caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Jurnal Cultural



 

Seară culturală israeliană la Moineşti

de (23-6-2014)
4 ecouri

 
Doamna Mihaela Rusu de la Fundaţia Leolam Moineşti, ce are ca scop conservarea şi promovarea tradiţiilor evreieşti din Moineşti, judeţul Bacău, ne roagă să facem public acest eveniment.

Joi 19 iunie 2014 ora 17.00 a avut loc în incinta Bibliotecii Municipale „Ştefan Luchian” din Moineşti o seară dedicată culturii şi civilizaţiei evreieşti organizată de elevii Liceului Teoretic „Spiru Haret”, coordonaţi de doamna profesoară Adriana Căzănel – directoarea liceului, care este sufletul unor frumoase manifestări menite să aducă în faţa tinerilor informaţii despre istoria, geografia, arhitectura şi să-i implice în a cunoaşte tradiţiile şi obiceiurile altor popoare.

De altfel, manifestarea se înscrie într-un amplu proiect de ”SERI CULTURALE” cu rolul de a apropia liceul moineştean de organizaţii şi comunităţi din judeţ şi din ţară; se desfăşoară în parteneriat cu Primăria Moineşti, domnul primar Viorel Ilie fiind un împătimit susţinător al învăţământului.

Seara aceasta, iată, a adus aproape de liceu Fundaţia „Leolam” şi Comunitatea evreilor din Bacău

În 3 septembrie 2010 între Moineştiul nostru şi Moineştiul din Ţara Sfântă numit Rosh Pinna s-a încheiat un parteneriat prin care cele două oraşe s-au înfrăţit. Deoarece aproape 80% dintre locuitorii din Rosh Pinna au plecat în Israel din Moineşti, ne leagă chiar mai mult decât o hotărâre a Consiliilor Locale dintre cele două oraşe. Mulţi din strămoşii celor din Rosh Pinna se odihnesc în cimitirul evreiesc de la noi, iar rădăcinile nu se uită niciodată. Evreii originari din Moineşti au întemeiat colonia Rosh Pinna la 21 iulie 1882, denumită şi “mama aşezărilor din Galil”, însemnând “Piatra de temelie”, după versetul biblic: “Piatra pe care ziditorii au nesocotit-o a devenit piatra de temelie”.

La eveniment a participat domnul Izu Butnaru, preşedintele Comunităţii Evreilor din Bacău şi doamna Mihaela Rusu, reprezentanta Fundaţiei „Leolam” (Eternitate), care a luat naştere la iniţiativa a patru persoane de origine evreiescă născute la Moineşti şi răspândite în diverse colţuri ale lumii: surorile Josephine şi Beatrice Kohlenberg şi fraţii Hedi şi Rinel Enghelberg. Acestă fundaţie se ocupă nu numai cu întreţinerea cimitirului evreiesc ci şi cu promovarea Moineştiului, făcând cunoscut lumii întregi că pe-aici au trecut: fostul Şef Rabin al Cultului Mozaic, dr. Moses Rosen, scriitorul Alexandru Sever, poetul şi publicistul Abraham Clain, poetul şi eseistul Samuel Rosenstock (Tristan Tzara), artistul plastic Pincu Grinberg (Pic G.Adrian), jurnalistul Nestor Rateş etc.

Elevii de la Liceul Teoretic „Spiru Haret” au pregătit pentru acestă seară muzică, dansuri, un fragment dintr-o cunoscută piesă de teatru „Tache, Ianke şi Cadâr”, un eseu despre Tristan Tzara şi foarte multe informaţii despre istoria, filosofia, geografia, arhitectura Israelului, ilustrate de prezentări realizate sub coordonarea profesorilor Claudiu Pistol, Maria Lupu şi Amalia Cazan.

Imnul Israelului, în interpretarea corului „Resurrectio”, condus de doamna profesoară Gabriela Biea, a deschis seara israeliană, apoi am ascultat Hava Nagila, poate cea mai cunoscută melodie evreiească, alături de Hatikva. A urmat o prezentare generală a Israelului, trecându-se în revistă cele mai importante momente ale istoriei acestei ţări. S-a prezentat un material despre Fundaţia „LEOLAM” şi activităţile pe care aceasta le întreprinde în oraşul nostru.

Câte un cuvânt de încheiere din partea domnilor Viorel Costea şi Izu Butnaru, precum şi din partea doamnelor Adriana Căzănel şi Mihaela Rusu, ne-au făcut să regretăm că timpul a trecut atât de repede.

