In cateva saptamani faimosul proces al flotei romanesti va reveni la suprafata. Deschidem cu aceasta ocazie o noua rubrica: MARTURII, in speranta ca pe viitor ACUM sa gazduiasca si alte materiale scrise direct de catre cei care au trecut ei insisi prin situatiile controversate descrise.
ACUM nu andorseaza materialele publicate in aceasta rubrica, dar da o posibilitate celor care au trait nemijlocit intamplari despre care considera ca au ajuns intr-o forma distorsionata la cunostinta publicului, de a descrie modul in care le-au vazut ei.
Este si cazul lui „World Tramp”, una dintre persoanele direct implicate in „Afacerea Flota”, care ne-a trimis nota urmatoare. O publicam in continuarea unui preambul constand intr-o scrisoare adresata directorului (de pe atunci) al Evenimentului Zilei, Cornel Nistorescu, de catre Raymond Luca, fost deputat, membru al comisiei de ancheta a Camerei Deputatilor. Ancheta a demarat la inceputul anului 1993 si a durat pina la finalul acelui an. Scrisoarea de mai jos n-a vazut niciodata lumina tiparului.
——————
Domnule Cornel Nistorescu,
Observ ca iarasi este reluat (nici nu mai stiu a cita oara) scandalul flotei comerciale. In primul rind vreau sa va reamintesc ca am facut parte din comisia parlamentara de ancheta mentionata in ultimul comunicat al IGP. In al doilea rind vreau sa fac urmatoarele precizari:
1. De la bun inceput aceasta ancheta a fost creata in scopul incriminarii lui Traian Basescu. Aceasta a fost misiunea reprezentantilor PDSR si PRM din comisie. Faptul ca in concluziile formulate de comisie nu s-a ajuns la asa ceva, mi se datoreaza atit mie, cit si deputatului Ioan Bivolaru (PDSR), presedintele comisiei, care s-a dovedit un om deosebit de corect, care a rezistat cu greu, dar a rezistat pina la urma in fata presiunilor politice facute de propriul partid (reprezentantul PRM era un inginer de mine, total incapabil sa formuleze cele mai simple idei, deci inofensiv). Stiu ca Traian Basescu a avut permanente indoieli legate de corectitudinea mea sau a lui Bivolaru, dar aceste indoieli NU au fost fondate. Lipsa sa de incredere insa a privat comisia de informatii necesare raportului si utile, inclusiv lui.
2. Pentru ca misiunea comisiei a fost ratata din punctul de vedere al PDSR si aliatilor sai de-atunci, Biroul Permanent al Camerei Deputatilor a hotarit ca pentru prima oara in istoria Parlamentului sa nu se prezinte in plen raportul comisiei, ci doar sa se organizeze o dezbatere pe marginea unui raport ramas astfel in mare parte necunoscut opiniei publice. Argumentul sustinut de presedintele de-atunci al Camerei Deputatilor, Adrian Nastase, la care s-au raliat constient sau mai putin si alti membri ai Biroului Permanent (Berceanu, Ratiu, Lepsa, etc.), a fost ca oricum deputatii pot consulta raportul la biblioteca Parlamentului, „uitind” in mod voit ca acest raport nu era o lucrare interna, de casa, ci era adresat opiniei publice, raspunzind unui interes manifest al mediei si publicului.
3. Toata aceasta diversiune cu privire la vinzarea flotei pe 1$ este o prostie de la un cap la altul! In realitate, in perioada ’90 -’93 nu a fost instrainata nici o nava activa (au fost vindute doar 24 de nave la fier vechi – alt scandal inutil!). Au fost create companii detinatoare de o singura nava ale caror actiuni erau detinute 100% de catre Petromin, in cazul Petroklav, dar si-n altele. Motivul a fost unul singur: doar asa puteau companiile romanesti sa aibe acces la creditele externe necesare modernizarii si repararii navelor. De ce nu s-au finantat din tara? Ei bine, pentru ca ipoteca pe nava (singurele active importante ale companiilor) nu era considerata ca fiind solida de catre bancile romanesti! Ori cum nu aveau alte active sa le puna drept garantie pentru imprumuturi, singura solutie a fost ca navele sa devina subiect de drept maritim comercial international. Asa s-a ajuns la vinz! area pe 1$ a navelor Petromin catre companii detinute de Petromin 100%, ca doar nu erau nebuni sa puna valoarea reala a navelor ca sa plateasca taxe de timbru sau vamale aiurea! Cit despre schimbarea pavilionului, chestiune absolut neesentiala in derularea evenimentelor legate de flota, asta ar trebui sa devina o dezbatere scolastica intre juristi de drept international, nu subiect de revanse politice.
