Acest articol a fost publicat vineri, 3 februarie 2012 la rubrica TV.ACUM.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.
Ecouri
Cristina Dobrin: (1-2-2012 la 00:41)
Ce este fericirea? Iata o intrebare la care ii invitam pe stimatii nostri cititori sa raspunda in paginile lui ACUM.
Claudia: (1-2-2012 la 06:35)
Fericirea-i o notiune relativa pe care fiecare o-ntelege in functie de bagajul sau genetic si dobandit. Fericirea vine din interior, din implinirea unor visuri, din compatibilitatea celor doua entitati ce intra in relatie, din frumusetea caracterului amandorurora, dintr-o educatie completa tot a amandorurora, fericirea este legata de multe altele din jurul nostru, sigur fericirea este foarte diferita de la un om la altu, ce ma face pe mine fericita nu poate face pe altii si invers. Prisma prin care suntem obisnuiti sa privim fericirea este de multe ori gresita. In general, oamenii asteapta ca fericirea sa le fie data de altii, asteapta sa le vina din exterior, cand ea este o stare interioara a fiecaruia, ce consta intr-un echilibrul si o armonie a fiintei noastre. Ea trebuie sa existe independent de ceilalti, care pot doar sa o implineasca si sa ramana in noi, indiferent ce se intampla in jur.
Cristina Dobrin: (1-2-2012 la 07:17)
Pentru mine, fericirea este o stare interioara, pot spune ca am avut mii de stari de fericire in aceasta viata: frumusetea sau mirosul unei flori, zambetul unui copil, „I love you, mommy!”, o declaratie de dragoste, anticiparea unui moment mult asteptat, o zi insorita, marea cea nemarginita, puritatea aerului de munte, amintirea unei fiinte dragi, o melodie, o poezie, o carte, un film, o atingere, o reusita, un cuvant bun, sunt atat de multe intr-o viata….
In urma cu doua zile, seara, a inceput sa cearna ninsoarea….Era atat de frumoasa….Am iesit si m-am plimbat singura pe strazile pustii, la lumina „felinarelor”. Zapada stralucea sub picioarele mele, ningea atat de calm, era atata frumusete si pace in jurul meu. Am mers asa o bucata de vreme, cu fata ridicata spre cer, lasand fulgii de nea sa se topeasca pe fata mea, la atingerea caldurii. Am trait atunci o stare de fericire pura! Amintirile copilariei au navalit una cate una, accentuand starea in care ma aflam.
In fiecare dimineata, deschid ochii si anticipez momentele de fericire pe care le voi trai.
nu spuneti despre cineva ca a fost fericit in viata daca nu cunoasteti cum a sfirsit.
Ion Ionescu: (1-2-2012 la 17:47)
‘ce este fericirea ?’..o intrebare ‘filosofica’, curios lucru ca suntem convinsi ca exista asa ceva dar nimeni nu pare sa aiba idee concret ce e. De obicei o atribuim unii altora : parintii copiilor si copiii parintilor, vii mortilor (in paradis), saracii bogatilor etc.
Cel mai aproape de adevar mi se pare raspunsul dat de Ghenghis Khan :
“The greatest happiness is to scatter your enemy, to drive him before you, to see his cities reduced to ashes, to see those who love him shrouded in tears, and to gather into your bosom his wives and daughters.”
Petru Clej: (1-2-2012 la 17:56)
Cinismul lui „Ion Ionescu” e dezgustător.
wanda lucaciu: (2-2-2012 la 17:04)
Aceste versuri sint scrise la intrarea în biserica de la Sadinca, jud. Sibiu
„Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut „
Paulina Eliza Duta: (2-2-2012 la 18:29)
Aceşti oameni ni se destăinuie fără a încerca de a defini o fericire abstractă, ruptă de realitatea în care trăiesc. Naşterea unui copil, păstrarea unităţii unei familii încercate de sărăcie, găsirea fiinţei iubite, zâmbetul copilului după o zi istovitoare de muncă, studiul limbii engleze, fântâna cu apă din curtea casei şi piersicul plin de roade sunt motive de fericire …
Impresionant cum un mozaic de zâmbete şi de emoţii pozitive pot deveni atât de expresive şi familiare doar prin simplitate. Auzindu-i pe alţii de parcă ar vobi de propria-mi fericire, brusc redescoperită, m-am simţit despovărată de o mulţime de aşteptări deşarte.
