Între alte reacții la articolul lui Vlad Solomon Comerț cu evrei pe ruta București-Ierusalim, http://www.acum.tv/articol/43714/, a fost și aceasta:
Nimeni nu va contesta faptul ca aceste afaceri cu oameni au fost o solutie nefericita: s-au vandut romani (!!!! pe cine despagubim? ? ?), germani, evrei, armeni, greci si poate si altii de care nu se stie inca. De ce nu se simt lezati germanii si nu vor despagubiri ca au fost cumparati de Germania?
Alt comentariu relua argumentația oficială din epocă cu privire la “vânzarea” evreilor:
De acord. Daca si dvs. veti restuitui statului roman tot ceea ce investit in dvs. in educatie, sanatate (gratuite), etc. In paradigma protectionista, indiferent de obida cu care as putea fi acuzat ca nationalistoid, patriotard, protocronist, etc. (iata, vin eu in intampinarea potopului de sufixari pe care P. Clej il va slobozi asupra mea), cred ca argumentul oficial al politicii lui Ceausescu inca e valabil: pai nu v-am dat educatie si sanatate gratuite pentru ca voi sa emigrati, iar de pregatirea voastra sa beneficieze un alt stat (Israel) care n-a investit nimic in voi.
Este surprinzător să constați, pentru un popor, chipurile, cel mai refractor din Europa la ideile comuniste, ce influență au avut și mai au încă aceste idei. Observați, în primul rând, argumentul cu “v-am dat”, de parcă statul comunist era un fel de părinte care dădea din buzunarul lui, iar părinții celor educați și tratați în spitale și policlinici n-ar fi plătit impozite.
Și dacă tot e așa, atunci de ce nu pretinde azi România bani de la cei care pleacă în străinătate (mult mai numeroși) și nu se mai întorc?
Dar să rămânem la perioada în care comerțul cu evrei era o sursă importantă de venituri pentru statul comunist. În cele ce urmează, voi demonstra că, cel puțin din 1974 încolo, acest negoț cu carne vie era ilegal chiar potrivit legislației introduse de Ceaușescu. Și iată de ce:
Să luăm Decretul 212/1974, din 31 octombrie 1974 pentru ratificarea Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si a Pactului international cu privire la drepturile civile si politice. În textul celui de-al doilea tratat, la art. 12 găsiți următorul text:
Articolul 12
1. Orice persoana care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber si de a-si alege liber resedinta.
2. Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv propria sa tara.
3. Drepturile sus-mentionate nu pot face obiectul unor restrictii decât daca acestea sunt prevazute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea nationala, ordinea publica, sanatatea ori moralitatea publica sau drepturile si libertatile altora si sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta Conventie.
4. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra în propria sa tara.
Marele jaf comunist
Acest decret a fost adoptat în vederea conformării cu amendamentul Jackson-Vanik la legea comerțului din Statele Unite, care condiționa acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate în relațiile comerciale bilaterale de liberalizarea politicii de emigrare a statului respectiv.
De la acel moment, orice taxă solicitată persoanelor care doreau să emigreze a devenit vădit nelegală, având în vedere principiul de drept potrivit căruia, obligațiile asumate de un stat printr-un tratat internațional au prioritate față de legislația internă (asta în ipoteza că vânzarea propriilor cetățeni era reglementată printr-un act normativ).
Vă semnalez și contradicția dintre acest text de lege și Decretul 223/1974 (http://retrocedari.com/decret-nr-223-din-3-decembrie-1974.html) – adoptat ulterior – și cu un titlu anodin “Privind reglementarea situației unor bunuri”. Iată ce se scrie la art. 2 al respectivului decret:
Persoanele care au facut cerere de plecare definitiva din tara sint obligate sa instraineze, pina la data plecarii, constructiile aflate in proprietatea lor in Republica Socialista Romania. Instrainarea se va face catre stat, care va prelua aceste bunuri, plata stabilindu-se potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973*) privind dezvoltarea constructiei de locuinte, vinzarea de locuinte din fondul de stat catre populatie si construirea de case de odihna proprietate personala.
