În revista DACOROMANIA nr 56/2011 (pag 46 – 53) a apărut, sub semnătura prof. univ. dr. Constantin Mustaţă un articol cu titlul “Holocaustul românesc din mintea lui Elie Wiesel”.
O analiză atentă a conţinutului evidenţiază însă că, în realitate avem de-a face cu modul în care se reflectă această tragedie umană, în mintea lui Constantin Mustaţă.
Autorul îşi propune să-l combată pe Elie Wiesel care, “a lansat şocanta afirmaţie «România a ucis, a ucis, a ucis!» (chiar în aula Academiei Române, cînd i s-a atribuit titlul de Membru de Onoare)”. Numai că, în revista Academiei Române care publică discursul de recepţie (ACADEMICA nr 4, iulie 2002, an XII, 141, pag 5-7) nu se regăseşte “şocanta afirmaţie” citată de autor. Rezultă că documentarea “după ureche” a stat la baza atacului dezlănţuit de autor împotriva lui Elie Wiesel. (Şi, chiar dacă Elie Wiesel va fi rostit ceva asemănător cu altă ocazie decât în discursul de recepţie din aula Academiei, concluzia asupra modului de documentare a autorului rămâne valabilă. Nu de alta, dar lipsa verificării surselor se face simţită şi în alte informaţii pezentate în articol).
De fapt, în articol, combaterea lui Elie Wiesel este folosită ca o modalitate de a pune sub semnul îndoielii sau chiar de a nega Holocaustul desfăşurat în teritoriile aflate sub administraţie românească.
Şi, în urmărirea obiectivului propus, autorul foloseşte toate metodele pe care le permite logica, sau chiar lipsa ei.
Iată şi unele exemplificări:
- Autorul încearcă să amestece, să suprapună şi chiar să contrapună Holocaustul: românesc şi Holocaustul din Transilvania de Nord.
Reamintindu-i lui Elie Wiesel ziua deportării evreilor din Sighet şi faptul că echipele însărcinate cu deportarea erau alcătuie numai din unguri, autorul scrie: “V-am oferit aceste «amănunte» pentru a pricepe că între călăii evreilor din Sighet, n-a existat nici un singur român” (pag 46, col II).
Şi continuă pe aceeaşi linie, cu date istorice şi date geografice amănunţite, cu menţionarea de numeroase nume de oameni care au salvat evrei (drepţi între popoare – maghiari şi români) şi de nume de criminali de război (unguri, bineînţeles), dialoguri cu supravieţuitori ai Holocaustului din Transilvania de Nord (pag 48, col I, pag 49, pag 50 col I, pag 51, pag 52, pag 53 col I). Etica autorului nu l-a îndemnat însă să se documenteze, să poarte discuţii şi cu supravieţuitori ai Holocaustului românesc, cu toate că acesta a fost subiectul enunţat în titlu.
Cele două Holocausturi au avut şi ceva în comun: victimele (evreii ca oameni, aparţinând speciei “Homo sapiens”) şi scopul (exterminarea evreilor ca popor).
Numai că încălcarea poruncii “să nu ucizi” şi înlocuirea cu porunca “ucideţi” sub forma unui serviciu public comandat, (concepţie, organizare şi punere în aplicare), a aparţinut Ungariei şi Germaniei naziste (respectiv guvernelor din acea perioadă) în cazul Transilvaniei de Nord şi României (respectiv guvernului condus de Ion Antonescu) în cazul Holocaustului din teritoriile aflate în acea perioadă sub autoritate românească.
Din această situaţie au derivat şi alte diferenţe între care:
– Perioada de vârf în desfăşurarea Holocaustului românesc este situată între 1941 şi toamna anului 1942, în timp ce, pentru cel din Transilvania de Nord această perioadă începe în primăvara anului 1944 şi se încheie odată cu înfrângerea Germaniei (primăvara anului 1945).
– Metodele de exterminare au fost şi ele diferite. În Holocaustul românesc acestea au fost foarte variate, de la execuţiile în masă odată cu intrarea trupelor în Bucovina de Nord, în Basarabia şi în Transnistria, la asfixierea în vagoane de marfă supraîncărcate şi etanşeizate (Iaşi), aruncarea în aer şi incendierea unor magazii pline cu oameni (Odessa), deportări în Transnistria urmate de moartea prin foame, frig şi boli contagioase (tifos exantematic şi febră tifoidă) determinate de condiţiile în care erau ţinuţi deportaţii. În Holocaustul din Transilvania de Nord, cea mai mare parte a evreilor a fost exterminată prin asfixiere în camere de gazare şi arderea cadavrelor în crematorii special construite.