4. Raportul comisiei de ancheta identifica si alte aspecte legate de managementul uneori defectuos al flotei in cazul unor contracte externe, cauza principala fiind mai degraba amatorismul celor pusi sa conduca la un moment dat companiile respective (cine erau profesionistii in ale economiei de piata in ’90?), decit intentiile frauduloase din partea acestora. Trebuie sa recunosc ca intr- un caz anume, e vorba de afacerea Minerva, ne-am inselat noi, autorii raportului, in concluziile pe care le-am tras. La fel de drept este si faptul ca si conjunctura din jurul acestei afaceri a fost serios afectata de amestecul guvernului Vacaroiu, cel care s-a implicat in incercarea nereusita (tot datorita actiunilor comisiei) de-a incheia un contract absolut oneros, cel cu armatorul grec Katounis (Forum Maritime).
5. Raportul comisiei, asa cum am putut sa-l negociez cu reprezentantii puterii de-atunci, nu se doreste a fi un act de acuzare publica, cit mai degraba o radiografie a unui fenomen economic larg mediatizat la acea vreme.
6. Culmea este ca tot un reprezentant al mediei este la originea intregului scandal! Un director de cotidian central (sunt convins ca stiti despre cine este vorba) a incercat in ’92 impreuna cu un partener grec sa inchirieze (bare-boat) citeva nave de la Petromin. Pentru ca a fost refuzat de catre Calin Marinescu, la vremea respectiva secretar de stat la Transporturi si director general la Petromin (motivele refuzului nu le cunosc), acesta din urma a devenit „Shogun”-ul, iar scandalul si-a inceput tavalugul care iata, nici azi dupa atitia ani nu se opreste. Rau nu este doar faptul ca este exploatat de catre unii oameni politici, care altfel ar avea altceva mai bun de facut, sau ca antreneaza dezbateri politice inutile, dar inca si mai rau, tragic de fapt, este ca acest scandal a reusit sa faca victime in rindul unor oameni absolut nevinovati, ! managerii Petromin de pina in ’93, condamnati la ani grei de inchisoare doar din ambitia unor inconstienti.
Numai bine,
Raymond Luca
URMEAZA materialul trimis de „WORLD TRAMP”
Note de concluzii
asupra contractului de companie mixta MINERVA si procesului penal avind acelasi subiect.
In perioada postbelica flota maritima romana a cunoscut o evolutie ascendenta, de la o nava cu tonaj de 7480 tdw in anul 1948, ajungandu-se la sfirsitul anului 1989 la 286 nave cu un tonaj de 5.605 mii tdw.
Flota comerciala romaneasca a fost conceputa, integrata si exploatata in sistemul economic socialist centralizat. Exploatarea flotei comerciale nu era gandita si asezata pe principiile rentabilitatii comerciale si profitului, ci pe cel derivat din necesitatea indeplinirii indicatorilor din planului economic de stat. De aici si functionarea flotei in regimul subventiilor bugetare, subventii care priveau atat constructia si intretinerea navelor cat si exploatarea acestora. Planul economic centralizat functiona in regim de “pierderi planificate” pentru anumite ramuri si activitati, intrucat rezultatul era urmarit pe ansamblul “economiei nationale“.
In conceptia perioadei economiei centralizate, flota maritima romaneasca trebuie sa aiba structura si capacitatea suficienta dar necesara sa asigure o independenta in transporturile maritime pentru aprovizionarea economiei cu materii prime, materiale si combustibili si sa realizeze totodata integral volumul la export al productiei interne, adica a fost necesara realizarea unei „flote de casa” care sa satisfaca cerintele economiei centralizate romanesti.
De aici au rezultat gravele disfunctionalitati care au dus la dezastrul economic inregistrat de flota dupa anul 1989.
Mai adaugam ca functionarea si exploatarea flotei comerciale era legata si de mentinerea unui anumit tip de relatii comerciale externe, cu anumiti parteneri externi si pe anumite piete comerciale.
Dupa prabusirea sistemului de relatii comerciale proprii socialismului si conectarea economiei tarii noastre la economiile deschise, de piata, intreg sistemul flotei comerciale trebuia regandit, redesenat si adaptat noilor necesitati ca si competitiei deschise intre armatori. Intr-un sistem deschis si aprig concurential, metodele de manageriat proprii unei economii inchise nu mai aveau nici o sansa de supravietuire.
Organizatoric la acea data exista o singura intreprindere de stat, IEFM NAVROM Constanta, care grupa toate navele din flota maritima romaneasca.
Factorii de decizie ai fostului regim, au recunoscut – bineinteles in mod confidential – starea critica a flotei comerciale si necesitatile minimale ale acesteia pentru redresare. Deja cunoscutul “raport Dinca” exhiba la vremea respectiva gravele disfunctionalitati existente in flota si pierderile suferite de aceasta in mod constant semnaland totodata procesul de “imbatranire“ a flotei comerciale, lipsa resurselor pentru intretinerea corespunzatoare a navelor si retehnologizarea acestora etc.
In primavara anului 1990 incepe procesul de restructurare a flotei comerciala, prin divizarea IEFM Navrom in cele trei companii cu capital de stat: Petromin, Navrom si Romline.
