caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Scrum (poem de Ştefan Doru DĂNCUŞ)

de (21-8-2011)
1 ecou

Ștefan Doru Dăncuș, născut la Ieud, judeţul Maramures (4 august 1968)

Poet, prozator, traducător, eseist, jurnalist, promotor cultural.

Membru Uniunea Scriitorilor din România. Stabilit la Târgovişte.

/

SCRUM (3 excerpte)

*

la tine frumoasă ţărână

prea greu îmi e să vin

prietenii trag de mantiile mele de poet

merg la spital să-mi facă operaţii şi injecţii

de parcă ar putea salva lumea

în barul în care stau oamenii se uită la cărţile mele

cu teamă

vreo doi-trei mi-au adus de băut

la tine, frumoasa mea condamnare la moarte

îmi e imposibil să vin

prietenii trag deja de cămaşa aceea albă

pe care tu mi-ai dăruit-o într-un moment de extaz

la tine fecundă mireasă

nu mă pot întoarce din şanţul mileniului

care iată, mă expulzează

şi ochii altora vor urmări lasciva

unduire a şoldurilor tale acoperite de blugi

a venit vremea şi plec – frumoasa mea desfrânata mea

nu te voi aştepta ca alţi risipitori pe lumea cealaltă

cum de eu şi tu vom muri

şi niciodată nu ne vom mai vedea?

sună cele două telefoane şi iar mă trezesc năuc

între păsări

iată cum voi muri

o pasăre mă va răstigni

atunci desigur femeia nu va mai avea sens

nici tu nu vei mai fi

iar eu pasărea pe sub pământ voi zbura

**

mi-am împreunat mâinile

de azi înainte gândurile mele vor merge spre altcineva

spre Dumnezeu probabil nu spre tine

aşa frumos e firul tău de păr

rămas în aşternutul nopţii trecute

încât orhideelor le e ruşine să înflorească

oare de ce tot mereu la tine vin

senzuală floare a sufletului meu pierdut?

floarea mea de primăvară

nu vezi tu restriştea în care Dumnezeu îmi cere să mai trăiesc o zi?

dacă El e bătrân şi sărac –

eu de ce mereu la tine vin de ce îmi împreun palmele

iată-mă îngenunchiat iubirea mea

cum oare voi putea demonstra altora

faptul că am împreunat nişte palme

şi că în ieslea cu fân ai născut tu

frumoasa frumoaselor lumii

iar Dumnezeu îmi cere să mai trăiesc o zi?

***

poezia se scrie de cei morţi

aşa ne-au învăţat

nu de „ăia” cu pletele risipite pe şosele

poezia se scrie în costum şi la cravată

nu de ăia ce-şi cerşesc mormântul

poezia e rimă şi punctuaţie

nu contează sângele şi ochii zdrobiţi

nu, domniile noastre! nu! poetul e mereu în sală

ce contează că gospodina Floarea

îi pune laurii în ciorba de fasole

ei nu mor pe sub poduri

ca ăia alţii de prin ţările cu negri

avem spitale ultramoderne unde să moară

prietene frate al meu

de auzi cum se face schimbul între orele noastre

de simţi că îţi spun: prietene dragul meu

atunci ştii că bărbatul şi femeia din lumea asta

se urăsc şi devin

pentru totdeauna

acelaşi clovn

Ștefan Doru Dăncuș

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • itzhak bareket: (5-4-2012 la 14:02)

    ,,,ma intreb daca sa-i dau drumul , sau mai bine si poate indicat e ,
    sa ma abtin…daca s-ar putea sa-mi dai un sfat indrumator , asi face exact cum ai spune d-ta …sti ceva ? haI
    sa facem o incercare: DACA-MI RASPUNZI SI=SPUI CE PREFERI , ITI PROMIT CAM SA FAC INTOCMAI . daca da, da , daca ba , nu e musai , ba!
    salutari si urari de bine ,itzhak bareket .

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
18.232.51.69