În seara de 15 ianuarie 2012, minunata sală a Operei Române din Cluj s-a umplut până la refuz. M-am numărat printre spectatorii curioşi de viziunea regizorală a lui Alexander Hausvater asupra operei Nabucco – o lucrare din tinereţea lui Verdi, cu o muzică tributară stilului rossinian, cunoscută mai ales prin corul –şlagăr “Va pensiero”. Abia m-am întors de la spectacol şi m-am aşezat să notez câteva impresii, la cald. 
În calitate de simplu meloman pot spune că a fost un spectacol copleşitor, conferind valoare adăugată libretului operei, care se referă explicit şi permanent la lupta cu cotropitorii, robia şi, mai ales, devotamentul şi credinţa nestrămutată în Dumnezeu, a evreilor.
Păstrând intact textul şi ritmul operei, regizorul umple cu imagine şi mişcare uvertura şi interludiile orchestrale, populându-le cu personaje emblematice pentru târguşorul – ştetl. Pe scenă este prezentată în planuri spaţio-temporale, uneori distncte şi alteori interferate, întreaga istorie a poporului evreu – o succesiune de tragedii şi răstimpuri de speranţă. Nabucco ’12 este povestea eternă a Poporului Cărţii care, de cele mai multe ori, are cartea drept scut pentru a se apăra de inamicul înarmat până în dinţi. Melodiile tânguioase din sinagogă, învăţăceii care se leagănă citind din Talmud, klezmerii care cântă a jale şi veselie, nuntaşii al căror baldachin poate deveni giulgiu, se îmbină organic cu desfăşurarea acţiunii operei clasice verdiene. Tot spectacolul este străbătut de markerii identităţii iudaice. Episoadele de performance potenţează spectaculozitatea şi mesajul operei. Decorul (creator Judith Dobre-Kóthay)– alcătuit din succesiuni dinamice de proiecţii ale unor imagini simbolice pentru istoria evreilor (de la picturile lui Chagall până la secvenţe din arhiva de filme document ale Holocasutului) şi câteva simboluri iudaice: pupitrul de rugăciune, hanukia, Sulul Sfânt, zarul de Purim – constituie un pilon important al montării. Prestaţia valoroasă a orchestrei Operei Naţionale din Cluj (dirijor Adrian Morar) a soliştilor (Martin Fülöp – Nabucodonosor, Madelaine Pascu – Abigaille, Iulia Merca – Fenena, Sorin Lupu – Ismaele, Călin Cosma – Zaccaria), a corului (dirijor Corneliu Felecan) şi actorilor pantomimi (coregrafia Melinda Jakab) au întregit reuşita spectacolului. După finalul apoteotic, în stilul revoluţionar imprimat la vremea premierei de opera verdiană, publicul clujean – cunoscător de operă şi reţinut în manifestări – a răsplătit cu aplauze îndelungate spectacolul Nabucco’12 , semnat de Alexander Hausvater.
in acest articol …. nimic interesant. Se pare ca jurnalista incearca sa ne faca cunostinta cu dirijirii, scenografii si coregrafii. Era mai interesant daca ne facea cunostinta si cu , costumierii , machiorii ..peruchierii si masinistii.
Apectacolul se numeste NABUCCO . Nici macar cu numele nu merita sa fie amintit interpretul acestui dificil rol ? Dar ceilalti cintareti, au fost doar figuranti in acest spectacol . „Slagarul” Va pensiero, asa cum numeste autoarea celebrul cor, a fost si el pregatit de un dirijor. Nici un cuvint . Articolul de mai sus nu este decit niste rinduri scrise pentru a explica intentiile regizorului . Aceste intentii nu trebuiesc sa fie explicate verbal , ci doar vizual.In concluzie , nimica despre premiera muzicala , doar despre intentiile regizorale. Mult prea putin !
Domnule Marius Rimbasiu,
Aveti dreptate, dar in distributie fiind date mai multe nume pentru fiecare rol ( cu exceptia Madelainei Pascu), am asteptat pana azi ca sa aflu cine erau solistii de la premiera , nume pe care le-am si introdus in articol. In rest, am spus din start ca nu sunt critic de specialitate, ci un spectator care si-a notat impresiile. Sunt sigura ca vor veni si cronicile si criticile profesioniste, in presa scrisa si electronica romaneasca si nu numai.
Se intampla si la „case” mai mari. Stiu ca nu vrei sa fi critic de arta dar numai faptul ca te-a entuziasmat grandoarea operei Nabucco atat de greu de pus pe scena ar fi meritata o atitudine mai respectuasa a celor care te-au pus jos. Dar sti cum e: „Cainii latra, carvana trece!”
