofti nu va putea impune soluții sau decizii. Dar poate că având un om imparțial în cea mai înaltă funcție din stat, politicienii din Republica Moldova, fie cei de la putere, fie cei din opoziție, vor realiza că având un arbitru sau un mediator ca președinte vor putea renunța treptat la încrâncenarea care domină viața politică de la Chișinău de mai bine de 10 ani.
În acel moment, acest fost jurist sovietic cu bunicii deportați de Stalin în Siberia își va putea considera misiunea sa, care este oricum una de tranziție, îndeplinită.
Doamne ajută!
Cu asertiunea ca nu e unionist, mai vedem.
Traiasca Re-Unirea Moldovei de Est cu România
in vechile hotarte din anul 1918 dintre Nistru is Tisa !
Ii atrag atentia iredentistului „IVU” ca vechile hotare din 1918 ale Romaniei incorporau teritorii care actualmente sunt nu doar in componenta Republicii Moldova, ci si a Ucrainei si Bulgariei, tari cu care Romania a semnat tratate de recunoastere reciproca a frontierei si care au fost ratificate de parlamentul Romaniei.
sa fie intr-un ceas bun. dar recititi-l pe nicolae filimon. ce spunea el despre pisic!!!