imi privesc indelung
tacerea,
si nu-i mai gasesc vreo semnificatie profunda.
incerc sa te numesc,
dar cuvintele mele nu te pot cuprinde,
si-atunci cred ca nu esti.
aripile imi atarna in preajma viselor,
nu le mai pot folosi decat
la stersul prafului
sau la impodobirea ferestrei cu sperante.
dansez in mijlocul sufrageriei
accent punand pe contratimp.
imi pigmentez cuvintele cu boia,
si-ascund semnificatia in coji de nuca,
lasand libera doar bataia pendulului.
privesc cum se razboiesc doua muste pe perete.
ating marginea patului si simt miros de igrasie.
e clar. trebuie sa plec.