As fi vrut sa stiu mai multe despre atitudinea auditoriului vis-a-vis de aceasta performanta. Dupa mine cei care reusesc sa monteze si sa prezinte o asemena opera spune multe depre aceasta organizatie. Dupa cum spui tu ceea ce au facut ei este demn de admiratie. Eu am avut prilejul sa fiu printre auditorii lui Nabucco pe diferite scene ale lumii, ajungand sa apreciez o lucrare de acesta anvergura mai ales prin indrazneala celor care s-au ambitionat sa o aduca pe scena. Nu stiu daca publicul a cantat impreuna cu corul de pe scena „Va pensiero, sull’ali dorate!”, dar sant sigur ca multi au continuat sa fredoneze cantecul acestui cor mult dupa ce luminile sau stins si publicul a plecat. Cele doua elemente reale din inima operei, muzica si corurile, au adus operei faima binemeritata. Sper ca astea au adus faima si Operei din Cluj. Verdi este un titan al muzicii clasice iar cei care se incumeta sa puna lucrarile lui pe scena sint demni de admiratie si stima. Ma inclin in fata lor si ma bucur ca Clujul a reusit o asemena performanta.
Draga George,
De-a lungul timpului Nabucco a fost montat la Cluj in mai multe versiuni, atat la Opera Romana, cat si la Opera Maghiara, in viziuni mai mult sau mai putin reusite. Viziunea lui Hausvater e inovatoare tocmai prin abordarea textului aproape ad litteram, adica Nabucco reflecta istoria poporului evreu si, pornind de aici, totul e logic si toate elementele moderne si nonconformiste (si sunt foarte multe) se caleaza pe firul ideii principale. Scena e plina de miscare, mereu se petrece cate ceva in fiecare colt al ei, dar toate se leaga, invitandu=te sa reflectezi si sa descifrezi spectacolul in chei diferite. Poate vii la Cluj sa-l vezi sau face un turneu Opera Nationala in SUA cu acest spectacol.
Spectacolul de la Cluj se numeste intr-adevar Nabucco 12, cum spune Andreea si e asa de grozav cum spune ea. Mi-au placut majoritatea interpretilor, mi-au placut dansatorii, costumele, dar cel mai mult m-a impresionat viziunea despre rolul operei in anul 2012. A fost un spectacol entuziasmant, care a energizat pe toti cei peste 500 de spectatori. Stiu, nu e un lucru neobisnuit ca celebrul cor al robilor din Nabucco sa fie aplaudat. Dar e total neobisnuit in Romania ca un spectacol despre Holocaust sa fie aplaudat. Regizorul e fenomenal, fiindca a reusit sa ii faca pe cele citeva sute de spectatori din teatrul national clujean sa se identifice in mod expres cu robii evrei din lagarele de concentrare ale Holocaustului celui de-al doilea razboi mondial si sa fie alaturi de artistii care se bucurau pe ritmurile Nabucco de infiintarea statului Israel. Cred ca regizorul a reusit ceva ce nu mi-as fi imaginat: sa ii faca pe majoritarii de la spectacol sa gaseasca o punte intre viata lor prezenta si dorinta evreilor de a depasi suferinta si de a iesi din robie. Hausvater a calcat in urma lui Verdi – cu spectacolul lui performance despre Holocaust a reusit sa impulsioneze spiritul revolutionar.
Multumesc de articol Andrea. Opera este una din pasiunile mele si ma bucur de cate ori primesc informatii despre diverse spectacole. Opera din Cluj este locul unde m-a dus de mana mama la prima opera cand eram copil si mi-a deschis interesul pentru opera. Acum am satisfactii foarte mari cand vad sau aud o opera buna. Opera mi-a facut viata mai frumoasa. Dupa cele descrise de tine se pare ca este un montaj foarte interesant si merita de vazut.
Să înțeleg doamnă Roth că precedentele critici la adresa articolului Andreei au legătură cu faptul că spectacolul se referea la Holocaust?
In secventele de mai jos puteti urmari finalul spectacolului, cand s-a reluat corul Va pensiero, intr-o atmosfera revolutionara in care cei care chemau la iesirea din amortire purtau uniforme SMURD, sugerand pe de o parte nevoia de interventie pentru salvarea tarii, pe de alta solidarizarea cu oamenii iesiti pe strazile Clujului solidarizandu-se cu Dr. Arafat.
http://youtu.be/_oTqICb0sbk
Andrea,
Iti trimit alaturat un link la spectacolul Nabucco de la Roma din martie cand Riccardo Muti a facut un bis la corul robilor evrei in semn de protest impotriva scaderilor bugetare pentru sustinirea artei si culturii de catre statul italian:
http://www.youtube.com/watch?v=G_gmtO6JnRs
draga si mult stimata d – na. andrea ghita .lectura articolului d-tale despre NABUCCO la opera din CLUJ , mi-a facut o imensa pofta s-o aud cu urechile mele si s-o vad cu ochii mei.entuziasmul d-tale , e contagios si eu-dat fiind subiectul , musica ,punerea in scena-ma distrez cu gandul unui turneu in ISRAEL . va astept cu drag si dor ,itzhak bareket .
Domnule Clej, nu pot sti ce intentii au avut criticii Andreei, dar dl Rimbasiu spunea ca e vorba de Nabucco, ori Andreea scrisese corect, Nabucco 12. Acest titlu i-a permis regizorului viziunea originala relatata de Andreea, in care Holocaustul este in prim plan. Andreea a apreciat artistii, la fel si eu: au fost interpretari frumoase, unele chiar remarcabile. Dar pentru mine de asta data a contat modul in care artistii de pe scena teatrului Clujean au interpretat evreii si au fost aplaudati la scena deschisa pentru asta.