Un articol recent semnat de Vlad Solomon (http://www.acum.tv/articol/43714/) a starnit (indraznesc sa spun, ca de obicei) vii controverse. Pe scurt, articolul descria cateva acte de culise din procesul “vanzarii” evreilor catre statul Israel derulat pe parcursul catorva decenii: fiecare “subiect” avea pretul lui (in functie de varsta, educatie etc. – un fel de bursa umana), existau negociatori abili in ambele tabere si, desigur conturi bancare “neutre” pentru finalizarea tranzactiei.
Daca subiectul era prea “amarat” pentru ca varianta “contului neutru” functioneze in favoarea lui, isi “dona” securistului de serviciu (cu acte in regula, deci tranzactia este inatacabila, chiar in 2012!) apartamentul (sau alte “maruntisuri” pe care le agonisise de o viata) pentru un pasaport si dreptul de a incarca 50 kg de rufe pe ruta Bucuresti – Tel Aviv.
Urata chestie. Revista “Acum” in general si Dl Solomon in acest caz particular se joaca din nou cu focul: iar au scos un schelet din dulap – un obicei ce se termina in mod invariabil cu un anume discomfort olfactiv… De fapt, nici macar nu l-au (l-a) scos pe de-a intregul, au (a) deschis doar dulapul, si a fost mai mult decat suficient pentru ca “reactiile” sa apara (initiate desigur de “discomfortul olfactiv” la care ma refeream adineauri, de nimic altceva!).
Nu, nimeni nu a contestat veridicitatea sau cronologia faptelor: avand in vedere ca mare parte a “marfii” este inca in viata si poate depune marturie, nici macar negationistii si xenofobii “de cariera” prezenti saptamanal in paginile ziarului virtual Acum (toti cu nume subtil “codificate”: gigi, marin, perpendicularo, plano si alte umbre ale netului) n-au atacat in stilul caracteristic. Razboiul cu decenta a intrat astfel intr-o nou faza: faza “semantica”. Deci, departe de a ne preocupa de gravitatea morala a lucrurilor si de reparatiile ce se cuvin, ne preocupa “anumite detalii” pe care eu le consider de ordin semantic.
Iata un prim exemplu, citez din ecoul unui fan absolut al revistei Acum, Dl. sau Dna (sau ambele, fiind anonim poate fi in principiu orice!) plano10:
“Am inteles ca, in acceptiunea dvs., dolarii ar trebuie sa fie platiti de generatiile actuale de romani, pentru ca economia s-ar fi dezvoltat si cu dolarii proveniti din rascumparari. Nu e prea clar cui trebuie restituiti. Erau sume guvernamentale israeliene sau din contributiile unor evrei din strainatate, altii decat cei care au facut obiectul acestui negot?”
Deci, marea problema “planara” nu este cine si cum isi asuma duhoarea scheletului din dulap (si cine deschide fereastra pentru aerisire) ci cui trebuie restituiti dolarii!
O a doua reactie remarcabila a incriminat victimele (cei care fie au platit sau pentru care s-a platit):
“Vina se imparte intre vanzator si cumparator, pentru ca statul Israel a facut aceasta afacere cu carne vie din lipsa de cetateni. Aveati prea multi arabi domnule Solomon si Statul Israel trebuia sa fie un stat evreu, de aceea evreii trebuiau adusi acolo prin orice mijloc. Ca sa nu fie minoritari in propriul stat.”
Deci, dupa cum ne-am obisnuit deja de fiecare data cand este vorba de evrei, inca un “mare complot” a fost scos la iveala. O contorsionare a faptelor si a sensului lor cu adevarat remarcabila. Lipsa de umanitate apartine cumparatorului, fiindca a “cumparat” cu alte intentii decat lasa sa se inteleaga: pentru a spori forta demografica a tanarului stat Israel, nu pentru a-si salva apropriatii.
Se subintelege din acest comentariu uluitor ca, daca arabii ar fi fost minoritari, nimanui nu i-ar fi pasat de “marfa” Romaniei comuniste si…discutia de astazi nu ar mai avea loc (Israelul nu ar fi avut nevoie sa “cumpere”, Romania nu ar fi avut ce “vinde”). Prin extrapolare, comentariul citat mai sus poate justifica din plin si indiferenta Romaniei fata de…romani: romanii sunt majoritari oricum in Romania, asa ca nu avem motive sa ne pese de ei sau sa-i aducem acasa. Ba din contra, atat cat culeg capsune in Spania, statul castiga si el ceva pentru urmatoarea pomana electorala, deci toata lumea este multumita!