Iar când vorbim de responsabilitate, ne referim la răspunderea pe care o au statele pentru faptele comise şi nu la învinovăţirea colectivă a unor popoare.
Nu de alta, dar evreii ca popor, cunosc din proprie experienţă ce-au însemnat, în cursul istoriei lor milenare, învinovăţirile colective.
Crimele din timpul Holocaustului au fost executate din ordin, însă există şi responsabilitatea individuală a celor ce le-au pus în aplicare!
Pentru un om normal, care ţine seama de variabilitatea existentă în orice populaţie sau etnie, vinovăţia sau responsabilitatea colectivă este însă de neconceput.
- Printre acuzaţiile şi reproşurile pline de “mânie”, adresate lui Elie Wiesel, găsim:
– “ … aţi aruncat în spatele României crimele organizate şi executate de armata şi jandarmeria din Ungaria”. (pag 46, col II).
– “M-aş fi aşteptat să formulaţi … Ungaria a ucis, a ucis, a ucis!” (pag 47, col I).
– “Atenţie, domnule Wiesel! … Nu România a organizat trimiterea evreilor în lagărele morţii. E uimitoare eroarea pe care aţi făcut-o. Chiar impardonabilă!”. (pag 48, col II)
Precizez că, din toate câte le ştiu, nimeni (şi deci nici Elie Wiesel), nu a acuzat România pentru Holocaustul din Transilvania de Nord. Dar afirmaţiile autorului evidenţiază clar tendinţa de a “amesteca” cele două tipuri de Holocaust, de a transgresa responsabilităţile. Şi dovedesc odată în plus lipsa de bună credinţă în abordarea subiectului enunţat în titlu.
- Referitor la afirmaţiile categorice, urmate de contrazicerea lor tot atât de categorică, iată unele “mostre”:
– “Vreau să înţelegeţi că “România n-a ucis, n-a ucis, n-a ucis evrei!” Aţi pus ţării în care v-aţi născut şi care v-a dat toate onorurile … o etichetă nedreaptă.” (pag 49, col II).
– “Da, şi România a ucis. Era război şi legile acestuia sunt făcute ad-hoc şi uneori nedrepte, cu efecte ireparabile, din păcate.”(pag 49, col II).
– “… Nu pot fi uitate nici tragicele evenimente din anii 1941 – 1944 petrecute în Bucovina, Basarabia şi Transnistria, în cursul cărora au fos sacrificaţi evrei, în împrejurări greu de imaginat şi descris astăzi. Cine ar putea uita oare cumplitele suferinţe şi întâmplări de la Iaşi, trenurile groazei şi atrocităţile comise în acele vremuri tulburi de război.” (pag 50, col II).
– “ … includerea României în rândul ţărilor care se fac vinovate de Holocaust, o anatemă pe care aţi susţinut-o, o consider nedreaptă şi falsă acuză!“ (pag 46, col I).
– “În mod straniu, pentru un imaginat “holocaust” care s-ar fi produs în România, au fost stabilite prin acea Ordonanţă[1], împotriva celor care l-ar nega, şi pedepse între 6 luni şi 5 ani!.“ (pag 53, col II).
– “Nu sunt istoric, nici dumneavoastră nu sunteţi, dar cazurile de la Iaşi, Dorohoi, Bucureşti, Odessa, cum şi deportările din Transnistria, sunt extrem de controversate, purtând încărcătura unor diverse interese politice subiective. Eu sper să trăim ziua deschiderii arhivelor, spre a şti adevărul.” (pag 49, col II)
Precum se vede, avem de-a face cu o inconsecvenţă consecventă şi neclarităţi clare privind “Holocaustul românesc din mintea lui Constantin Mustaţă”. România n-a ucis, dar a ucis iar evenimentele tragice petrecute în Bucovina, Basarabia şi Transnistria nu pot fi uitate, dar Holocaustul care s-ar fi produs în România, a fost unul imaginat.
Îl pot asigura pe autor că Holocaustul românesc nu a fost doar “”imaginaţie” sau un vis urât ci o realitate tragică. Ca supravieţuitor al deportărilor din Transnistria, l-am simţit pe “propria-mi piele”. În ceea ce priveşte cunoaşterea adevărului, raportat la momentul publicării articolului, arhivele erau de mult deschise pentru cei interesaţi de această temă.