Constructiile apartinind persoanelor care au plecat in mod fraudulos din tara sau care, fiind plecate in strainatate, nu s-au inapoiat la expirarea termenului stabilit pentru inapoierea in tara, trec fara plata in proprietatea statului.
Terenurile aferente constructiilor prevazute la alineatele precedente trec in proprietatea statului in conditiile art. 13 din Legea cu privire la fondul funciar.
Acest decret era anticonstituțional chiar în raport cu Constituția din 1965, care la art. 12 prevedea: “Terenurile si constructiile pot fi expropriate numai pentru lucrari de interes obstesc si cu plata unei juste despagubiri.”, iar la art.36 “Dreptul de proprietate personala este ocrotit de lege. Pot constitui obiect al dreptului de proprietate personala veniturile si economiile provenite din munca, casa de locuit, gospodaria de pe linga ea si terenul pe care ele se afla, precum si bunurile de uz si confort personal.”.
Acest decret odios a dus la exproprierea a zeci, poate chiar sute de mii de persoane, nu doar a evreilor, cărora le-au fost confiscate imobilele proprietate personală – în general apartamente la bloc – sau care au fost “obligați să înstrăineze” (observați contradicția în termeni) apartamente pentru care au luat sume derizorii, înainte de a pleca din țară.
Solidaritate, nu invidie
După 1989, statul a tergiversat chestiunea compensării (în natură sau prin echivalent bănesc) a celor spoliați pe vremea comunismului și a continuat să spolieze (prin legi și hotărâri judecătorești abuzive) proprietarii de drept.
Și iată că acum, când cineva ridică problema compensării unor persoane lezate de statul comunist reacția este: “Nu se mai potolesc odată evreii ăștia? Ce mai vor, nu s-au săturat de bani?”
Reacția este pe măsura proverbului românesc “Să moară capra vecinului”. În loc ca toți cei care au un interes, nu doar declarat, de eradicare a relelor comunismului, să se alăture evreilor în susținerea solicitării de reparații pentru toți cei afectați, indiferent de etnie sau religie, iată cum cad în capcana, multiseculară, a antisemitismului.
În loc să admire evreii pentru solidaritatea în sprijinul unei revendicări, antisemiții (cu sau fără voie) îi acuză de “conspirație” împotriva României, a poporului român, etc. Dacă a existat o conspirație, atunci aceasta a fost opera succesivelor regimuri totalitare care s-au perindat la putere în România, care au jefuit țara și poporul, iar actualul stat, presupus democratic, dă din umeri neputincios sau chiar complice.
Solidaritatea persoanei cu un stat vadit nedrept care nu putea sa-si respecte nici propriile reguli tradeaza o relatie de dependenta. Omul asta n-o sa inteleaga niciodata pentru ca viata lui, trecuta si prezenta, depinde de cit de mult pretinde ca nu intelege.
Gloseaza domnul Clej: „Reacția este pe măsura proverbului românesc “Să moară capra vecinului”. În loc ca toți cei care au un interes, nu doar declarat, de eradicare a relelor comunismului, să se alăture evreilor în susținerea solicitării de reparații pentru toți cei afectați, indiferent de etnie sau religie, iată cum cad în capcana, multiseculară, a antisemitismului.”.
Incercarea stilistica e ca un panseu al lui Gîgă. (I)logica deplorabila. Agresivitatea implicita caracteristica.
1. „Sa moara si capra vecinului”. Expresie populara care se potriveste contextului ca nuca-n perete. Oricum, daca e sa ne referim la zicala, atunci varianta care exprima pozitia mea ar fi mai degraba: „Fie ce-o fi cu capra ta, dar pe a mea lasa-mi-o in pace!”.
2. „Eradicare a relelor comunismului” imi suna a-la „lupta pentru pace”. O neghiobie de filiatie tismaneana, perpetuata cu obstinatie de un Petru Clej de gen proxim si statura de ganditor politic aidoma.
3. Osatura de filosofie politica fundamentand pozitia articolului e ancorata intr-o imbecilizanta personalizare a statului, a-la Leviathanul lui Hobbess si discipolii. Manipulativ, personalizarea vizeaza o facilitare a acceptantei mentale, in modulul „Relaxati-va, nu e ca si cum ati plati voi din propriile buzunare compensatiile/daunele. Nu, nici vorba! Va plati statul, nu voi!”. Or aici rezida principala problema, caci STATUL SUNTEM NOI, CETATENII, de unde se va fi intelegand ca noi, fiecare si toti in ansamblu am plati. Si atunci chiar ma intereseaza ce, cat, cum si de ce i-as plati eu unuia sau altuia.