Dar cea mai “dulce adiere” din dulapul imprudent deschis a venit mai pe urma:
“Cum ai spus, în povestea asta sunt doi actori: România și Israelul, în acest acord ambele state își au partea de vină. Responsabilitatea juridică se împarte, iar situația asta cred că depășește cu mult limitele unei discuții etice”.
Aici intervine “arma semantica”: ne folosim “caietul de cuvinte frumoase” si “definitii” pentru a “redefini” sensul faptelor (remarcati ca faptele nu sunt contestate, doar sensul lor trebuie redefinit) – pentru a-l parafraza pe Dl P. Clej, ne incapatanam sa facem din rahat bici si vrem sa mai faca si trosc, in loc sa deschidem geamul pentru o aerisire general.
In aceasta ordine de idei, cei care s-au salvat (prin singurele mijloace avute la indemana) sunt in egala masura culpabili (cu cei ce au cerut si primit pretul)!
Pentru a testa efectul opiniei de mai sus, am tradus acest citat cuvant cu cuvant sotiei intai in ebraica si mai apoi in rusa si mai apoi in engleza (pentru a fi absolut sigur ca intelege fiecare particica) si i-am explicat (am trucat cu iscusinta un ton ultra serios, precum cel din citatul de mai sus) ca familia ei este in egala masura “responsabila” pentru a fi cedat apartamentul lor din Ekaterinburg (era de fapt singura ei proprietate, in afara unei valize cu rufe) pentru a putea emigra in anii 1988. I-am spus deasemenea ca “situația asta cred că depășește cu mult limitele unei discuții etice”. Reactia ei a fost cea scontata: “ieta ujas, ti ni normalnii!”. Desi am incercat sa o linistesc dupa, spunandu-i intreaga poveste, la care mi-a replicat: de ce nu citesti “Le Monde” sau “Le Figaro”, n-ai sa gasesti astfel de lucruri si chiar daca comenteaza si aia tampenii, poate nu sunt atat de otravitoare…si cred ca are dreptate pe undeva.
In final, nu stiu daca exista un interes adevarat pentru a intelege ce s-a intamplat si o dorinta reala de a asuma/repara cele intamplate. In comentariile pe care le-am redat mai sus, am vazut numai o intentie lipsita de onestitate de a inchide “dulapul” si a da putin cu parfum in camera (subtilitatile “semantice”) pentru a pacali duhoarea – mortul ramane desigur in dulap, va deveni curand patrimoniu moral. Desi trist, pasiunile “semantice” nu sunt noi: un ecou la un articol recent al Dnei S. Palfy nega „semantica” termenului de Holocaust (nu numarul victimelor) in Romania in acceptiunea “ebraica” a cuvantului (deci totul ar fi fost OK daca termenul ar fi schimbat…de exemplu „un mic discomfort a catorva mii de persoane apartinind cultului mozaic finalizat cu o intrerupere definitiva a ritmului cardiac pe fondul unui regim de stress sustinut”!).
Nu am nimic impotriva “semanticii” in sine, dar in astfel de contexte, ce-ar fi sa ne preocupam mai mult de umanitate, de sensul, gravitatea lucrurilor in loc de a ne preocupa de sonoritatea lor?
Aflandu-ma inca sub impresia adanca a trecerii lui Vaclav Havel, ma gandesc ca un plus de sinceritate si umanitate ar putea rezolva o mare parte din problemele pe care, fie din neputiinta, fie din lasitate, le redefinim “semantic” doar, fara a le confrunta cu adevarat.
Cred ca articolul despre vanzarea evreilor, nemtilor etc era de prisos cand exista o sursa bine documentata in cartea lui Radu Ioanid. Faptul ca individul dele Kol Israel a adaogat si gogomaniile lui nu reflecta bine asupra calitatii editorilor acelui post de radio.
Cuba a vandut si ea cetateni nedoriti si cu asta basta. N’am auzit pe nimeni care s’a plans ca s’a platit pentru iesirea lui din raiul comunist. Multi au rambursat banii avansati banii platiti de rude si de prieteni din strainatate. Toti sau majoritatea sunt fericiti ca au putut pleca cand au plecat. Am intalnit romani neaosi care ii invidiau op evrei ca puteau s’o „intinda”. Dupa care stiu niciun evreu sau neamt a cerut rambursare banilor. Problema caselor rechizitionate nu este specifica evreilor plecati si taraganarea procesului de resituire sau compensare are radacini in mentalitatea balcanica. banuiesc ca asteapta ca oamenii cu pretentii sa moara. In concluzie toata discutia mi se pare inutila.
