caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Şi dacă tot nu înţelegem de unde răsare

de (3-7-2011)
1 ecou

Simt cum se crapă un ochi în Pământ.

Mă cheamă diavolul în hăul fierbinte

Ademenindu-mă cu roşcove coapte pe jarul păcatelor

Sub plita lui Belzebut.

Aş vrea să mă retrag, să fug,

Dar cerul, norii de cenuşă, mă apasă ca o cupolă din plumb.

Gleznele mi se afundă în umoarea închegată

Scursă din ochiul crăpat în Pământ.

Scuipatul în sân, sfintele semne, rugăciunile cu ochii ridicaţi către cer, nu ajută.

Fierbinte, vâscoasă, limfa Pământului mă învăluie ca o carcasă;

Corabia viermelui de mătase,

Din care fluturele nu mai poate scăpa.

Pui arestat într-un ou cu coaja din zgură,

Să ies din zalele condamnării la sufocare,

Am nevoie de un fierar, de un ciocan, de-un fierăstrău;

Ori, trimite Doamne un înger, mai bine,

Să mă ridice la umărul Tău.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • itzhak bareket: (3-6-2012 la 16:07)

    …sper ca rugaciunea din ultimele doua randuri , a fost bine ascultata , si mult mai bine desavarsit aplicata , si acum esti din nou , la nivelul umarului SAU…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.254.212