Portofoliul de nave al fiecareia dintre aceste trei companii este la prima vedere impresionant, dar cu adevarat impresionante sunt insa problemele mostenite, legate mai ales de numarul foarte mare de nave scoase din functiune, datorita starii tehnice, sau cele operate cu mari eforturi financiare.
Prin urmare, cele trei societati comerciale nou infiintate, trebuiau sa se adapteze cit mai rapid si in mod obligatoriu rigorilor economiei de piata cu mostenirea rezultata prin impartirea foste intreptinderi socialiste IEFM Navrom.
CNM Petromin SA a preluat o mostenire care reprezenta un numar impresionant de nave scoase din exploatare, aprox. 60%, si care se aflau in parcul rece de la Agigea, iar restul de 40%, erau exploatate cu pierderi, datorita starii lor tehnice.
Subventiile de la bugetul de stat care sustineau economic flota disparusera, legea nr. 15/1990 prevazand clar faptul ca la aceste subventii puteau apela numai regiile autonome, nu si societatile comerciale, fapt care a pus in mare dificultate activitatea companiei Petromin.
Navele imobilizate in parcul rece produceau pierderi insemnate pentru Petromin, pe linga pierderile realizate prin imposibilitatea functionarii navelor, dar si din cheltuielile directe legate de intretinerea lor in stare de conservare.
Problemele principale ale navelor in cauza se refereau la functionarea (mai bine spus la nefunctionarea) motoarelor principale sau auxiliare. Ceea ce avea drept rezultat ne-exploatarea navelor sau exploatarea lor cu mari pierderi. Daca mai adaugam si improvizatiile tehnice ca precaritatea instalatiilor si materialelor uzitate, vom avea un tablou edificator al situatiei tehnice mostenite de Petromin SA.
Nu putem insa sa omitem si problemele sociale, care trebuiau suportate datorita nefunctionarii navelor, iminenta trimitere in somaj a personalului navigant, suportarea de la buget a alocatiei pentru somaj etc.
Prin urmare, pe langa problemele dificile legate de adapatarea la regulile economiei de piata (sa nu uitam ca ne aflam in 1991 si nu exista o stategie a Guvernului, referitor flota comerciala, iar alocatia de la bugetul national pentru aceasta activitate era zero) Petromin SA, se confrunta cu o situatie financiara foarte precara.
Doua erau solutiile care erau apte sa duca la o rezolvare a acestei situatii critice prin care trecea compania Petromin:fie vanzarea navelor respective in starea in care se aflau,fie retehnologizarea acestora si aducerea lor la standardele comerciale de exploatare.
Oricare dintre cele doua solutii ar fi fost adoptata, in mod cert ar fi dus la un rezultat pozitiv si anume eliminarea pierderilor din bilantul societatii. Fie si numai sub acest aspect, orice actiune indreptata intru indeplinirea scopului respectiv, era benefica pentru societate.
Prima solutie nu putea fi practic aplicata, deoarece din punct de vedere legal aceasta impunea parcurgerea unui foarte lung lant birocratic, care necesita obtinere de avize si aprobari diverse, solicitand timp indelungat, iar trecerea timpului insemna cumulari de pierderi semnificative pentru companie.
A doua solutie, retehnologizarea si modernizarea navelor, nu era posibila, aceasta din lipsa unor resurse financiare imediate, care se ridicau la ordinul a zecilor de milioane de dolari.
Evident ca aceste fonduri nu erau la indemana Petromin SA., iar Guvernul, chiar daca ar fi dorit, era oprit prin Legea nr. 15/1990, sa aloce sub forma unor subventii bugetare, fondurile necesare redresarii activitatii.
Totusi singura solutie pentru iesirea din aceasta criza si repunerea navelor in exploatare (de altfel si cea mai uzitata pe piata acestui segment atat de specalizat) era creditul bancar.
Pe plan intern, in 1991-1992, era absolut imposibila obtinerea unui credit bancar de asemenea dimensiuni, in conditiile in care bancile romanesti abia se capitalizau. Mai mult, era interzis prin HG ca bancile romanesti sa acorde credite societatilor comerciale care inregistrau pierderi. CNM Petromin SA a incercat sa obtina o astfel de finantare bancara interna, dar s-a lovit de aceasta interdictie, datorita pierderilor inregistrate/mostenite la acea data.
Pe plan extern, obtinerea unui credit cu garantie guvernamentala era de asemenea imposibila, datorita gradului de risc prezentat de Romania, la vremea respectiva, dar totodata si imposibilitatii Guvernului, care se confrunta cu gravele probleme ale restructurarii economice, de a asigura o garantie corespunzatoare.
Pe de alta parte Petromin SA a incercat, dar fara succes, sa acceada in mod direct la surse de finantare externa.
Esecul trebuie pus pe seama aceluiasi grad mare de risc in care era incadrata Romania ca si conditiei exprese impuse de bancile straine referitoare la managementul societatii si care obligatoriu nu trebuia sa fie romanesc.