4. Partea finala, a demascarii cu vigilenta proletara a „multisecularului” „antisemitism” in cazul in care cineva, din orice motiv, nu este de acord cu un evreu, este penibila, descalificanta si scutitoare de orice comentariu. Ma doare undeva, vorba aia, de identitatea etnica sau religioasa a „lacramantului”. Eu acuz nesimtirea, putin imi pasa ca nesimtitul e evreu, malgash, mongol, paupash sau klingonian.
7. Despre „fractura” dintre prevederile normative si actiunile factuale ale unui stat mi se pare superfluu sa spun ca ea caracterizeaza toate statele, de la cele totalitare precum Romania ceausista la cele mai „liberale democratii” actuale.
6. Pentru toti cei „cumparati”; incercati si perspectiva urmatoare: cu banii aceia v-ati cumparat libertatea. Ati savurat-o, v-ati bucurat de evadarea din inchisoarea comunista, iar acum vreti nici mai mult, nici mai putin, decat ca nenorocitii care au fost obligati sa ramana in inchisoare in tot acest rastimp, pentru ca aveau banii/relatiile necesare eliberarii, sa va despagubeasca (tot) EI pe VOI!. Incredibil pana unde poate merge nesimtirea. Iar nesimtirea, stimabililor, repet, nu are culoare etnica.
PS Prezentul comentariu este insotit si de un print screen care sa ma ajute sa inteleg mai bine situatia in eventualitatea cenzurarii sale.
<Hai să demontez bucată cu bucată gogomăniile lașului anonim antisemit.
“Reacția este pe măsura proverbului românesc “Să moară capra vecinului”. În loc ca toți cei care au un interes, nu doar declarat, de eradicare a relelor comunismului, să se alăture evreilor în susținerea solicitării de reparații pentru toți cei afectați, indiferent de etnie sau religie, iată cum cad în capcana, multiseculară, a antisemitismului.”.
Incercarea stilistica e ca un panseu al lui Gîgă. (I)logica deplorabila. Agresivitatea implicita caracteristica.
…zise ultragresivul.
1. “Sa moara si capra vecinului”. Expresie populara care se potriveste contextului ca nuca-n perete. Oricum, daca e sa ne referim la zicala, atunci varianta care exprima pozitia mea ar fi mai degraba: “Fie ce-o fi cu capra ta, dar pe a mea lasa-mi-o in pace!”.
Fals. Logica e următoarea: dacă rrrrromânii nu și-au recuperat proprietățile sau nu au fost compensați, de ce să fie compensați jidanii? Adică, să moară capra vecinului.
2. “Eradicare a relelor comunismului” imi suna a-la “lupta pentru pace”. O neghiobie de filiatie tismaneana, perpetuata cu obstinatie de un Petru Clej de gen proxim si statura de ganditor politic aidoma.
Observați insultă fără argumente, tipic pentru lașul anonim antisemit și ultra-agresiv.
3. Osatura de filosofie politica fundamentand pozitia articolului e ancorata intr-o imbecilizanta personalizare a statului, a-la Leviathanul lui Hobbess si discipolii. Manipulativ, personalizarea vizeaza o facilitare a acceptantei mentale, in modulul “Relaxati-va, nu e ca si cum ati plati voi din propriile buzunare compensatiile/daunele. Nu, nici vorba! Va plati statul, nu voi!”. Or aici rezida principala problema, caci STATUL SUNTEM NOI, CETATENII, de unde se va fi intelegand ca noi, fiecare si toti in ansamblu am plati. Si atunci chiar ma intereseaza ce, cat, cum si de ce i-as plati eu unuia sau altuia.
Fals. Exact același lucru s-a invocat și când a fost vorba de restitutirea proprietăților tâlhărite de stat.
