Ștefan Doru Dăncuș, născut la Ieud, judeţul Maramures (4 august 1968)
Poet, prozator, traducător, eseist, jurnalist, promotor cultural.
Membru Uniunea Scriitorilor din România. Stabilit la Târgovişte.
/
SCRUM (3 excerpte)
*
la tine frumoasă ţărână
prea greu îmi e să vin
prietenii trag de mantiile mele de poet
merg la spital să-mi facă operaţii şi injecţii
de parcă ar putea salva lumea
în barul în care stau oamenii se uită la cărţile mele
cu teamă
vreo doi-trei mi-au adus de băut
la tine, frumoasa mea condamnare la moarte
îmi e imposibil să vin
prietenii trag deja de cămaşa aceea albă
pe care tu mi-ai dăruit-o într-un moment de extaz
la tine fecundă mireasă
nu mă pot întoarce din şanţul mileniului
care iată, mă expulzează
şi ochii altora vor urmări lasciva
unduire a şoldurilor tale acoperite de blugi
a venit vremea şi plec – frumoasa mea desfrânata mea
nu te voi aştepta ca alţi risipitori pe lumea cealaltă
cum de eu şi tu vom muri
şi niciodată nu ne vom mai vedea?
sună cele două telefoane şi iar mă trezesc năuc
între păsări
iată cum voi muri
o pasăre mă va răstigni
atunci desigur femeia nu va mai avea sens
nici tu nu vei mai fi
iar eu pasărea pe sub pământ voi zbura
**
mi-am împreunat mâinile
de azi înainte gândurile mele vor merge spre altcineva
spre Dumnezeu probabil nu spre tine
aşa frumos e firul tău de păr
rămas în aşternutul nopţii trecute
încât orhideelor le e ruşine să înflorească
oare de ce tot mereu la tine vin
senzuală floare a sufletului meu pierdut?
floarea mea de primăvară
nu vezi tu restriştea în care Dumnezeu îmi cere să mai trăiesc o zi?
dacă El e bătrân şi sărac –
eu de ce mereu la tine vin de ce îmi împreun palmele
iată-mă îngenunchiat iubirea mea
cum oare voi putea demonstra altora
faptul că am împreunat nişte palme
şi că în ieslea cu fân ai născut tu
frumoasa frumoaselor lumii
iar Dumnezeu îmi cere să mai trăiesc o zi?
***
poezia se scrie de cei morţi
aşa ne-au învăţat
nu de „ăia” cu pletele risipite pe şosele
poezia se scrie în costum şi la cravată
nu de ăia ce-şi cerşesc mormântul
poezia e rimă şi punctuaţie
nu contează sângele şi ochii zdrobiţi
nu, domniile noastre! nu! poetul e mereu în sală
ce contează că gospodina Floarea
îi pune laurii în ciorba de fasole
ei nu mor pe sub poduri
ca ăia alţii de prin ţările cu negri
avem spitale ultramoderne unde să moară
prietene frate al meu
de auzi cum se face schimbul între orele noastre
de simţi că îţi spun: prietene dragul meu
atunci ştii că bărbatul şi femeia din lumea asta
se urăsc şi devin
pentru totdeauna
acelaşi clovn
Ștefan Doru Dăncuș
,,,ma intreb daca sa-i dau drumul , sau mai bine si poate indicat e ,
sa ma abtin…daca s-ar putea sa-mi dai un sfat indrumator , asi face exact cum ai spune d-ta …sti ceva ? haI
sa facem o incercare: DACA-MI RASPUNZI SI=SPUI CE PREFERI , ITI PROMIT CAM SA FAC INTOCMAI . daca da, da , daca ba , nu e musai , ba!
salutari si urari de bine ,itzhak bareket .