Dle/Dna Charlie,
Voi incerca sa comentez succint cateva din afirmatiile dumneavoastra din ecoul de mai sus.
– „Cuba a vandut si ea cetateni nedoriti si cu asta basta.”
Vanzarea propriilor cetateni de catre un stat (fie Cuba, sau Romania) nu poate fi tratata drept „si cu asta basta”. Si nu ma refer aici neaparat la o compensatie materiala, ci la un principiu moral fundamental care se incalca in acest fel. Rolul fundamental al fiecarui stat este de a-si proteja cetatenii, nu de a-i scoate la taraba.
– „Toti sau majoritatea sunt fericiti ca au putut pleca cand au plecat.”
Ma tem ca amestecati lucrurile. Nimeni nu a sustinut ca subiectii negotului nu au fost fericiti sa paraseasca Romania lui Dej si mai apoi cea a lui Ceausescu, din contra probabil. Articolul meu se referea la modul in care au trebuit sa plece – vanduti precum oile la targ. Cred ca fiecare din subiectii acestui negot abject au gasit situatia degradanta si incompatibila cu secolul 20 – au aceptat-o fiindca nu au avut de ales, ceea ce nu inseamna ca nu s-au simtit tradati si umiliti.
– ” Problema caselor rechizitionate nu este specifica evreilor plecati si taraganarea procesului de resituire sau compensare are radacini in mentalitatea balcanica. banuiesc ca asteapta ca oamenii cu pretentii sa moara.”
Desigur, oricine pleca isi lasa casa zalog. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa inchidem ochii in virtutea principiului „ei, lasa, ca n-or fi ei singurii carora li s-a intamplat, s-o lase mai moale cu scandalul”. Mai devreme sau mai tarziu (eu sper mai devreme), statul Roman va trebui sa ia o decizie corecta in aceasta privinta, asta daca ii pasa catusi de putin de credibilitate si de relatia cu proprii cetateni.
– „In concluzie toata discutia mi se pare inutila.”
Nu, daca aceasta discutie va contribui macar in proportie de 0.1 % la repararea unei nedreptati, atunci castigam cu totii. Devenim europeni si ca mentalitate, nu numai pe hartie.
Al dvs., sincer,
Teodor Burghelea
Nu se intelege rostul propagandei asteia. Statul comunist isi avea legile lui. Romania era singura tara din est care avea relatii cu Israelul. Despagubirea era intelegere intre cele doua state si allia a facut foarte bine Israelului. Ce rost are sa tot bateti apa in piua. Nu intelegeti ca politica este o chestiune practica si nu teoretica precum etic, religia etc.?
Mai bine ati scrie lucruri care intereseaza. A relua continuu lucruri expirate este pierdere de vreme!
cu stima
MM
Meinher Marz fie nu a citit articolul lui Vlad Solomon, fie n-a inteles nimic din el, altfel n-ar fi scris ca e propaganda. Statul comunist o fi avut legi, dar nu le-a respectat, atunci cand si-a vandut propriii cetateni si, incepand din 1974, cand nu le-a respectat dreptul de emigarare libera. Ma intreb de ce faceti propaganda regimului comunist din Romania? Si cine v-a permis sa apreciati ce e si ce nu e de interes pentru cititorii revistei ACUM? Pentru informarea dumneavoastra, articolul lui Vlad Solomon pe aceasta tema este cel mai citit din luna decembrie. Vom continua sa publicam astfel de articole chiar daca detractori ca dumneavoastra se opun ce indarjire.
D-l Marz,
Chiar daca in principiu puteti avea dreptate as comenta ca nu se pot pune sub semn de egalitate reactia unui stat democratic (chiar unul cu lipsuri, dar care practica democratia) cu una a unui stat dictatorial.
Aparent, in Romania comunista exista toata infrastructura unui stat democratic: legi care consfinteau drepturile cetatenilor, o structura ierarhica a autoritatilor de stat si rutine dipolmatica similare cu cele ale statelor democratice.
