caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Coltul Editorului



 

ZIARELE OGLINZI (II)

de (25-4-2005)

Actualitate şocantă,

Ecoul pe care vi-l propun astăzi (o analiză de text a editorialelor lui Adrian Severin din vara anului 2003) este de o actualitate şocantă.
De ce spun asta ?
Pentru ca în editorialele sale, Adrian Severin a pus faţă în faţă un actor politic regional pe care nu-l putem neglija – Rusia – şi superputerea Americii.
Pentru că, analizîndu-le prin comparaţie, ex-ministrul realizează o critică în ton crescendo a unilateralismului politicii externe americane ce culminează cu prezentarea modelului pozitiv al politicii…ruseşti! Şi nu în ultimul rînd pentru că, anul 2005 debutează cu spulberarea tuturor afirmaţiilor făcute de fostul ministru de externe al României pe seama valenţelor democratice şi benefice ale politicii externe ale ”Noii” Rusii.

03. feb.2005 : priorităţile strategice ale politicii externe a ”Noii” Rusii

La aceasta dată, consilerul lui Vladimir Putin, Gleb Pavlovski, a făcut public într-o conferinţă de presă ţinută la Moscova, planul Rusiei de a deveni o putere mondială, precizînd că în acest scop redobîndirea controlului în spaţiul post-sovietic este o prioritate strategică a politicii externe ruseşti.
Cu acest prilej, Gleb Pavlovski califică drept ”primtivă” ideea că Rusia ar mai trebui să ţină cont de opiniile diferite ale Occidentului faţă de ”vecinătatea imediată” a sa. Mai mult, orice ţară care va promova un rol redus al Rusiei în spaţiul post-sovietic, va intra în conflict cu ea.
Consilierul lui V. Putin declară deschis şi modul în care Moscova îşi va redobîndi controlul asupra fostelor ţări sovietice: agenţii săi vor penetra atît partidele de guvernămînt, cît şi cele de opoziţie şi în plus …şi ONG-urile din ţările ţintă.
În ce priveşte deschiderea către democraţie a politicii ruseşti, după ce Gleb Pavlovski reafirmă sprijinul Moscovei faţă de Belarus (apreciat ca model de aliat), afirmă că în spaţiul post-sovietic va fi susţinut modelul ”democraţiei asistate”, promovat de Vladimir Putin.

24 feb. 2005 : Ţarii ruşi – nucleu al conceptului ”democraţiei asistate”

Din informaţiile apărte în presă în preajma summit-ului George W Bush – Vladimir Putin care a avut loc la Bratislava, aflăm afirmaţiile lui Vladimir Putin despre faptul că poporul rus a avut ţari puternici şi este obişnuit ca guvernul să joace un rol puternic în viaţa lui, iar ”principiile democratice ar trebui adaptate realităţii actuale din ţara noastră..”’

20- 21 04. 2005: în ciuda acordului de cooperare NATO-Rusia

La această dată, aflat la Moscova iar mai apoi la Vilnius, Secretarul de Stat al SUA, Condolezza Rice, solicită ca ”o schimbare să aiba loc în Belarus”, care este ”ultima dictatură din centrul Europei”. Deşi acordul de cooperare Rusia -NATO, se semna în chiar acele zile, Serghei Lavrov, şeful diplomatţiei ruseşti, a fost categoric, afirmînd ”Nu vom lua bineinţeles apărarea unor persoane care cer schimbări de regim indiferent cine ar fi…”, precizînd încă o dată sprijinul pe care Moscova îl acordă regimului de la Minsk, preţuindu-i fidelitatea…
Aşadar fidelitatea primează – şi va prima – sub control rusesc în spaţiul post – sovietic şi nu democraţia.

În genunchi, la Kremlin

ACUM, vă propun acest ecou care contracarează intenţia lui A. Severin de a ne lua de pe malul Atlanticului spre a ne pune în genunchi, la Zid…. De zidul Kremlinului vorbesc, bineînţeles!
Analiza de text