Unele documente fundamentale, între care şi stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri din acea perioadă, sunt publicate. Dacă le-ar fi consultat (aşa cum ar fi fost normal când este tratată o astfel de temă), poate că autorul ne-ar fi redat şedinţele Consiliului de Miniştri din 17 iunie 1941 şi 8 iulie 1941, în care au fost stabilite măsurile privind începerea perioadei de vârf a Holocaustului românesc precum şi din 13 octombrie 1942 în care a fost stabilită sistarea deportărilor. Dar aşa, rămâne doar cu afirmaţia, din păcate fără acoperire, că: “etica publicistului implică cercetarea a cel puţin trei surse! Iar în acest caz a 100!.” (pag 53, col II).
Alţii însă au luat în serios acest enunţ. Între ei s-au aflat şi membrii “Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România” al cărei preşedinte a fost Elie Wiesel. Documentele folosite în cursul studiului au fost reunite într-un volum, iar rezultatele au fost sintetizate într-un alt volum sub titlul de “Raport final” (EdituraPolirom – 2005).
În scrierile sfinte stă scris că cine salvează un om, e ca şi cum ar salva întreaga lume. Este de la sine înţeles că şi reversul medaliei este valabil. (Cine ucide un om, ucide o lume). Cu alte cuvinte, cu fiecare om care se naşte, o lume îşi face încercarea.
Datele obţinute arată că în Holocaustul românesc au fost exterminaţi peste 280 000 de oameni, civili neînarmaţi, doar pentru vina că s-au născut evrei. În termenii scrierilor sfinte, statul român (condus de guvernul Ion Antonescu) a ucis peste 280 000 de lumi. Tot aşa se poate vorbi de sute de mii de lumi ucise de statul ungar sau de milioane de lumi ucise de statul german (state conduse de guvernele din perioada respectivă).
Cunoaşterea nu poate schimba trecutul. Dar poate da o şansă, chiar dacă minimă, pentru a schimba viitorul.
Ceea ce s-a întâmplat cu evreii, se poate întâmpla şi cu alţii. Nimeni nu poate şti, în cazul repetării unor astfel de evenimente, ce etnii sau categorii de oameni vor deveni “evreii viitorului”.
Iată de ce, nu răstălmăcirea de cuvinte, nu diseminarea de confuzii ci buna credinţă în transmiterea de cunoaştere pentru evitarea unor astfel de situaţii, ar trebui să fie preocuparea publicistului. Dar pentru aceasta, chiar că e nevoie de etică.
Articolul a aparut in Realitatea Evreiasca Nr.378-379 din februarie 2012.
[1] OUG 31/2002 prin care nu este permisă negarea Holocaustului în public.
.
Holocaustul din mintea lui Mustata!
“Da, şi România a ucis. Era război şi legile acestuia sunt făcute ad-hoc şi uneori nedrepte, cu efecte ireparabile, din păcate.”(pag 49, col II).
“Vreau să înţelegeţi că “România n-a ucis, n-a ucis, n-a ucis evrei!” Aţi pus ţării în care v-aţi născut şi care v-a dat toate onorurile … o etichetă nedreaptă.” (pag 49, col II).
“… Nu pot fi uitate nici tragicele evenimente din anii 1941 – 1944 petrecute în Bucovina, Basarabia şi Transnistria, în cursul cărora au fos sacrificaţi evrei, în împrejurări greu de imaginat şi descris astăzi. Cine ar putea uita oare cumplitele suferinţe şi întâmplări de la Iaşi, trenurile groazei şi atrocităţile comise în acele vremuri tulburi de război.”
Evreii exterminati in holocaust nu au fost omorati pentru ceea ce au facut ci pentru ceea ce au fost! Parintii nostri (da,parintii)nu au fost transportati in vagoane de vite pentru ca au facut ceva (bine-rau?) pentru omenire, nu au fost loviti,calcati,chinuiti,umiliti,spanzurati in abatoare de vite, arsi de vii,gazati,omorati prin infometare,sete, bataie,nu s-au facut experimente „medicale” pe gemeni, invalizi,nu au fost introdusi in apa inghetata de vii,nu au fost mumificati pentru ce au facut,ci numai pentru ceea ce au fost: EVREI !.