Singura solutie pentru a se realiza o redresare a companiei Petromin era asocierea cu un parteneri externi, capabili sa atraga finantari corespunzatoare din partea unor banci straine.
Una dintre aceste asocieri s-a realizat cu compania greceasca ERMIS, obtinindu-se finantarea necesara prin care sapte nave (cinci vrachiere si doua petroliere) au fost scoase din parcul rece, reparate si retehnologizate, devenind apoi surse de profit pentru Petromin.
Compania Ermis Maritime Co. este o companie greceasca detinatoare de nave, proprietatea lui Ioanis Alafouzos, membru al unei familii foarte cunoscute in rindul armatorilor greci, care are si alte interese financiare, controland posturi de radio si televiziune cu larga audienta precum si ziare cu tiraj important.
Compania Ermis Maritime Co. a fost partener al IEFM Navrom si apoi al CNM Petromin S.A., inca din anul 1989, prin incheierea si derularea unor contracte de navlosire si management pe termen lung, pentru navele petroliere Brazi si Campina.
Compania Ermis a creditat CNM Petromin cu sume importante de bani, pentru acoperirea unor costuri de reparatii executate la navele Petromin.
In aceasta perioada de colaborare, compania Ermis a facut dovada de a fi un partener serios in afaceri cu realizari pozitive in activitatea comerciala si de operare a navelor, iar urmare faptului ca Ermis a facut dovada ca este o putere financiara si ca are o sustinere bancara solida, Petromin s-a decis sa intre in negocieri cu acesta pentru infiintarea unei companii mixte, in scopul operarii in comun a sapte nave, la care se impunea efectuarea de reparatii capitale.
Compania mixta Minerva (companie holding) si cele 7 companii subsidiare, detinatoare de unica nava, au fost infiintate si inregistrate in Malta, in baza contractului de asociere semnat intre cele doua companii.
Structura Companiei mixte se prezenta astfel:
– o companie tip holding Minerva;
– 7 companii subsidiare, pentru cele 7 nave
Conform contractului de asociere Petromin participa, in compania mixta Minerva cu un aport in natura, si anume 7 nave, (avind valoarea de intrare in compania mixta in valoare de USD 50.250.000), iar Ermis se obliga sa finanteze si sa realizeze repararea si retehnologizarea celor 7 nave pana la concurecta sumei de USD 50.250.000.
Participarea valorica a partenerilor (50% Petromin si 50% Ermis) in cadrul companiei mixte s-a facut prin evaluarea comerciala a celor 7 nave. Aceasta evaluare a fost realizata de catre 3 brokeri internationali, londonezi, agreati de ambele parti si care au luat in considerare elementele uzuale de calcul pentru astfel de evaluari, realizandu-se la acea data o comparatie cu tonajul de acelasi tip existent pe piata, obtinandu-se astfel o valoare comerciala, care scade sau creste in functie de performantele pe care le vor realiza navele supuse evaluarii, astfel s-a stabilit si s-a agreeat de catre parteneri, ca valoare comerciala totala a navelor reparate va fi in suma de USD 100.500.000.
1. S.C. CNM Petromin S.A.
– Va participa cu 7 nave ca aport in natura in situatia tehnica „Asa cum Este”;
– Va livra navele in portul in care se aflau la incheierea contractului de asociere;
-Va prezenta toate documentele necesare pentru inregistrarea navelor in noile companii subsidiare din Malta;
-Va supraveghea realizarea reparatiilor care vor fi efectuate la nave.
2. Compania Ermis Maritime
-Va finanta si realiza reparatiile necesare pentru repunerea in exploatare a celor 7 nave;
-Va prezenta spre aprobarea CNM Petromin sumele cheltuite pentru reparatii;
-Va realiza managementul tehnic si comercial al navelor dupa intrarea acestora in exploatare;
-Va rambursa imprumutul obtinut pentru efectuarea reparatiilor la nave, in valoare de 50 mil usd. din partea sa de profit realizat sau din alte venituri proprii; imprumut care a fost garantat de Compania Ermis cu garantia personala a lui Alafouzos;
-Va garanta cu gaj asupra actiunilor sale in compania mixta rambursarea creditului de 50 mil usd.
Avantajele economice obtinute de Petromin, ca urmare a asocierii cu firma Ermis Maritime, rezulta din urmatoarele aspecte:
a. Au fost scoase din conservare 7 nave care produceau mari cheltuieli pentru Petromin, ocazie cu care s-au diminuat pierderile Petromin, cu mentinerea in conservare a celor 7 nave;
b. Compania Ermis a realizat repararea-retehnologizarea navelor, iar pe perioada de operare acesta se obliga sa asigure contracte marfa pe termen lung si totodata va realiza un management superior recunoscut pe piata internationala;
c. Pastrarea locurilor de munca pentru personalul navigant roman;
d. Cresterea experientei personalului navigant, al celui managerial roman prin activitatile desfasurate in comun in operarea navelor;
e. Obtinerea de profit, (profitul net realizat, in perioada de activitatea a companiei mixte MINERVA, determinat in baza auditarilor efectuate, a fost de peste 9 mil dolari.