a. Despre Adrian Nastase, Karl Marx si comparatii

În vara lui 2003, recordul la cea mai .. ”tare ” comparaţie l-a bătut Adrian Severin, care a avut ideea să compare două ideologii, două naţiuni si două personalitaţi total diferite, cum sunt ideologia unei societăţi totalitare cu a uneia deschise, politica americană (cea de acum), cu cea rusă (cea din timpul lui Stalin!) şi în sfîrşit pe Stalin…cu Bush!
În acest sens voi semnala articolul intitulat «SUA în succesiunea administraţiilor»…Tot acest articol, gândit ca o uriaşa comparaţie este axat în jurul tezei :
“Independent de ideologie, de naţionalitate şi de personalitate, superputerile au întotdeauna ceva în comun”.
După ce enuntă teza respectivă, aduce argumente istorice de-a lungul succesiunii administraţiilor SUA, în intenţia sublinierii intervenţionismului american.… Răbdător, pregăteşte următoarea şi decisiva lovitură, afirmând:
“…discursul unilateralist al administraţiei Bush are precedente în istoria altor superputeri. Formula “cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, nu a fost inventată de actualul preşedinte american. Ea ii aparţine lui Stalin. Ca şi teza obligaţiei jurnaliştilor patrioţi de a nu vorbi despre adevăruri care ar putea stânjeni promovarea unor politici puse în slujba intereselor naţionale; ori teza limitării libertăţilor individuale în folosul întăririi securităţii generale». Şi avansează ideea că: «logica de superputere implicată în fasonarea ordinii mondiale a condus pe drumuri separate la aceeaşi concluzie»
Deci drumurile separate sunt…cele două tipuri de “lumi”: Lumea Rosie si Lumea Liberă . Cât de separate le crede Adrian Severin, se vede după numai două fraze. Dar nu trebuie să scăpăm cele două fraze care sunt iarăşi o comparaţie clară între Stalin şi Bush. Aici Severin precizează faptul că cei doi şefi de stat au ajuns la concluzii similare, «în pofida faptului că într-un caz s-a exprimat un om educat în cultul democraţiei, reprezentant legitim al unei societăţi deschise şi libere, în timp ce, într-alt caz a vorbit un tiran care ţinea sub puterea sa malefică o societate închisă şi controlată»
Aceasta a fost prima frază, urmată rapid (şi dibaci!) de cea de-a doua:
«Tocmai de aceea identitatea aparentă a celor două situaţii nu are în fond nici aceeaşi semnificaţie şi nici aceeaşi periculozitate».

Păi dacă e aşa, care mai este problema?
Şi când românul înăcrit de jumătatea de deceniu de influentă roşie, îşi mai revine puţin din sperietura pe care tocmai a tras-o şi e pe cale de a spune: «Aşa da!», exact acum Severin aruncă bomba:
«Exemplul demonstrează doar că şi între o putere aparţinând democraţiei occidentale şi una reprezentând despotismul oriental, există elemente comune».
Reţineţi: «… Doar!»
Aşadar, dacă Marx, dorind să sublinieze superioritatea «orânduirii» comuniste accentua asupra DEOSEBIRII dintre cele doua sisteme sociale, Severin procedează exact pe dos. Deosebirea este aruncată în aer, căci punctele comune găsite de domnia sa între cele două sisteme sunt …pe ici pe colo…în punctele esenţiale pentru libertatea umană afectând drepturile omului . Căci «cine nu este cu noi este împotriva noastra» (principul dictaturii) este potrivit lui Severin logica lui Stalin preluată de Bush (pe filiera de superputere); sau obligaţia jurnaliştilor de a nu vorbi despre adevăruri care ar putea stânjeni..», afectează dreptul la libera exprimare; or, teza «limitării intereselor individuale în folosul securităţii generale» încalcă libertatea de acţiune a omului….

