ACUM.TV

Cum se sărbătorește Crăciunul în Canada?

Canada este o țară foarte mare, cu populația în mare parte formată din imigranți proveniți din medii culturale diferite. Din acest motiv, există o mulțime de tradiții de Crăciun în acest colț de lume, fiind evidente influențele franceze, engleze, irlandeze, scoțiene, germane și cele aborigene.

Pe genunchii lui Santa Claus

Canadienii încep pregătirile de Crăciun încă din primele zile ale lunii decembrie. Sunt trimise felicitări prin poștă, toate plicurile fiind ștampilate de către Poșta Canadiană cu salutul tradițional al lui Santa Claus “Ho Ho Ho”. În companii, colegii își înmânează unii altora felicitări, vecinii îți lasă în cutia poștală câte una, iar de când cu cele electronice, în preajma Crăciunului ești “alintat” cu zeci de mesaje de felicitare.

Mulți canadieni deschid darurile primite de la Moș Crăciun în seara de Ajun. Unii aruncă o privire în interiorul ciorăpeilor atârnați de șemineuri, alții deschid doar unul din cadouri în seara de ajun, iar restul în dimineața Crăciunului.

Copiii din Canada, ca și cei din România, cred în existența lui Moș Crăciun (Santa Claus). Canadienii susțin cu mândrie că țara lor găzduiește casa lui Santa Claus, adresa lui pe toate plicurile cu scrisori adresate de către copii Moșului, fiind:

SANTA CLAUS
North Pole HOH OHO Canada

Mall-urile sunt decorate cu motive de Crăciun încă de la începutul lunii decembrie, locul de cinste fiind ocupat de Santa Claus, așezat pe un tron, copiii perindându-se pe genunchii săi, unii înfricoșați de barba albă și pufoasă, alții veseli și dornici de povești, dar fiecare promițând cumințenie în anul viitor și cerând o listă nesfârșită de jucării….

În școli, chiar și în companii, se practică schimbul de cadouri, numit “gift exchange” sau “Secret Santa”, decorarea locurilor de muncă cu motive specifice Crăciunului.

Canadienii însă nu îi uită pe cei nevoiași, singuri, abandonați. Magazinele, firmele, angajații, elevii, toți pun umărul, se adună bani, jucării, haine, mâncare neperisabilă, totul fiind apoi donat celor care au nevoie de acest ajutor. E un efort colectiv, aceste campanii desfășurându-se de câteva ori pe an, mai ales în preajma sărbătorilor.

Casă în Toronto decorată de Crăciun

Bucuria Crăciunului nu e doar interioară, ea este exteriorizată de către locuitori prin ornarea balcoanelor, a caselor cu lumini colorate, albe sau albastre, oameni de zăpadă gonflabili, reni, sănii decorate cu becuri, Santa Claus de diverse mărimi. Are loc un adevărat concurs nescris în unele cartiere, an de an apar tot mai multe decorații, noi figurine, străzile sunt luminate noapte de noapte, începând cu mijlocul lunii decembrie și până la Sfântul Ion, o adevărată feerie.

Prietenii organizează “cookie-baking parties”. O familie își pune bucătăria la dispoziție, fiecare aduce o rețetă de fursecuri specifice Crăciunului, acestea se pregătesc, se coc (în colectiv) și sunt apoi oferite membrilor celorlalte familii. La sfârșitul petrecerii, fiecare pleacă acasă cu diverse fursecuri pentru a se bucura de ele pe parcursul sărbătorii de Crăciun.

Cu câteva zile în urmă, înainte de a intra într-o scurtă vacanță (angajații primesc în fiecare an două zile libere la Crăciun), alături de felicitarea nelipsită, una din colegele de birou mi-a dăruit o cutie elegantă, legată cu o fundă roșie. Înauntru erau în jur de 20 de fursecuri, care mai de care mai apetisante, în diverse forme: braduți, Santa Claus, globuri. Colega mea le-a copt, oferind câte o cutie cu fursecuri de Crăciun, colegilor de birou. Imaginați-vă câte zile și ore a petrecut în bucătărie, pregătind aceste bunătăți. Un gest emoționant, o amprentă personală.

În ziua de Crăciun, majoritatea canadienilor mănâncă tradiționalul curcan sau șuncă de porc. În zonele maritime, se mănâncă însă homar sau scoici pescuite pe malurile Atlanticului de Nord.

Influența Europei în tradițiile de Crăciun din Canada este vizibilă în diversele obiceiuri și festivități ale Sărbătorii.

Pentru canadienii de origine franceză, catolici în majoritate, slujba de la miezul nopții este momentul central al Crăciunului. Scena nativității este așezată sub bradul de Crăciun, iar după slujba de la miezul nopții, familiile sărbătoresc prin petreceri. Cadourile sunt oferite în ziua de Anul Nou.

Foc în șemineu

Pentru canadienii de origine engleză, tradițiile de Crăciun includ friptura de gâscă sau vită și budinca de prune. Casele sunt decorate cu ghirlande de brad, se cântă colinde vechi în această perioadă, lemnele pocnesc în focul din șemineu.

