Acest articol a fost publicat marți, 24 ianuarie 2012 la rubrica TV.ACUM.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.
Guvernul Scoției urmează să prezinte miercuri un amplu document privind referendumul de independență de Regatul Unit, preconizat a avea loc...
„What SOPA and PIPA are at face value and what they could end up enabling”
http://www.khanacademy.org/video/sopa-and-pipa
@Editori ACUM:
Obiectivul declarat al proiectelor legislative americane PIPA si SOPA este protectia drepturilor de autor intr-un domeniu special. Domeniul este cel al siturilor ne-americane care ofera, gratuit si/sau contra plata, posibilitatea de a descarca creatii literare si artistice, cum are fi muzica, filme si carti.
Legi cu obiective similare, insa pentru siturile americane, exista deja de mai multa vreme, dar, desi au fost contestate si ele la vremea repectiva, contestatia s-a mai tasat cu timpul.
Cum SUA nu are jurisdictie asupra siturilor localizate in strainatate (este vorba in special de Rusia si China), legislatia propusa incearca sa opreasca copierea neautorizata de pe siturile ne-americane pe cai indirecte, prin aceea ca permite procuraturii (district attorney) si tribunalelor sa actioneze contra facilitatorilor, sau intermediarilor, americani ai acestor situri straine.
Interesandu-ma de problema, am constatat ca exista doua categorii mari de adversari ai legislatiei PIPA/SOPA:
1. cei care contesta insasi legitimitatea protectiei drepturilor de autor in contextul Internetului, si
2. cei care afirma ca legislatia propusa are diferite lipsuri majore.
Primii argumenteaza cu sofisme de genul „nu vrem cenzura in Internet”, „vrem libertatea de a partaja (share)” s.a.m.d. Din pacate, ceea ce vor sa partajeze nu este proprietatea lor, ci a altora, iar asta, in limbaj direct, se cheama FURT.
Ceilalti afirma ca legislatia este prea vaga si poate da nastere prea usor la abuzuri. Votul acestor legi in parlament a fost amanat pentru studiul obiectiunilor.
Mai exista si o a treia categorie de adeversari, despre care am avut impresia ca este cea mai numeroasa, si anume cei care pretind ca fac parte din a doua, dar de fapt fac parte din prima categorie.
Un exemplu este (daca ascultam cu atentie ce spune!) chiar vorbitorul din clip, Clay Shirky, un cunoscut „Internet-guru”, pare-se: el flutura steagul „dreptului de a partaja”, omite insa sa faca o distinctia in functie de cui apartine obiectul de partajat, iar spre sfarsit spune ca singurul lucru pe care il doreste este ca legislatia sa respecte due process.
@Schindler:
Multumesc, linkul mi s-a parut o critica pertinenta si clara a celor doua proiecte de lege.