Acestea sunt datele verificabile ale contractului “Minerva”.
Cooperarea inceputa cu Alafouzos a intrat insa in impas in momentul in care echipa guvernamentala Vacaroiu-Teodoru, initiaza si incheie contractul Forum-Petromin. Potrivit Contractului de Asociere al Societatii “Minerva”, orice modificare a structurii parteneriatului trebuia adusa la cunostinta celuilalt partener si agreata de acesta. Or, prin “Forum-Petromin” cele 7 nave din “Minerva” erau aportate in aceleasi conditii ca si restul de 84, unui alt armator grec, Katounis. Reactia lui Alafouzos, in conditiile in care creditul era deja incorporat in reparatiile celor 7 nave, a fost fireasca notificarea Petromin privind intentia de cancelare a contractului de asociere si bineinteles solicitarea de daune.
Pasul urmator al PDSR, prin intermediul IGP, a fost discreditarea colaborarii cu Alafouzos, prin care se impuscau 2 iepuri dintr-un foc: o data, perioada de guvernare Roman, a doua oara, perdeaua de fum pentru a se masca contractul cu Forum. Intre timp insa, contractul Forum este anulat de Tribunalul Constanta, printr-o actiune civila intentata de Parchet (la presiunile si dezvaluirile presei) dar Katounis face recurs, termenul de judecata fiind in februarie 1994.
Cu numai o zi inainte de judecarea recursului la Curtea de Apel Constanta (respins dealtfel) fosta conducere a Petromin, in frunte cu Calin Marinescu, este arestata pentru contractul “Minerva”. Dupa cateva luni, inculpatii sunt pusi in libertate, dar Parchetul nu renunta la acuzatii. De fapt, intreaga orchestratie a fost realizata de IGP prin echipa coordonata de col.Sorescu si IPJ Constanta prin lt.col. Mihai Bogdan. Din echipa fac parte si maiorii Ion Popescu si Ion Gheorghe, care apar pe post de anchetatori directi in multe dosare controversate.
Rechizitoriul adresat Tribunalului Constanta ii acuza pe inculpati de abuz in serviciu prin producerea unei pagube de 100,5 mil.dolari, contrabanda cu nave (premiera mondiala), operatiuni interzise de export-import (adica export de nave), fals, uz de fals, folosirea fara drept a creditului societatii. Acuza principala (abuzul in serviciu) pretindea producerea unei pagube de 100,5 mil. dolari in patrimoniul Petromin desi:
– aportul Petromin era de numai 50,25 mil.dolari, restul fiind creditul obtinut si care urma a fi rambursat in exclusivitate de firma Ermis;
– Petromin detinea 50% din Minerva si in continuare, cate 50% din fiecare companie subsidiara de nava.
Mentionam ca la urmarirea penala se efectuasera deja 2 expertize: una prin expertul de casa al Politiei, Ianorescu Nicolae (decedat intre timp) si care nu avea nici o competenta in materie, alta, prin conf.univ.Cravcenco Stefan, care combatea acuzatiile Parchetului.
In orice sistem de drept civilizat, simplul dubiu ar fi creat efecte favorabile inculpatilor.
In fata instantei de fond, se mai efectueaza doua expertize. O expertiza tehnica efectuata de catedra de specialitate din cadrul Universitatii din Galati (cei mai mari specialisti romani in domeniu), care concluzioneaza ca reparatiile la nave au fost absolut necesare si corect efectuate (dovada ca navele respective au fost dupa reparatie in top). A doua, o expertiza contabila efectuata de cei mai buni experti din Constanta, in frunte cu sefa Biroului Judetean, care concluzioneaza ca nu exista nici un fel de prejudiciu in sarcina Petromin.
Din zecile de martori propusi de acuzare, nici unul nu confirma in instanta varianta Parchetului, ci o combate. Apararea cere audierea catorva martori de marca (Roman, Basescu, Bercea, Fota, toti ministrii si secretarii de stat care avizasera favorabil “Minerva”) dar instanta respinge – pe buna dreptate-audierea acestora cu motivarea ca in raport de depozitiile martorilor acuzarii, nu se mai impune audierea altor martori ai apararii, cu exceptia unui fost sef mecanic pentru problemele strict tehnice. Faptul este fara precedent: niciodata martorii propusi de acuzare nu au depus marturie in bloc impotriva acesteia. In fine, Petromin, prin echipa manageriala care ii “livrase” Politiei pe inculpati, nu mai are ce face si recunoaste pentru prima data in public, ca nu a inregistrat vreo paguba.