Deosebirea consta in imprevizibilitatea, incoerenta, inconsecventa, bunul plac cu care autoritatile romane se foloseau de aceste instrumente. Pentru doua cazuri aboslut similare, de exemplu un nefericit care era prins spunand bancuri politice sau un curajos care depunea cerere de plecare definitiva, reactiile autoritatilor puteau fi total diferite, dupa reguli pe care niciodata nu le puteai anticipa. In unele din cazuri nimereai in inchisoare si erai torturat in timp ce altii erau pur si simplu ignorati. La fel trebuie sa fi fost percepute reactiile autoritatilor romane si la nivelul omologior din tarile democrate. Unii romani traiau intamplator o viata intreaga in ,,miezul ciclonului” fara sa aibe nimic de suferit in timp ce altii pentru un mod de viata identic dadeau de belele. Din cauza aceasta, pusi fata in fata acum cei doi vor relata impresii total diferite. Faptul ca romanii au trait in lumi paralele ingreuneaza si reconstituirea adevarul istoric.
Nu am ,,probe” concrete (pentru ca tocmai asta era problema, mentinerea noastra in stare permanenta de dezinfomare) dar am trait in acea ciorba amorfa si am pereceput lucrurile in modul pe care l-am descris. Semnalul ,,subliminal” pe care il percepeam era ca sunt intr-un permanent pericol. Asta fara ca personal sa fi fost ,,subversiv”.
In concluzie, ceeace am vrut sa spun d-le Marz e ca ceeace practica atunci Romania, in ciuda aparentelor, numai ,,politica” nu se putea numi.
Daca ai o minte de sclav nu poti sa intelegi (sau nu vrei): n-ai nici un drept cind trebuie sa ti le cumperi.
Sclavii probabil simteau aceeasi ura amestecata cu invidie fata de cei care-si rascumparau libertatea si deveneau „liberi”, care n-au mincat „salam cu soia”.
totusi nu inteleg de ce ar trebui romania sa plateasca ,marele exod al evreilor din tara a fost in anii1960-1967 si a fost gratis ,dupa acea sa redus considerabil cei care plecau dar nu stiu nici un evreu care ar fi platit sa fie lasat sa plece,ca primea mai repede pasaportul daca avea o casa sau dadea spaga de ce nu cerem si germaniei pentru urmasii a caror parinti au fost in lagar
Domnule Karton, vreți să-mi spuneți care e sursa afirmației: marele exod al evreilor din tara a fost in anii1960-1967?
Iar asta ce îneamnă: nu stiu nici un evreu care ar fi platit sa fie lasat sa plece,ca primea mai repede pasaportul daca avea o casa sau dadea spaga?
de ce nu cerem si germaniei pentru urmasii a caror parinti au fost in lagar Chiar așa, bună întrebare.
Dle Karton,
Nu stiu de unde stiti dv. ca evreii care au plecat din Romania intre 60-67, au plecat pe gratis.
Parintii mei au avut o casa in Bucuresti si am trebuit s-o dam guvernului plus 100 de lei ca ei s-o primeasca. Familia noastra din Italia au dat dlui Jakober $4000 (cred ca mai mult) pentru tatal meu care era titrat si pt mine care eram la facultate in primul an, 1000 de lei.Noi am parasit Romania pe data de 11 ianuarie 1965.
Inainte de va dati parerea, ar fi bine sa va documentati.
0
Domnule Karton,
Scrieti: „nu stiu nici un evreu care ar fi platit sa fie lasat sa plece,ca primea mai repede pasaportul daca avea o casa sau dadea spaga?”
Nu va invinovatesc ca nu stiti, ceea ce nu inteleg este de ce vorbiti fara sa stiti? Sportul national al „datului cu parerea”? Dupa cum am scris in articolul meu initial, fosta „marfa” se afla inca printre noi. Urmele nu au fost sterse integral. Dna Wanda Lucaciu v-a demonstrat-o in ecoul sau de mai sus.
Da, de ce vorbiti fara sa stiti? Tacerea poate trece uneori drept semn de intelepciune.
De ce dezinformați, domnule Karton? Sunteți neinformat sau o faceți în mod intenționat?
Scheletul, ca și alte multe fantome ale regimului ”Popular, Socialist, Comunist” din România va/vor ieși din când în când la iveală.
Fiecare dintre cei ce au suferit într-un regim, vor scrie despre suferință sau năpastă în alt regim.
Convențiile interstatale în anumite probleme pot duce la discuții pro/contra de-a lungul timpului, rămînînd la urma urmei fapte istorice, mai mult sau mai puțin condamnate.
