Chişinăuienii nu au admis pentru a treia oară în ultimii 3 ani un comunist în fotoliul de primar general al capitalei, demonstrând inutilitatea insistenţei conducerii comuniste de a colora Chişinăul în roşu.
La urnele de vot s-au prezentat considerabil mai puţin decât baremul de o treime de alegători necesar pentru validarea scrutinului – doar 19, 7 la sută.
La ora 18.30 Comisia Electorală de Circumscripţie Chişinău anunţa despre o prezenţă de 16 la sută în 12,5 ore, celelalte 2,7 la sută din sufragii fiind acumulate în 2,5 ore…
Mulţi observatori cred că abstenteismul este rezultatul direct al atitudinii de protest a electoratului faţă de nişte alegeri organizate într-un timp nepotrivit şi într-o conjunctură politică nepotrivită pentru majoritatea alegătorilor, dar şi imposibilitatea de a alege între un candidat comunist (Zinaida Greceanâi) şi un şovin rus (Valeri Climenco). Ceilalţi opt concurenţi, reprezentanţi ai diferitor formaţiuni politice parlamentare şi extraparlamentare sau candidaţi independenţi, s-au retras cu câteva zile în urmă din cursă, făcând apel către electorat să boicoteze scrutinul pentru a nu permite candidatului comuniştilor, favoritul acestei curse electorale, să câştige alegerile. Mai mult, şi Valeri Climenco, rămas în cursă “pentru a nu permite comuniştilor să falsifice alegerile”, a cerut electoratului său să boicoteze alegerile.
Chişinăul consideră că rezultatele alegerilor repetate sunt cu atât mai îmbucurătoare, cu cât întreaga conducere supremă a statului s-a axat pe promovarea unui singur concurent electoral la funcţia de primar al Chişinăului, recurgând la metode interzise şi neoneste.
Candidatul din umbră al comuniştilor la funcţia de primar al capitalei, care bolnăvicios îşi doreşte victoria asupra Chişinăului, a luptat cu înverşunare, dar a pierdut. Şi nu este pentru prima dată. Aşa s-a întâmplat în iunie, 2003 când chişinăuienii i-au dat vot de încredere lui S.Urecheanu, aşa a fost la 10 iulie, curent, când la urne s-au prezentat doar 27,6 din numărul celor cu drept de vot, aşa a fost la 24 iulie, când la urne au venit, conform datelor preliminare, doar 19,7 la sută din numărul total al alegătorilor, sau în jur de 113 mii din cei înscrişi în listele electorale, adică cu 7,2 la sută mai puţin decât la 10 iulie.
Pentru candidatul comuniştilor, Zinaida Greceanâi, au votat 95 de mii 022 alegători, iar pentru unicul ei contracandidat Valeri Climenco – peste 13 mii de alegători.
Astfel, n-a ajutat campania masivă de promovare a lui Greceanâi, implicările directe în campania electiorală a preşedintelui ţării, care de nenumărate ori a chemat lumea să aleagă candidatul comuniştilor sub pretextul înscăunării „unui adevărat gospodar”, n-a ajutat cu nimic nici înfrumuseţarea masivă a tuturor pilonilor electrici de pe cele cca 700 de străzi şi stradele din Chişinău cu o seceră şi un ciocan şi cu chipul nesimpatic şi oţărât al candidatului comuniştilor, n-au folosit la nimic cheltuielile nebune pentru crearea imaginii „pieptănate” a Zinaidăi Greceanâi, precum n-au ajutat nici ameninţările patronilor-simpatizanţi ai puterii de verificare a prezenţei la urne prin ştampila „Votat” din suplimentul la buletinul de identitate, nici intimidările prin telefon a bătrânilor că vor rămâne fără pensie dacă nu vor participa la scrutin, nici afirmaţia din publicitatea electorală „Până la victoria chişinăuienilor au rămas 14……1 zile”…
Numărul electoratului comunist din capitală s-a schimbat, în comparaţie cu a.2003 micsorandu-se. Atunci candidatul comuniştilor, V.Zgardan, susţinut masiv de V.Voronin, a acumulat cca 120 de mii de voturi, iar S.Urecheanu, blamat şi murdărit atât de comunişti, cât şi de PPCD-iştii lui Roşca, – mai mult de 135 de mii. Electoratul comunist, disciplinat şi docil, s-a micşorat cu mai mult de 20 de mii în doar 2 ani.
Şi de această dată Chişinăul a rămas un oraş alb, renunţând la culoarea roşie.