Acesta este tabloul temeiniciei acuzatiilor formulate de Parchet. In aceste conditii, solutia vine de la sine. Achitare pe toata linia.
Numai ca Parchetul declara apel. La fel face si apararea, nemultumita de temeiul achitarii (10 lt.d si nu 10 lt.a cod procedura penala) temei care ar fi impiedicat aducerea ulterioara in fata justitiei pe cei vinovati de inscenare. Se pare ca incrancenarea declarata a apararii a sunat clopotelul de alarma pentru regizorii farsei.
In apel, la Curtea de Apel Constanta, procurorul Ioan Otel recunoaste ca intre timp societatea “Minerva” nu mai exista, navele find transferate prin decizia celor doi proprietari, respectiv Petromin si Ermis, dintr-o noua societate “Neptune” dar refuza sa precizeze de rigoare, desi a avut contractul in mana (documentele descoperite in vara lui 1998, confirma aceasta sustinere). Apararea contraataca logic: daca nu mai exista, pentru ce ne mai judecam?
Curtea de Apel solicita oficial de la Petromin precizari, dar de aici vine cel mai stupefiant raspuns adresat unei instante de judecata: este confidential ! Cat de confidential a fost pentru justitie, vom vedea mai tarziu.
Mai mult, presa scoate la iveala faptul ca din Petroerm (noua companie care manageriaza societatea mixta Neptun) au plecat spre campania electorala a PDSR din 1996, sume importante in dolari…
Solutia Curtii de Apel iarasi vine de la sine: se respinge apelul Parchetului.
Intre timp, conducerea Parchetului constantean se schimba, fiind instalata o echipa agreata de taranisti, partidul majoritar de guvernamint. Si fiindca Minerva era un bun ciomag politic impotriva PD, noii instalati in conducerea parchetului il apuca cu sarg si incep sa loveasca cu el. Ceea ce incepuse PDSR-ul, trebuia dus la bun sfarsit de PNTCD, inamicul fiind acelasi: PD, Roman, Basescu & comp.
Dosarul ajunge la CSJ, pe masa unor judecatori din penal, care in viata lor nu mai judecasera asa ceva: “bill of sale”, “body corporate”, “holding”, “subsidiare”, “off-shore”, etc. Procurorul de sedinta cere si primeste cateva termene pentru a produce “probe zdrobitoare” dar nu aduce nici macar o pagina. La 20 aprilie 1998 se dezbate cauza. Spre mirarea apararii, procurorul, in loc sa se refere la dosar, bate campii despre Roman, Basescu, etc., de parca acestia erau inculpati. Mai mult, substituie motivele de recurs cu altele, Curtea nepermitand apararii sa ia cunostinta de ele. La finalul dezbaterilor, avocatii raman nauciti de intrebarea Presedintelui de complet: “este adevarat ca partile din contract detineau cate 50% din actiuni?” Chestie de ABC.
Atat intelesesera si nici macar nu erau siguri de asta.
Ca SRI-ul, prin voia lui Gh.Uglean, fostul Presedinte al CSJ, a studiat cu sarg dosarul in arhiva CSJ, o stie toata lumea. Dupa cum, la fel de cunoscut este faptul ca in perioada in care P.M. Bacanu cerea de zor nave de la Calin Marinescu, director de dezvoltare la societatea “R” nu era altcineva decat Costin Georgescu, fostul Director al SRI. De fapt, acuzarea principala in acest dosar nu a facut-o Parchetul ci ziarul Romania Libera. Atacul a fost sistematic si fara pauze, la rand fiind luati nu numai inculpatii, ci si avocatii, spre luare aminte, aceasta in conditiile in care timp de 5 ani, nici unul nu a avut vreun drept la replica.
Dupa 20 aprilie, CSJ amana pronuntarea timp de 50 de zile. Timp in care ziarul Romania Libera tace. Cu o zi inainte de pronuntare, Romania Libera publica un articol fulminant iar apararea intelege ca partida este pierduta.
Revenind la intervalul scurs dintre judecata si pronuntare vom observa ca:
– prima amanare de pronuntare a fost de la 20 aprilie la 20 mai 1998;
– la 20 mai, CSJ mai decide o amanare de 20 de zile, pana la 10 iunie 1998.
Intre cele doua date au loc evenimente importante: Presedintele Constantinescu ii reconfirma pe cei trei membri ai completului, Stefan Mateescu este propus pentru Consiliul Superior al Magistraturii iar Gabriel Ionescu este numit Presedintele sectiei penala a CSJ.
La 10 iunie cade traznetul: condamnari directe intre 7 si 12 ani inchisoare. Faptul este fara precedent in lumea justitiei: de regula, dupa doua achitari succesive, CSJ nu judeca in fond ci retrimite cauza spre rejudecare. Unii deputati taranisti de Constanta topaie de bucurie pe holurile Parlamentului: “I-am spart pe pedisti !”