Nu au fost intrebati daca au fost evrei buni sau rai,singura intrebare a fost „daca esti evreu”!.Codurile pentru „cine este evreu”au fost foarte precise si actul dement de exterminare sistematica ,mecanica a evreilor a fost foarte” bine” desfasurat cu ajutorul altora(polonezi,lituanieni,ucrainieni,unguri,romani) Nu trebuie invinuiti toti europenii/romanii pentru ajutorul dat nazistilor,insa nu cunosc multe manifestari in masa ,proteste in apararea evreilor(au fost cateva, izolate si au cativa oameni-umani inconjurati de haitele de oameni-lupi!)
Daca in Romania au disparut mai putini evrei decat in Polonia,Ungaria (numai 200000-300000?)atunci putem afirma ca Romania(regimul) a fost nevinovata?
Stefan Israel
Domnule Stefan Israel, chestiunea a fost transata: in 2004, presedintele Romaniei, Ion Iliescu, a acceptat oficial concluziile Comisiei de cercetare a Holocaustului din Romania, prezidata de Elie Wiesel, care a ajuns la concluzia ca regimul Antonescu (nu poporul roman) se face responsabil de moartea a 280000 – 380000 de evrei si 11000 de romi. Cred ca orice discutii in acest sens sunt de prisos. Cine nu e de acord, sa conteste legal decizia autoritatilor romane.
D-le Clej
Daca „Acum” nu doreste sa se ocupe de un anumit subiect este acceptabil!
Dar momentul in care se publica un articol, este de asteptat sa ajunga si ecouri!(mai ales ca d-l Beris se ocupa de un articol publicat in 2011)
Stefan
Constantin Mustata nu este profesor universitar doctor, ci un jurnalist – inainte de pensionare a lucrat la Radio Cluj- unde i-a promovat, printre altii, pe primarul Funar si pe Gh. Stoica ( parintele jocului piramidal Caritas). A semnat mai multe volume de interviuri cu diverse personalitati clujene, printre care si controversatul Raoul Sorban. Nu are nicio autoritate in ceea ce priveste istoria Holocaustului, iar revista Dacoromania, care a publicat elucubratiile sale sub titlul Holocaustul din mintea lui Elie Wiesel, se descalifica daca nu era deja gata descalificata.
Excelent articol. Imi reafirm admiratia pentru dl. Liviu Beris, pe care am avut onoarea sa-l ascult si la tribuna Parlamentului Romaniei, cu ocazia sesiunii solemne de comemorare a Holocaustului, acum vreo doi-trei ani. O minte limpede, o expresie percutanta, o prezenta impresionanta.
Domnule Stefan Israel, este ingrijorator ca nu intelegeti ce spun, dar si mai ingrijorator e ca nu cititi revista ACUM.
1) Romania a recunoscut OFICIAL, inca din 2004, de catre presedintele Ion Iliescu, care a confirmat Raportul Comisiei Wiesel (printre ai carei membri s-a numarat si Liviu Beris) ca in Romania a avut loc un Holocaust de care se face responsabil regimul Antonescu. Asa ca ce crede un neica-nimeni pe nume Mustata sau altcineva e IRELEVANT din acest punct de vedere.
2) Daca doriti sa vedeti cum trateaza revista ACUM subiectul Holocaustului in Romania va rog sa consultati acest articol http://www.acum.tv/articol/43266. Dac cumva gasiti o alta publicatie de limba romana care sa trateze mai amplu acest subiect decat revista ACUM, va rog sa ma anuntati.
3) Eu cred ca in acest caz tragem cu tunul dupa muste sau cum zic englezii, folosim un baros ca sa spargem o nuca. Nu de alta, dar a explicat Andrea Ghiță ce fel de neica-nimeni este acest Mustata si unde isi publica elucubratiile.
Excelent articol! Realmente, asemenea elucubratii, asa cum spune si dna. Ghita, trebui puse la punct de la inceput. Putina lume are dreptul,ca dl. Beris, sa vorbeasca despre tristele si groaznicele intamplari ale Holocaustului romanesc.
D-le Clej
1.Va rog sa nu fiti ingrijorat!E vina mea ca nu am citit toate articolele din Acum !Datorita unei prietene, v-am descoperit in urma cu cateva luni asa ca nu am ajuns sa citesc si articole mai vechi!
2.nivelul meu de intelegere este relativ acceptabil (cu toate ca aproape 40 de ani am fost departe de romana scrisa),ca sa pot intelege anumite afirmari a lui Mustata!
