Privind literatura care se publică în Occident, nu se poate să nu atragă atenţia genul ficţional numit fantasy. Anvergura căpătată în ultimele decenii face ca acest gen de literatură să ajungă la un nivel înalt şi să depăşească “titulatura” de best-seller, devenind o nouă formă de artă.
Odată cu lansarea trilogiei cinematografice “Stăpânul Inelelor”, mulţi locuitori ai plaiurilor noastre au devenit dintr-o dată atraşi de fantasy. Fenomenul a cunoscut o amploare foarte mare, iar noii fani nu s-au oprit doar la filme. Cărţile au început să se vândă, apoi DVD-urile şi jocurile. Şi toată lumea a început să vorbească despre deja faimoasa trilogie. Interesul faţă de gen era deja confirmat, însă mulţi s-au oprit aici.
Ceea ce nu s-a văzut este că dincolo de aceste filme există un întreg univers de explorat. Fantasy este mai mult decât “Stăpânul Inelelor”. Dovadă stau numeroasele sub-genuri ale literaturii fantasy, multe dintre ele niciodată abordate de Tolkien. Scriitori de valoare au creat întregi lumi fantastice, pentru a le popula cu rase ce depăşesc în creativitate clasicele creaturi mitice din Middle-Earth.
Dacă privim înapoi, fantasy se scrie încă dinaintea lui Tolkien. Genul îşi trage rădăcinile din romanele secolului XIX, în care acţiunea se desfăşoară în lumi fantastice, create de autori. “Călătoriile lui Guliver”, J. Swift, “Alice în ţara minunilor”, Lewis Carroll sau “Vrăjitorul din Oz” al lui Frank Baum sunt bune exemple. Fantasy-ul începe să prindă contur spre începutul secolului XX, şi autorii mută întreaga acţiune în lumea fantastică, care îşi pierde complet legătura cu lumea reală. În opere ca “Stăpânul Inelelor” sau “Cronicile Narniei”(C.S. Lewis), personajele aparţin unor rase diferite, precum elfii, orcii etc. şi adesea se folosesc de magie în confruntările lor. De asemenea, un personaj clasic fantasy devine luptătorul, care este în contrast cu magia, folosind forţa. El este exemplificat de Conan, personaj creat de Robert E. Howard. Adesea, acest conflict dintre sabie şi magie este punctul central al acţiunii. Astfel de cărţi fantasy au dat naştere unui sub-gen foarte popular, şi anume “sword&sorcery”.
Un fenomen asemănător cu “Stăpânul Inelelor” a fost, la noi, Harry Potter. Micuţul personaj al autoarei J.K. Rowling şi-a lăsat amprenta asupra percepţiei despre fantasy, fie că vrem să admitem, fie că nu. Am auzit multe voci considerând Harry Potter ca fiind o serie pentru copii. Din păcate, această concepţie s-a extins mai apoi, fiind atribuită întregului gen. Însă fantasy nu se opreşte aici. Harry Potter aparţine în ceea ce specialiştii numesc “low fantasy” sau “fantasy comic”. O continuare a acestui tip de literatură este fantasy-ul satiric, realizat impecabil de Terry Pratchett. În contrast cu aceste opere, trilogia “Stăpânul inelelor” se înscrie în “high fantasy”(fantasy înalt). Acest sub-gen este caracterizat de profunzimea acţiunii şi multitudinea de personaje, precum şi varietatea tematică. Deasemenea, conţine episoade care descriu lumea în care se petrece acţiunea, făcând referire la miturile şi tradiţiile ei. Întrepătrunderea genului fantasy cu alte tipuri de literatură a creat variate sub-genuri. Există fantasy romantic, dark fantasy (la interferenţa cu genul horror), chiar şi science-fantasy.
Scriitorii contemporani se îndreaptă din ce în ce mai mult spre lumea reală, pe care o îmbogăţesc cu elemente fantasy. Astfel, noul gen, fantasy contemporan, aduce iarăşi în prim plan lumea reală, însă demitizată şi încărcată de mister prin dimensiunea fantastică. Aici apare şi tangenţa literaturii române cu fantasy-ul.
Scriitori ca Mircea Eliade şi Vasile Voiculescu au apelat în scrierile lor la elemente fantastice pentru a anima lumea reală. Chiar Caragiale, prin nuvele fantastice ca “La hanul lui Mânjoală” se apropie de povestirea fantasy, cu implicaţiile ei magice şi întunecate.
Fantasy-ul este foarte popular însă între rândurile gamerilor. Fanii jocurilor pe computer sunt familiari cu rasele şi lumile fantasy. Numeroase jocuri au la bază un univers fantasy. Seriile RPG de succes Baldur’s Gate şi Icewind Dale sunt create pe baza a două trilogii semnate R.A. Salvadore, scriitor american de fantasy considerat “un clasic în viaţă”. Dar jocurile sunt centrate mai mult pe acţiune, pe când romanele de la care au pornit dau informaţii şi despre lume, plasându-se dincolo de joc şi completându-l.
Literatura Fantasy este prea puţin publicată la noi. Dar asta nu va rămâne aşa. Scriitori contemporani au încercat deja, cu oarecare succes, să publice opere de gen. Este cazul Fairiei lui Radu Pavel Gheo. Pe urmele lor, încercăm şi noi. De data asta, într-o nouă lume ce sperăm să trezească dorinţa de explorare.