Incepe imediat sarabanda contestarilor iar inculpatii obtin un scurt respiro de trei luni pana la 17 sept.1998. Unii dintre ei sunt urmariti ca-n filme pentru a fi incarcerati, cuvantul de ordine dat de taranisti fiind: carcera.
Parchetul face apel la hotararea din 17 iunie 1998, care se judeca pe data de 24.6.1998 la Curtea de Apel Constanta, unde se respinge apelul.
La fel de prompt, incepe si sarabanda dezvaluirilor si a actelor noi, care curg spre avocati din toate partile. Apare contractul Societatii Neptun, apar auditarile Societatii Minerva care demonstreaza profitul realizat si ascuns de Petromin, fara a fi inregistrat in contabilitatea societatii, apar precizarile noii conduceri a Petromin care sustin ca aceasta societate mixta este benefica.
Apararea nu mai conteneste cu trierea lor. Sute de pagini de documente realmente explozive ies la iveala si atesta ca Minerva a fost una dintre cele mai bune afaceri ale flotei. Alafouzos insusi iese din tacere si atesta oficial faptul ca pretinsa confidentialitate a contractului nu se referea nicicum la accesul organelor de justitie. Mai mult, casa londoneza de avocati a Petrominului confirma ca actiunile grecului se afla in posesia Petromin si nu ii vor fi eliberate pana ce nu achita creditele. Cu alte cuvinte, Petromin detine carti importante in afacerea Minerva.
In fine, apar si auditarile Moore & Stephens, care atesta un profit de 9,2 mil. USD pentru Petromin pentru doi ani de exploatare efectiva a navelor (dupa reparatii). A dracului de proasta afacere : la 50,25 mil. investiti, Petromin castiga aproape 5 mil/an, deci rata de profit de 10%, ceea ce inseamna lumea buna a shippingului. Daca ne gandim ca Minerva a fost incheiata pentru 10 ani, vom vedea ca Petromin isi putea dubla aportul!
Incepe sa se miste si Petrominul. Ceea ce il indeamna sa o faca este dispozitia naucitoare din hotararea CSJ: “anuleaza toate actele constate false”. Cu alte cuvinte, trebuie anulate contractele Minerva si Neptun. Numai ca in caz de conflict generat de actiuni unilaterale ale Petromin, avind in vedere prevederile legii engleze, legea contractului de asociere, grecul ar castiga pe toata linia pentru ca nu el ar rupe contractul. Rezultatul ar fi un dezastru pentru Petromin. Astfel ca prin 2 adrese succesive, din 13 august si 7 septembrie, Petromin precizeaza clar:
-nu are nici o paguba din Minerva.
-la inchiderea Minervei, are un profit repartizat de 9,2 mil. USD din care a incasat deja 3,9 mil.USD, care este un profit cert si minimal.
-din celelalte colaborari cu Ermis (bare-boat, finantari, etc.) a mai primit fonduri in valoare de 27 mil. USD.
Concluzia fireasca este ca Petromin s-a mentinut pe linia de plutire si datorita colaborarii cu Ermis. De altfel, intre marinari se da o batalie acerba pentru a fi imbarcati pe aceste nave…
Inarmati cu toate aceste documente, avocatii le depun la Parchetul Tribunalului din Constanta pentru cererea de revizuire a procesului. Le mai depun si la Parchetul General pentru recurs in anulare. Se stabileste termen pentru judecarea revizuirii la 8 sept a.c.
Cu trei zile inainte de proces, verificand dosarul, avocatii constata stupefiati ca sute de pagini de documente fusesera retinute de Parchetul din Constanta. Incepe goana contra cronometru pentru reconstituirea acestora si prezentarea lor instantei. In ziua procesului, strans cu usa, Parchetul recunoaste ca datorita unor “disfunctii administrative” documentele au fost retinute in mod inexplicabil. Numai ca la dosar, exista (neglijenta sau semnal?) copia unei adrese a Parchetului de pe lamga Curtea de Apel Constanta catre Parchetul General de pe langa CSJ care suna asa:
“… la ordinul dvs. telefonic, va trimitem spre OBSERVARE, cererea de revizuire formulata de condamnatii…, rugandu-va a dispune”.
La decizia Tribunalului Constanta, prin care s-a hotarat acceptarea in principiu a revizuirii si suspendarea executarii hotararii CSJ, Procuratura face apel, Curtea de Apel Constanta si solicita Curtii Supreme de Justitie (CSJ) stramutarea judecarii dosarului si anularea Incheierii prin care se dispune revizuirea si suspendarea executarii hotaririi de condamnare. CSJ a fixat termen pentru judecare pe data de 17.12.1998.
Spre surprinderea tuturor, CSJ trimite dosarul cauzei Tribunalului Galati, in pofida cererii formulate de Tribunalul Constanta care solicita dosarul cauzei pentru a incepe revizuirea. Aceasta actiune poate fi usor considerata o antepronuntare in cauza privind judecarea stramutarii solicitate de Parchetul constantean programata pentru 17 decembrie.