Daca nu comentez articole cu tot feluri de P.P.N.,P.P.L.,P.C.C.,etc este ca nu ma preocupa subiectul!
Subiect care ma priveste pe mine,parintii,rudele, poporul din care fac parte, ma obliga sa comentez!
3. „Mustele” de genul lui Mustata se bucura ca bizie mai ales cand gasesc „urme organice” in aer liber fara sa stie ca igienizarea zonei duce la disparitia mustelor!(fara sa folosim tunuri,preferabil sa tragem apa…)
Faptul ca „chestiunea a fost transata: in 2004” nu este un impediment sa comentam articolul aparut in 2011!
Stefan
Domnule Ștefan Israel, cred că vorbim, cum zice englezul, at cross purposes.
Nu vă oprește nimeni să comentați, dar chestiunea responsabilității statului român în Holocaust este TRANȘATĂ ÎN MOD OFICIAL. La asta mă refeream. Apoi, nu cred că este nevoie să citiți toate articolele din arhiva revistei ACUM ca să realizați că din punct de vedere cantitativ și calitativ acoperim subiectul Holocaust la un nivel foarte ridicat, pe care nu cred să-l mai regăsiți în altă publicație de limbă română. În sfârșit, în ceea ce-l privește pe acest Mustață, poate că pentru Realitatea Evreiască, unde a apărut inițial articolul, el poate părea mai important, dar nu este, comparat, de pildă, cu un Ion Coja sau Corvin Lupu, decât un chihuahua care latră după TGV.
Asa cum spuneam, Mustata e un neica-nimeni, dar ce ziceti de purtatorul de cuvant al Partidului Social Democrat (principalul partid de opozitie), Dan Sova, care a afirmat la Money Channel pe 5/03/2012 ca Antonescu nu e responsabil de pogromul de la Iasi din iunie 1941, cand ar fi murit 23 – 24 de evrei. Sursa data de Sova era Tesu Solomovici, cine altul?
Stimate Domnule Clej
Am citit toate comentariile legate de articolul acestui Mustatä .Cu aceastä ocazie am aflat si fapul , uluitor , cä Romania a recunoscut prin Presedintele de atunci D-l Iliescu crimele comise de regimul Antonescu . Este iaräsi o formulare tipic evreiascä ” sä spun ,dar sä nu zic ” . Eu interb : regimul Antonescu , cine a ucis evrei ? el inpersoanä sau au fost trupele romänesti, politia si legionarii . Si cine au fost acestia ? ROMÄNI .Nu vreau sä acuz o intreagä colectivitate ci numai pe aceea care se simt vinovati si acestia pot fi bunicii sau sträbunicii celor de azi .
A.B.
Ceea ce este uluitor domnule Blei este că dumneavoastră HABAR NU AVEȚI de existența Raportului Comisiei Wiesel, publicat în 2004. Ca să nu practicați sportul național românesc – vorbitul după ureche – vă recomand să-l citiți și după aceea să comentați http://www.inshr-ew.ro/raportul-wiesel.
O bibliografie pentru negaționiștii Holocaustului și antisemiți (și pentru alții) http://www.acum.tv/articol/43266/
Cine a recunoscut concluziile Comisiei Wiesel? Comunistul Iliescu? Nu era normal ca batranul edec sa joace in hora evreiasca daca tovarasii sai mai batrani, comunistii evrei care au condus Romania si securitatea in perioada stalinista, au distrus floarea intelectualitatii romanesti?
I-aș pune câteva întrebări „utecistului Răzvănel”:
1) A citit raportul Comisiei Wiesel?
2) Dacă nu, comentariul precedent este irelevant. Dacă da, îl rog să specifice, pagina și aliniatul, cu ce nu e de acord.
3) În ce calitate a recunoscut concluziile raportului Ion Iliescu?
4) Dacă nu era de acord cu concluziile, de ce succesorul său, Traian Băsescu, nu a denunțat acest raport, ba mai mult a promulgat legea 107/2006 prin care era încriminată negarea Holocaustului?
5) Gheorghiu Dej, lider al PCR din 1945 până în 1965, era evreu?
6) De ce se ascunde „Utecistul Răzvănel” sub anonimat?
Cat conteaza educatia primita in familie in primii 7 ani de acasa! In 1940, se spune ca
Sara Wiesel, mama lui Elie, ar fi primit cu bucurie intrarea trupelor maghiare în Maramureș.