4. Partea finala, a demascarii cu vigilenta proletara a “multisecularului” “antisemitism” in cazul in care cineva, din orice motiv, nu este de acord cu un evreu, este penibila, descalificanta si scutitoare de orice comentariu. Ma doare undeva, vorba aia, de identitatea etnica sau religioasa a “lacramantului”. Eu acuz nesimtirea, putin imi pasa ca nesimtitul e evreu, malgash, mongol, paupash sau klingonian.
Observați că lașul anonim, antisemit și ultra-agresiv nu zice nici pâs de cererile de compensare neonorate (ați auzit de legea 10/2001?) mult mai mari ca valoare decât orice compensații prezumptive acordate evreilor (și în general, tuturor acelora care au trebuit să plătească în vederea emigrării. Care ar fi diferența?
7. Despre “fractura” dintre prevederile normative si actiunile factuale ale unui stat mi se pare superfluu sa spun ca ea caracterizeaza toate statele, de la cele totalitare precum Romania ceausista la cele mai “liberale democratii” actuale.
Ce relativism și cinism de sorginte totalitară…
6. Pentru toti cei “cumparati”; incercati si perspectiva urmatoare: cu banii aceia v-ati cumparat libertatea. Ati savurat-o, v-ati bucurat de evadarea din inchisoarea comunista, iar acum vreti nici mai mult, nici mai putin, decat ca nenorocitii care au fost obligati sa ramana in inchisoare in tot acest rastimp, pentru ca aveau banii/relatiile necesare eliberarii, sa va despagubeasca (tot) EI pe VOI!. Incredibil pana unde poate merge nesimtirea. Iar nesimtirea, stimabililor, repet, nu are culoare etnica.
Ori lașul anonim, antisemit și ultra-agresiv o face pe prostul, ori e de rea-credință. Nu vrea să priceapă că revendicarea are la bază o ilegalitate făcută de statul comunist chiar în condițiile propriei legislații. Dar cine știe, poate acest laș anonim, antisemit și agresiv este vreun fost nomenklaturist.
PS Prezentul comentariu este insotit si de un print screen care sa ma ajute sa inteleg mai bine situatia in eventualitatea cenzurarii sale.
Culmea tupeului din partea unui laș anonim, antisemit și ultra-agresiv, lipsit de argumente și de o rea credință tipică unui astfel de extremiști.
Mda . Saracii denigranti. Si cand te gandesti cum erau tarati la avion cu suturi in tuhas si incurajari precum „mars in SUA dobitocule” sau „mergi in Vaterlandu ma-ti iudaice” in timp ce ei tipau „traiaca comunimul!” „traiasca invatura marxist lenininsta” si „moarte imperialismului iancheu si sionist”.
Da nu inteleg de ce Israelu platea. Asta ar putea duce la acuze de genul ca Israelul este o tara nazista care a sprijinit politica de Judenrein. Asa o fi? Adica platea „antisemitii” sa alunge evreii ?!
Sau nu ar trebui dat in judecata Jackson, Congresu si SUA ptr daunele prilejuite emigrantilor? Ca in definitiv amanedamentu ala a fopst bagat pe gat. A fost o instigare ! Si la capitolu money Israelu si SUA stau mai bine decat Romania! Pai sa fie solidari si al raspunderea materiala ptr abuzurile pe care le=au provocat ! Mai precis le-au impus!!
„urmați-le exemplul” Deci ia romane AKM ul in mana si mergi si elibereaza Ierusalimul de sub stapanirea pagana farta de dumnezeu!!! Afara cu opaganii din Tara Sfanta!
Misto de? Ei9 ce ziceti sa le urmana exemplul, sa nu=l urmam ?
Lașul anonim antisemit „Ghiță Bizonu” confundă evreii originari din România cu israelienii. Pe urmă, aș vrea să știu care sunt păgânii din Ierusalim? Și dacă tot se pretinde anticomunist, de ce respinge ideea solidarității cu revendicărilor unor oameni care au fost victima unui abuz al regimului comunist?
Mda . Saracii denigranti. Si cand te gandesti cum erau tarati la avion cu suturi in tuhas si incurajari precum “mars in SUA dobitocule” sau “mergi in Vaterlandu ma-ti iudaice” in timp ce ei tipau “traiaca comunimul!” “traiasca invatura marxist lenininsta” si “moarte imperialismului iancheu si sionist”.