Ce este fericirea? Iata o intrebare la care ii invitam pe stimatii nostri cititori sa raspunda in paginile lui ACUM.
Fericirea-i o notiune relativa pe care fiecare o-ntelege in functie de bagajul sau genetic si dobandit. Fericirea vine din interior, din implinirea unor visuri, din compatibilitatea celor doua entitati ce intra in relatie, din frumusetea caracterului amandorurora, dintr-o educatie completa tot a amandorurora, fericirea este legata de multe altele din jurul nostru, sigur fericirea este foarte diferita de la un om la altu, ce ma face pe mine fericita nu poate face pe altii si invers. Prisma prin care suntem obisnuiti sa privim fericirea este de multe ori gresita. In general, oamenii asteapta ca fericirea sa le fie data de altii, asteapta sa le vina din exterior, cand ea este o stare interioara a fiecaruia, ce consta intr-un echilibrul si o armonie a fiintei noastre. Ea trebuie sa existe independent de ceilalti, care pot doar sa o implineasca si sa ramana in noi, indiferent ce se intampla in jur.
Pentru mine, fericirea este o stare interioara, pot spune ca am avut mii de stari de fericire in aceasta viata: frumusetea sau mirosul unei flori, zambetul unui copil, „I love you, mommy!”, o declaratie de dragoste, anticiparea unui moment mult asteptat, o zi insorita, marea cea nemarginita, puritatea aerului de munte, amintirea unei fiinte dragi, o melodie, o poezie, o carte, un film, o atingere, o reusita, un cuvant bun, sunt atat de multe intr-o viata….
In urma cu doua zile, seara, a inceput sa cearna ninsoarea….Era atat de frumoasa….Am iesit si m-am plimbat singura pe strazile pustii, la lumina „felinarelor”. Zapada stralucea sub picioarele mele, ningea atat de calm, era atata frumusete si pace in jurul meu. Am mers asa o bucata de vreme, cu fata ridicata spre cer, lasand fulgii de nea sa se topeasca pe fata mea, la atingerea caldurii. Am trait atunci o stare de fericire pura! Amintirile copilariei au navalit una cate una, accentuand starea in care ma aflam.
In fiecare dimineata, deschid ochii si anticipez momentele de fericire pe care le voi trai.
Va doresc tuturor o zi fericita!
Dragi tovarasi si pretini, eu imi mentin raspunsul dat in articolul… http://www.acum.tv/articol/15194/ la aceasta intrebare!
nu spuneti despre cineva ca a fost fericit in viata daca nu cunoasteti cum a sfirsit.
‘ce este fericirea ?’..o intrebare ‘filosofica’, curios lucru ca suntem convinsi ca exista asa ceva dar nimeni nu pare sa aiba idee concret ce e. De obicei o atribuim unii altora : parintii copiilor si copiii parintilor, vii mortilor (in paradis), saracii bogatilor etc.
Cel mai aproape de adevar mi se pare raspunsul dat de Ghenghis Khan :
“The greatest happiness is to scatter your enemy, to drive him before you, to see his cities reduced to ashes, to see those who love him shrouded in tears, and to gather into your bosom his wives and daughters.”
Cinismul lui „Ion Ionescu” e dezgustător.
Aceste versuri sint scrise la intrarea în biserica de la Sadinca, jud. Sibiu
„Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut „
Aceşti oameni ni se destăinuie fără a încerca de a defini o fericire abstractă, ruptă de realitatea în care trăiesc. Naşterea unui copil, păstrarea unităţii unei familii încercate de sărăcie, găsirea fiinţei iubite, zâmbetul copilului după o zi istovitoare de muncă, studiul limbii engleze, fântâna cu apă din curtea casei şi piersicul plin de roade sunt motive de fericire …
Impresionant cum un mozaic de zâmbete şi de emoţii pozitive pot deveni atât de expresive şi familiare doar prin simplitate. Auzindu-i pe alţii de parcă ar vobi de propria-mi fericire, brusc redescoperită, m-am simţit despovărată de o mulţime de aşteptări deşarte.