b. Show-ul verii 2003: editorialele lui Adrian Severin

Cele de mai sus au consecinţe uriaşe asupra românilor care, dezorientaţi de orbecăiala prin noaptea tranziţiei, aşteaptă cu speranţă o orientare prodemocrată ireversibilă.
În condiţiile în care Severin ne demonstrează ca şi pe calea democraţiei (definită ca o societate deschisă, pluralistă), se ajunge sigur tot la…Stalin (cu chip de Bush!), iar societatea deschisă democrată se manifestă (prin “logica de superputere”), tot ca una …reprezentând “despotismul oriental” atunci nu mai avem ce aştepta. De nicăieri! Nici dinspre America şi nici dinspre …UE! Şi asta pentru că Europa occidentală reprezintă tot o democraţie, tot o societate deschisă. Şi după cum evoluează lucrurile şi prind contur tendinţele puterilor europene, acestea nu doresc integrarea doar din motive pur…umaniste. Ele doresc în primul rând ca unite să devină o mare putere, un…”actor global” demn de luat in seamă. Iar impreuna cu Rusia (deja premierul Berlusconi încă din vara de La Certosa, bronzându-se alături de Putin vedea Rusia în UE), ar deveni o mare putere şi militară deci…o superputere în formare…?
În acest caz, dacă ducem până la capăt consecinţele gândirii lui Severin şi în viitor UE s-ar contura ca o superputere (cine ştie, poate vor mai adera şi alte puteri – nu neaparat creştine – la ea), atunci prin “logica de superputere”, UE, deşi o societate deschisă, democrată, s-ar comporta tot…în manieră despotic orientală. Atunci chiar n-ar mai fi nici o speranţa!
Asta pot crede însă acei români care care n-au urmărit în întregimea lui spectacolul gândirii …severiniene. Vreau să spun, dincolo de limitele unui singur editorial. Din acest punct de vedere, în vara lui 2003, A. Severin a dat un adevarat show!
Aşadar, dacă ne întoarcem asupra editorialului domniei sale din luna lui cuptor, intitulat “Rusia de dincolo de Tratat”, ne vom da seama imediat încotro ne arată A. Severin că există speranţă pentru noi: model, soluţii… Căci, dacă domnia sa ne dă de înteles ca America este plină de bube în cap, pe care le inventariază în “SUA în succesiunea administraţiilor” ca şi în “ Adresa greşită”, dacă aici, spuneam, ne descrie o Americă ce duce o politică externă nedemocrată, dacă exponentul clasei politice G.Bush esuează, în “Rusia de dincolo de Tratat” vom vedea cum se înfăţiseaza prin ochii lui A. Severin noua Rusie…
Şi ce credeţi? Aici, din punct de vedere politic e… raiul pe pămint!
Te freci la ochi şi nu-ţi vine să crezi: Rusia are “o elită politică tânără inteligentă şi pragmatică”, în “crizele politice globale Rusia a fost prin discreţia ei înteleapta marele câştigător”. Sau: “ Liderii ruşi sunt astăzi singurii care ştiu a face politică nouă”, ei ştiu sa dea dovada de…”Intransigenţă catifelată dar dusă până la limita autoritarismului”…
Ce spuneti de aceasta asociere? Intransigentă CA-TI-FE-LA-TĂ!!!
Dacă un cititor (dl. N.) se leagă de influenţa Rusiei în CSI (“Nerealism fară alternativă”), A. Severin apara elita politică rusă care ştie să facă “servicii” comunitaţii internaţionale comportându-se…democratic? Căci după ce constată că “iniţial” CSI “a fost expresia nostalgiilor imperiale ruseşti”, Severin deplânge soarta Rusiei actuale care “plăteşte azi mai mult” către satelitii săi din CSI “decât profită de pe urma lor”. Şi în consecintă laudă Rusia că face servicii întregii lumi, “altfel cine ar îndigui energiile anarhice ale naţiunilor CSI?”
Notaţi valenţele…”democratice” ale acţiunilor de “îndiguire” prin care energiile “anarhice” (aspiraţii spre libertate? Refuz de a studia limba rusă?), ale naţiunilor CSI ( sunt şi români de-ai noştri pe acolo?) sunt …stăpânite? Nu, mai bine…manevrate? Nu găsesc cuvântul potrivit… Poate-l găseşte A. Severin! Dar pentru a-l găsi are nevoie de intransigenţa cu care priveste spre America, spre a o îndrepta (chiar şi catifelat!), spre Rusia. ..
.
c. Logica clasica si … logica lui Adrian Severin