Chiar daca suferintele tragice ale familiei Wiesel n-au fost provocate de romani, ci de unguri si nemti, copilul si apoi maturul Elie a acumulat atata ura impotriva romanilor incat nu vrea sa stie niciun cuvant romanesc, desi a trait printre romani pana la varsta de 15 ani, cand nazistii l-au dus in lagarul de exterminare.
Toata consideratiunea pentru activitatea sa pusa in slujba cauzei mondiale a evreimii, dar e de neinteles rautatea cu care ii trateaza pe romani, mai rau decat pe calaii familiei sale.
Poate, istoricii romani vor face un studiu de caz. Anatemele acestei personalitati mondiale vor ramane consemnate in istorie.
Observati tactica: ii pui troll-ului antisemit „Razvanel Utecistul” intrebari precise, gaseste solutia: isi ia alt alias si continua propaganda antisemita. Elie Wiesel esplica in cartile sale de ce in 1940 evreii sin Sighet au salutat venirea autoritatilor ungare. De altfel deportarea evreilor din nordul Transilvaniei nu s-a produs decat in martie 1944, cand Ungaria a fost ocupata de nazisti. E o impresie falsa ca Elie Wiesel ar fi mai aspru cu fascistii romani. Raportul Comisiei prezidate de el, dar formata din peste 30 de personalitati este extrem de detailat si se bazeaza in majoritate pe documente din arhivele romanesti.
Domnule Clej,
Ati putea sa explicitati ce e antisemit in comentariul de mai sus? A avea unele opinii fata de persoana Wiesel poate fi interpretat antisemitism?
Aveti o problema, domnule!
Ziceam ca ar fi mai interesant daca Wiesel ar sti sa ne injure pe romaneste!
Domnule Ion Cordos alias Răzvănel Utecistul, dumneavoastră aveți o mare problemă: scrieți sub un alias și faceți propagandă antisemită, după care, când vi se pun întrebări precise cărora sunteți incapabil să le răspundeți, vă schimbați aliasul și continuați aceeași prpopagandă neabătut. Trebuie să recunoașteți că ăsta e un semn de infantilism. Pe cine credeți că păcăliți? Și pe urmă mai aveți probleme și cu limba română: nu cunoașteți sensul termenului „a înjura”.
Domnule Clej,
Trebuie sa recunosc ca aveti calitati de anchetator inchizitor. Aduceti din condei la propaganda antisemita orice opinie care va deranjeaza.
Numai prin dosarele publicate de CNSAS mai intalnesti atat de frecvent concluzii tam-nesam de propaganda dusmanoasa puse pe cele mai inofensive opinii ale celor urmariti de secu, asa cum d-voastra incadrati la antisemitism si negationism criticile aduse unor personaje semite.
Cu astfel de calitati ar fi cazul sa va schimbati locul de munca si sa va transferati acolo unde autoritatea care va tuteleaza intocmeste rechizitorii oficiale.
Domnule Ion Cordos alias Răzvănel Utecistul, v-am pus niște întrebări foarte precise. De ce vă faceți că plouă? De ce nu răspundeți la aceste întrebări? De ce vă ascundeți sub anonimat și vă schimbați aliasul? Ce doriți de fapt?
„Personaje semite”?! Vă exprimați din ce în ce mai bizar.
Nu cred ca v-ar deranja daca as critica niste semiti palestinieni! 🙂
Asa-i ca ACTA ar mai limita dreptul de libera exprimare? Aveti si d-voastra un broscoi in gat, precum Ion Olteanu de pe la noi, zilele trecute?
Domnule Ion Cordos alias Răzvănel Utecistul, de ce nu răspundeți întrebărilor pe care vi le pun? Fiecare mesaj postat de dumneavoastră e o diversiune. Discutați despre orice, numai despre ce vă între eu nu.
Esența raportului Wiesel este inchizitoriala.
Romanii au ucis, au ucis, au ucis! Semitii sunt niste ingeri!
Daca nu stergeti adaugirile de la numele meu de Ion Cordos, sub care am inteles sa-mi exprim opiniile pe acest site, voi notifica abuzul comis.
Este clar ca Ion Cordos alias Utecistul Razvanel nu a citit niciun rand din Raportul Comisiei Wiesel, altfel ar fi aflat ca de Holocaustul din Romania nu sunt facuti responsabili „romanii” ci regimul Antonescu.
De asemenea ii atrag atentia ca daca nu inceteaza sa se comporte ca un troll toate mesajele sale vor merge direct la spam.