Timpul ni s-a depărtat treptat-treptat,
Ne-am fărâmat puţin câte puţin,
În urma noastră a rămas totul,
Agonia inimilor e doar durerea prezentului.
Poate ne vom reintilni
Într-o toamnă-primăvară
cu fum de frunze şi parfum de vis.
Îmi vei strânge mâna fără să te ştiu,
fără să mă ştii,
Vom fi iarăşi copii târzii,
Într-un alt vis, într-o nouă viaţă.
http://www.youtube.com/watch?v=FWgDvr0jXlY
…poate intradevar ne vom regasi , si ne vom recunoaste ,nimeni nu stie exact , caci pana acum nimeni nu s’a reintors .
in ori ce caz , optia propusa de d-ta,e oarecum mangaitoare ,si asta e ceva…