caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Flux și reflux

de (19-2-2012)

La flux apele urcă tiptil către noi; să ne-ngroape.

Între noi și ape, vietățile mării.

Vor și ele să scape.

Dacă stai la pândă până la reflux,

Tristețea apelor ți se înfășoară în jurul gleznelor.

Prizonier între flux și reflux.

Duminica evenimentele scapă de sub control.

Luna plină, inculpat și martor, fuge de răspundere.

Își spală fața de vina de a fi răscolit apele.

Se ascunde în spatele norilor.

În nisipul ud, urmele tălpilor noastre desculțe.

Din când în când se suprapun ca niște broaște țestoase.

Lumina slabă a lunii ascunde sărutul

Și totul revine la punctul din care-a plecat.

Fluxul se-ntoarce, noi fugim la far.

Luna plină se ascunde iar, rușinată.

Lumina farului nu poate ascunde păcatul final.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.166.141.12