Şi uite-aşa, urmărind firul gândirii lui A. Severin, o propoziţie afirmă una, (America este o societate deschisă, democratică), o alta afirmă – implicit – un lucru total opus (America este asemeni unei societăţi închise, controlate).
Pentru A. Severin poate că nu contează ca un astfel de discurs aruncă în aer cel puţin două principii ale logicii: al noncontradicţiei si al terţului exclus. Dar pentru noi, cititorii exasperaţi de o realitate tranzitorie care riscă să se eternizeze, CONTEAZĂ.
Consecinţa încălcării principiului noncontradicţiei este apariţia contradicţiilor logice «respectiv a ideii că ar exista aievea un obiect căruia să-i revină în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, două proprietăţi care se exclud în mod reciproc» (menţionez, acest ultim citat este luat din manualul de logică clasa a IX-a, pe care ar trebui să-l stăpînească şi domnii analişti şi ..ex-miniştri!).
Privitor la terţul exclus el impune: într-un sistem de propoziţii («SUA in succesiunea administraţiilor»), care cooperează spre a demonstra că America se comportă ca o societate despotică orientală, iar Bush preia formule staliniste, nu au ce cauta propoziţii despre «democraţia americană» sau despre preşedintele Bush ca «om educat în cultul democraţiei reprezentant legitim al unei societăţi deschise şi libere»…
Şi ar mai fi un aspect: comparaţia. Logica ne oferă aspecte relevante (dătătoare de speranţe… ? privitor la comparaţia făcută între URSS-ul stalinist şi America sau cea dintre Stalin şi Bush. Comparaţia este baza raţionamentului prin analogie. Iar analogia este o inducţie. In cazul inducţiei însă, NICIODATĂ NU PUTEM FI SIGURI DE ADEVĂRUL CONCLUZIEI CHIAR DACĂ EA A FOST OBŢINUTA DIN PREMISE SIGUR ADEVĂRATE. Iar pentru ca o comparaţie să ducă la concluzii apropiate de adevăr trebuie să îndeplinească unele condiţii dintre care menţionez:
Insuşirile prin care se aseamănă obiectele comparate, să fie mai numeroase şi mai importante decît cele care le deosebesc.
Iată cîteva din aceste importante însuşiri care deosebesc America de azi de vechiul URSS: guvernământ civil, instituţii reprezentative, libertăţi publice, guvernanţi eficienţi, necorupţi, care răspund în faţa cetăţenilor, la care se adaugă un aparat birocratic competent, instituţii independente specializate în opinia publică, putere judecătoreasca independentă…Poate că în astfel de deosebiri FAŢA DE URSS, d-na Catherine Lalumiere ar găsi răspunsul la problema pe care şi-o punea pe 7 octombrie, privitor la necesitatea europenilor de a înţelege de ce SUA şi NATO sunt atît de importante pentru noi…
Concluzia să fie mai modestă sub aspectul a ceea ce conţine;
Fată de asemănări, diferenţa dintre obiectele comparate să aibă o mică importanţă, preferabil nulă, pentru ceea ce susţine concluzia.
Şi ce susţine «modestă» concluzie ?
«Doar că între o superputere aparţinând democraţiei occidentale şi una reprezentând despotismul oriental, există elemente comune».
Să nu ne spună A. Severin că aceste principii aparţin logicii şi nu politicii la fel cum în editorialul sau «Rusia de dincolo de Tratat», afirmă că «binele şi răul aparţin moralei iar nu politicii». Căci aceasta ar însemna că s-ar putea contura o politică viabilă dincolo de logică precum şi…”Dincolo de bine şi de rău”».

Pe cînd un editorial cu titlul ….«Politici pentru stăpâni şi politici pentru sclavi?»

Ecouri

  • Zob Gheorghe: (25-4-2005 la 00:00)

    Tipul de roman concretizat de Adrian Severin exista in mai multe varietati. Am putea pierde timpul sa cunoastem fiecare varietate. Deoarece el sintetizeaza caracteristicile celui care nu a putut tine impreuna intr-o singura existenta umana si adevarul si binele si trupul satisfacut el nu merita un efort de cunoastere decat in masura in care integrat in viata sociala a Romaniei ne mai poate influenta viata in vreun fel.
    Si lui ca si lui Iliescu i-a expirat termenul de folosinta si prin urmare nemaiavand nimic nou de aplicat in viata ar trebui scos in afara vietii politice prin oameni care macar nu s-au afirmat si care sa nu mai aiba posibilitatea sa ne insele asa cum au facut ei.
    Totusi, politicianul postsocialist nu putea in stramtoarea internationala prin care am trecut sa faca fapte memorabile fara sa piarda beneficiile materiale. Si Adrian Severin ca si ceilalti nu puteau sa renunte la capatuiala si sa ajunga somer doar pentru „derizoriul” motiv al consecventei cognitive si caracteriale. Sa nu ne facem nici acum asemenea iluzii.

  • Aurora Mihacea: (25-4-2005 la 00:00)

    Domnule Zob,
    Fiti sigur că dacă nu ar fi fost pericolul ca acest ”tip de român”, integrat fiind (la vîrf) în viaţa nostră socială să ne influenţeze viitorul, NU AŞ MAI FI ADUS IN ATENTIA DV., A CITITORILOR, ACESTE ECOURI.
    ACTUALITATEA ACESTOR TEXTE ESTE IMPUSĂ DE EXISTENŢA ACTIVĂ A CESTOR PERSONAJE ÎN PRIMUL PLAN AL VIEŢII POLITICE ŞI MAI ALES ACOLO, DE UNDE POT MANEVRA OPINIA PUBLICĂ.
    Pentru a vedea că am dreptate, vă invit să citiţi partea a treia a ”ZIARELOR OGLINZI”.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Prin cenuşa mea

Privesc pe fereastra unui suflet descompus… Sufletul meu. Afara plouă Afară din mine Nişte gânduri retardate sau doar…năpăstuite Cerşesc la...

Închide
3.145.77.114