Cei cu rădăcini germanice așează pomul de Crăciun (Tannenbaum) la loc de cinste în casele lor. Copiii îl așteaptă pe Christkindl, un mesager al copilului Iisus; colindele vechi, căsuțele din turtă dulce și calendarele cu primele 24 de zile ale lunii decembrie, fac parte din tradiția lor.

Canadienii de origine indigenă au tradiții de Crăciun diferite, în funcție de națiunea din care se trag, acestea incluzând daruri, banchete, cântece, dansuri, tobe și jocuri, care au facut parte din sărbătorile lor de iarnă. Eschimoșii organizează festinuri cu karibu, foci, pește crud și curcani.

Imigranții ucrainieni îl sărbătoresc pe Sfântul Filip prin curățarea caselor, a corpurilor și a sufletelor. Influentele religiei ortodoxă răsăriteană se împletesc în tradițiile de Crăciun cu obiceiurile agrare păgâne. Postul Crăciunului se încheie în Ajun, când se organizează Cina sfântă cu douăsprezece feluri de mâncare. Simbolismul astrologic este combinat cu motive creștine și practici agricole, prezentate în cele douăsprezece feluri de mâncare, reprezentând ciclurile lunare ale anului și pe cei doisprezece ucenici ai lui Hristos. Nu se servește carne și lapte la această cină, accentul punându-se pe roadele pământului.

Baigli cu nucă, vin românesc Heres

În comunitatea românească (peste 50 de mii în Toronto), Crăciunul este sărbătorit în mare măsură ca acasă, în România. Familiile se adună în seara de ajun, mesele întinse sunt încărcate cu bunătăți pregătite în casă sau cumpărate de la unul din nenumăratele magazine românești. Nu lipsesc mezelurile de porc, jumările, șunca, salata de boeuf, zacusca, salata de vinete, fripturile, sarmalele, ciorba de perișoare, cozonacii pufoși, țuica, vinul românesc.

Să nu pierdem însă din vedere familiile mixte, în mijlocul cărora Crăciunul se sărbătorește în mod original, păstrând câte ceva din tradițiile fiecărui partener. Importantă este doar armonia, atmosfera de veselie, bunătatea revărsată asupra celor din jur.

În ziua de Crăciun mulți români participă la Sfânta liturghie, în una din bisericile românești, după care se adună pe la casele lor sau ale prietenilor, sărbătorind în continuare, prin colinde, voie bună și mâncăruri tradiționale.

În preajma sărbătorilor de iarnă, comunitatea românească pregătește diverse evenimente în anticiparea Crăciunului, de la concerte de colinde la serbări pentru copii. Elevii școlii românești din Toronto se întrec pe ei înșiși în colinde și poezii prezentate în cadrul concertului de iarnă, studenții de origine română ai Universității din Toronto organizează și ei, anual, un spectacol de Crăciun.

Ștefan Hrușcă - concert colinde Toronto

Și, așa dupa cum bine știm, Crăciunul nu poate sosi până când Ștefan Hrușcă (stabilit în Toronto în 1991) nu ne colindă în stilul său inconfundabil, colindele noastre strămoșești. Sute de români cumpără bilete la spectacolul său, cântă alături de el, se întâlnesc cu prieteni, cunoștințe, într-un cadru festiv, pulsând de energie pozitivă.

Pentru toți cei care poartă Crăciunul în suflet, aceste zile sunt un prilej de meditație, de aduceri aminte, nostalgii, puțină tristețe dar mai ales bucurii, bunătate și speranță.

Fiind imigranți, distanța ne-a obligat să ne obișnuim cu sărbătorile petrecute departe de familie, doar unii dintre noi reușind să își planifice concedii în România în această perioadă. Cei rămași pe meleagurile canadiene sărbătoresc cu dorul și nostalgia în suflet, cu amintirea gustului “de acasă” și mai ales cu lipsa celor dragi, rămași în țară sau plecați dintre noi într-o altă lume. Fiecare însă, în felul său, face o promisiune “I’ll be home for Christmas […] if only in my dreams”.

Există grupuri de români care continuă și în Toronto tradiția colindatului în preajma Crăciunului. Câtă bucurie îți aduce o asemenea vizită în casa ta! În urmă cu câțiva ani, ne-am adunat vreo trei familii în casa prietenilor noștri și am așteptat grupul de colindători. I-am întâmpinat cu colaci, nuci, mere, țuică, am colindat împreună cu ei.

În cele din urmă, indiferent de mediul din care provin, de tradiții și obiceiuri, canadienii sărbătoresc Crăciunul alături de familiile lor, de prieteni, într-o atmosferă de bucurie, recunoștință, gustând din plin fiecare clipă, în armonia specifică meleagurilor canadiene.

Și chiar dacă în acest an ninsoarea se lasă așteptată, privându-ne de bucuria unui Crăciun alb, nimeni nu ne poate opri să visăm…

“I am dreaming of a white Christmas”…

Crăciun fericit!

Acest articol a fost publicat duminică, 25 decembrie 2011 la rubrica Perspective spirituale.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.