Antisemitism de duzină, care-i consideră pe evrei în bloc pro-comuniști.
Da nu inteleg de ce Israelu platea. Asta ar putea duce la acuze de genul ca Israelul este o tara nazista care a sprijinit politica de Judenrein. Asa o fi? Adica platea “antisemitii” sa alunge evreii ?! Sau nu ar trebui dat in judecata Jackson, Congresu si SUA ptr daunele prilejuite emigrantilor? Ca in definitiv amanedamentu ala a fopst bagat pe gat. A fost o instigare ! Si la capitolu money Israelu si SUA stau mai bine decat Romania! Pai sa fie solidari si al raspunderea materiala ptr abuzurile pe care le=au provocat ! Mai precis le-au impus!!
Observați logică: nu statul comunist român era de vină pentru că a impus o plată ilegală, încălcând după 1974 propriile legi, ci Israelul și Statele Unite (de ce nu menționează și Germania?). Ciudat acest pretins anti-comunist care face apologia regimului comunist.
Un amănunt pe care cei care fac comentariile dușmănoase pe tema „vânzării” evreilor poate nu-l cunosc. Nici Vlad Solomon nu-l menționează în articolul său, nu aș putea spune dacă-l cunoaște sau nu, deși articolul este extrem de bine documenat. Ce-i drept, el scrie că prețul unui evreu cu studii universitare era mai mare decât al unuia cu studii de la medii „în jos”. Nu-l contrazic, dar la un calcul sumar (nu neapărat evreiesc), tot nu-i în ordine. Pornind tocmai de la premisa acestei „diferențe de preț”, ar fi fost normal ca aceasta să reprezinte tocmai școlarizarea superioară a evreului pe care Israelul l-a plătit mai scump! Ei bine, în anul 1982, când am venit în Israel, printre formalitățile de plecare (inclusiv legalizarea diplomei de studii superioare),se pornea de la estimarea că fiecare student „costă” statul român 11.000 de lei pe an, ceea ce pe-atunci, erau bani! Astfel încît evreii, care după obținerea diplomei de licență, lucraseră mai puțin decât durata de studii, trebuiau să plătească câte 11.000 de lei pentru fiecare an „nelucrat” în România. Astfel, dacă ai urmat o facultate cu durata de studii de 5 ani, și ai lucrat, de exemplu, 2, trebuia să plătești pentru școlarizare numai 33.000, dacă ai lucrat doar unul – 44.000, iar dacă nu ai lucrat deloc, achitai costul întregii perioade de școlarizare. Noi, cei mai tineri, chiar făceam haz de necaz, spunând că „s-au ars mediciniștii și politehniștii care făcuseră facultatea de construcții, fiindcă durata lor de școlarizare era de 6 ani). Dacă un tânăr întrerupea studiile, fiindcă „îi venise plecarea”, plătea pentru anii în care studiase până atunci. Chiar cu mine în avion au venit o familie, tot din Iași, oameni care nu avuseseră mulți bani, a căror unică fiică tocmai absolvise facultatea și au achitat 55.000 lei, adică mai mult decât banii obținuți fin vânzarea avutului lor, nu cine știe ce! Iar în privința „înstrăinării” locuinței, aceasta era de fapt o „expropriere cu despăgubiri”, cu mult mai mici decât prețul real al locuinței. Din momentul în care te înscriai pentru emigrarea în Israel, nu mai aveai voie s-o vinzi, ci trebuia să te supui respectivei „exproprieri”. Dacă voiai să o vinzi, trebuia să o faci cu un an înainte de face prima formalitate în vederea solicitării plecării, anul respectiv calculându-se de la data încheierii ultimei formalități definitive a vânzării locuinței. Astfel încât, în privința școlarizării superioare, s-ar spune statul român încasa de două ori prețul pentru aceeași… marfă! Iar în privința bunurilor imobiliare, mesajul era clar: „Zi merci că-ți dăm și-atât”! De aceea, autorii „savantelor comentarii” nu vor mai putea spune acum că n-au știut cum stăteau treburile, fiindcă acum știu!! Dar – parcă va ajuta la ceva?