În acest context se încadrează și ”vînzarea” evreilor, germanilor, românilor, armenilor, de către statul Român altor State, nu numai Israelului. Ca fapt divers sunt și Români care au fost ”cumpărați” de către statul Elvețian , de către USA, …
Că marea majoritate a celor care ”au profitat” de acest gen de relații interstatale au fost români de religie mozaică, ca să mă exprim în spiritul vremii, este de necontestat.
Sunt convins că în anii respectivi, dacă eram lăsați să plecăm numai cu un geamantan de 20 de kg, am fi plecat.
Nici un moment nu m-am gîndit să cer despăgubiri României. În fond și la urma urmei, nimeni nu m-a obligat să plec; conștiința mea m-a hotărât. Nici un moment nu neg cultura și educația primită, căci datorită lor sunt azi ceea ce sunt.
Domnule Gross,
Am apreciat ecoul dumneavoastra, lucru pentru care va multumesc. Am totusi cateva comentarii.
Scrieti, de exemplu, „Convențiile interstatale în anumite probleme pot duce la discuții pro/contra de-a lungul timpului, rămînînd la urma urmei fapte istorice, mai mult sau mai puțin condamnate.”
Personal, nu stiu daca a existat vreodata o conventie interstatala intre Romania comunista si state precum Israel, Republica Federala Germania, Elvetia, etc. Tot ceea ce am inteles eu din intreaga poveste este ca totul s-a facut de fapt „pe sub tejghea”. Romania comunista nu admis prin nici o conventie interstatala acest negot abject, Romania actuala se „irita” cand se aduce vorba.
Daca cei care si-au lasat apartamentele ar fi facut-o intr-un cadru legal, azi ar fi avut documentele atestatoare. Nu le au. Din cate stiu eu, nici unii (desi multi pot demonstra ca au avut „ceva, candva” , putini pot demonstra cum a fost instrainat).
Deci ceea ce s-a intamplat in acele vremuri, nu a avut nimic de a face cu nici cu legalitatea nici cu „conventiile interstatale”. Din contra, se pare ca statul comunist „garanta” dreptul fiecarui cetatean de a se stabili in orice alt colt al lumii. Deci, vorbim de o incalcare a legii, nu de respectarea unor conventii.
In final scrieti „Nici un moment nu neg cultura și educația primită, căci datorită lor sunt azi ceea ce sunt.”
Desigur, ce ar fi de negat? Am fost cu totii un pic spalati pe creier de acest sistem, dar eu (ma aflu in aceeasi categorie) nu ma simt recunoscator catusi de putin: familia mea (si cred ca si a dumneavoastra) isi platea taxele – de aici venea educatia „gratuita”. Si, daca dvs si eu (scuzati-mi lipsa de modestie) am realizat ceva, cred ca „ne-am facut-o cu mana noastra”, deci nu cred ca datoram nici o recunostinta „sistemului”.
Al dumneavoastra, sincer,
T. Burghelea
Comerţul cu evrei a fost inventat tot de ei si in circumstanţe mult mai tragice, de fapt pentru ei banul este mai important decît trupul ( „Cine vrea să fie înţelept să se ocupe cu afaceri cu bănoase, căci nu există principiu mai puternic în Tora, căci ele sunt ca un izvor nesecat ” Talmud IV/3/173b):
„evreii sortiţi de sionişti lagărelor naziste alcătuiau așadar majoritatea, deducţie confirmată expressis verbis și în comentariul pe care Roger Garaudy îl face în legătură cu cazul Rudolf Kastner, un evreu sionist judecat în anii ’50 pentru colaborare cu naziştii. În timpul procesului, Rudolf Kastner a fost acuzat că „în acord cu reprezentanţii sionişti (dintre care cei mai mulţi erau miniştri în timpul procesului), el negociase cu Eichmann eliberarea şi emigrarea în Palestina a 1684 de evrei utili (sublinierea îi aparţine lui Roger Garaudy) pentru construirea viitorului stat Israel, în schimbul cărora îi va convinge (s.n.) pe 460.000 de evrei unguri că era vorba de un simplu transfer şi nu de trimiterea în lagărul morţii de la Auschwitz (s.n.). Judecătorul Halevi arăta că toate aceste crime fuseseră comise cu acordul Agenţiei Evreieşti şi al Congresului Evreiesc Mondial“ (p. 44).”
Şi domnule Clej nu o să mai cred o iotă din articolele scrise de dumneavostră & Co., şi de ce?:
-„Evreii trebuie să încerce mereu să-i înşele pe creştini” ( Zohar1/160a)