Pe durata întregii seri doamna directoare Adriana Căzănel a purtat un dialog continuu cu elevii, amintindu-şi cu drag de colegii lor de la „Band Orchestra” din Rosh Pinna, care au vizitat Moineştiul în septembrie 2013.

Interactivitatea, diversitatea materialelor, alcătuirea programului per ansamblu a făcut ca acest eveniment să ne stimuleze dorinţa de-a cunoaşte şi mai multe despre acest popor minunat şi de ce nu, de a-i vizita pe cei din Rosh Pinna cât mai curând. Dar cea mai importantă achiziţie a acestei întâlniri este puntea cultural – afectivă construită în conştiinţele auditoriului, deschiderea către toleranţă prin înţelegere şi cunoaştere.

Cristina Popescu & Mihaela Rusu
Moineşti

Activităţile pe care Fundaţia Leolam le-a desfaşurat de la înfiinţare le găsiţi la următoarele adrese:

http://leolam-jewish-heritage-foundation.blogspot.ro/
http://www.leolam.org/
http://istoriaevreilormoinesti.blogspot.ro/
https://www.facebook.com/groups/123157401228684/

Cu stimă,
Mihaela Rusu,
membru al Fundaţiei Leolam Moineşti

Pentru a mări imaginile, clikaţi o dată şi apoi încă o dată.

Ecouri

  • Mihaela Rusu: (24-6-2014 la 04:47)

    Multumim pentru publicarea articolului.

    Va invit sa ascultati cele doua melodii la care se face referire in articol: Hatikva si Hava Nagila.

    http://youtu.be/Ht5lU8FbJRo
    http://youtu.be/g6cLc71WMo4

    Si sa urmariti si dansul – http://youtu.be/c2GPeNEp-YA

  • Christina Vlad: (24-6-2014 la 07:52)

    Este de apreciat intentia celor din Moinesti de a mentine o mostenire culturala transmisa din generatie în generatie prin reinsertia acestor valori în viata cotidiana.

    În fata timpului orice patrimoniu cultural devine perisabil si poate fi pasibil de uitare daca nu exista oameni care sa se îngrijeasca sa îl transmita urmatoarelor generatii.

    Poate ca ma însel dar eu mai cred ca în general tarile mai sarace se straduiesc sa mentina aceste traditii.

    Trebuie sa recunosc ca eu nu am reusit sa implementez în sufletul fiicei mele dragostea fata de traditiile românesti sau fata de România.

    Ori de câte ori ascult „Hava Nagila” danseaza si scaunul cu mine… 🙂

    http://youtu.be/UvAyAGsFyco

    http://youtu.be/LYO27u-rUj4

    http://youtu.be/CjQc7wi0e_4

  • Sfartz Pincu: (24-6-2014 la 13:06)

    @ Christina Vlad

    Mulţumesc mult pentru înţelegerea profundă a unui act de multiculturalitate, care din păcate vine după stingerea din viaţă a ultimului moinestean evreu, Raphael Kohlenberg.
    Odată cu dispariţia acestuia, clipa dintre trecut şi viitor care se numeşte „viaţă” s-a transformat în istorie pură, iar ca legătură materială cu acea lume plină de viaţă candva, dar dispārutā definitiv, a rămas doar cimitirul.

    L-am cunoscut bine pe ultimul evreu din Moineşti. Eram responsabil al obştii evreilor din Oneşti, şi mi s-a „alipit” spre îngrijire şi Moineştiul, Comanestiul şi Târgu-Ocna, cu câte 2 (doi!) evrei în fiecare din aceste localităţi, cărora odată pe luna le duceam modestul sprijin in alimente oferit de Comunitatea din Bacău.

    În Moinestii din perioada 1996-2012, acest om minunat şi deosebit de cult, un munte de om, pe picioare bolnave, mă aştepta cu nerăbdare, şi nu pentru pachetul de alimente, ci pentru ocazia de a ieşi din singurătate, pentru ocazia de a sta de vorba la o cafeluţă savant preparată, special pentru această întâlnire.

    Dumnezeu să-i odihnească sufletul, în pace! Amen.

  • Joséphine Kohlenberg: (16-8-2014 la 08:55)

    Multumim pentru aceste cuvinte.

    J. Kohlenberg – Paris, Franta.
    jkohlenberg@hotmail.com



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Treptele terorismului

Ar putea să pară cam ciudat, dar ceea ce-mi doresc acum cu toată raţiunea, dar şi cu tot sufletul, este...

Închide
18.97.14.89