Si mai surprinzatoare a fost Motivarea sentintei care a fost elaborata cu o intirziere de peste 90 de zile fata de prevederile legii. Pentru a putea motiva anii grei de inchisoare la care au fost condamnati cei din lotul Minerva, completul CSJ a inlaturat fara nici o explicatie, toate probele existente la dosar, expertize, marturii, adrese Petromin, si stabileste existenta unui prejudiciu cert de 100,5 milioane dolari.
In totala contradictie cu cele mentionate de aceeasi judecatori in Incheierea sedintei din 20 mai 1998, data la care s-a judecat cauza, unde se arata ca SC Petromin SA isi mentine pozitia de la Curtea de Apel, in sensul ca nu exista nici un prejudiciu, in motivarea deciziei de condamnare aceeasi judecatori sustin ca “niciodata Petromin nu a recunoscut ca nu exista un prejudiciu” si astfel constata un “prejudiciu cert de 100,5 milioane dolari sua “
Aceasata actiune ilegala si imorala era strict necesara, pentru-ca in lipsa unui prejudiciu nu se puteau pronunta condamnarile mentionate.
De altfel Presedintele Completului de Judecata Maria Coca Cosma, este Presedinta Asocietiei Magistratilor din Romania care in 2 noembrie in cadrul unei conferinte de presa a facut cunoscut opiniei publice imixiunea Ministerului de Justitie si a Presedintiei in actul de justitie materializate prin puternice presiuni asupra magistratilor in scopul pronuntarii unor hotariri la ordin.
Cele intimplate pina in prezent ne fac sa credem ca si in continuare deciziile Curtii Supreme de Justitie nu vor fi conforme cu prevederile legii ci in concordanta cu “indicatiile” primite.
Fata de cele prezentate consideram ca prin inscenarea acestui proces politic ne-au fost grav incalcate drepturile ce ne revin conform prevederilor constitutionale si sintem convinsi ca si in continuare se va actiona impotriva noastra, in pofida prevederilor legale.
Noi am actionat asa cum am considerat ca se putea actiona mai bine in situatia data avind in vedere intentia factorilor politici de a se trece la economia de piata, la cooperarea cu parteneri straini in vederea atragerii de investitii si la restructurarea societetii, iar rezultatele noastre au fost pozitive chiar daca apoi, prin schimbarea managementului societatii cu persoane fara experienta, situatia societatii Petromin a devenit precara.
Ne-am permis sa va aducem la cunostiinta toate acestea cu speranta ca vom gasi sprijinul si intelegerea de care avem atita nevoie.
———————————-
Si o ultima precizare:
Draga […],
.. am primit mesajele tale, si iti multumesc pentru efortul pe care il faci.. si sincer am fost surprins de interesul manifestat in legatura cu „nota mea”.. nu credeam ca mai poate fi de interes.. acum dupa ce traian a ajuns presedinte.. acest material l-am facut in acea perioada tulbure pentru mine de la sfarsitul lui 1998 si prima jumatate a lui 1999, cand inca speram ca cineva ne mai poate asculta.. dar nu a fost asa..
.. din 1999 am scos de la naftalina brevetul.. si am plecat pe mare.. am revenit in mai/2000.. am stat 3 luni si am plecat iar.. am revenit in iunie 2001 si am plecat iar in oct 2001, dar de data aceasta data a fost sa fie si ultima.. ca in 2002, nu imi mai aduc bine! aminte parca aprilie/mai 2002 i-au arestat pe colegii de suferinta..si asa am devenit „world_tramp”..
.. asa cum ai observat si tu „nota” este incoplecta si nici nu am detalii ca sa o pot termina, sau mai bine zis sa o aduc la zi .. ce stiu.. ca in 2002, acuzarea/parchetul au reusit sa obtina o hotarare judecatoreasca, prin care
anula hotararea de suspendare pronuntata in 1998, si au trecut la arestarea si incarcerarea „inculpatilor”, mai putin eu… ca eram unde eram… in 2003, la recursul facut de „inculpati” Curtea Suprema, desfiinteaza toate
hotararile anterioare, si repune pe rol spre rejudecare cazul la Curtea de Apel Galati.. in consecinta colegii sunt eliberati..
.. la Galati au fost cateva termene.. dar de fiecare data s-au dat alte termene din diverse motive, pe care nu le cunosc.. unul a fost din cate am inteles in legatura cu Pistolea, fost membru CIS si care a murit in 2004
intr-un accident de masina, iar curtea a considerat necesar sa transfere „obligatiile” acestuia din „dosar” asupra familiei.. ce a urmat nu mai stiu.. stiu ca acum in ianuarie este un alt termen, sau poate in februarie..
.. imi ceri acordul pentru a publica acesta „nota”.. spun „DA” .. dar vreau sa imi mentin pseudonimul „world_tramp” .. daca este necesar si un
„preambul” cred tu vei gasi o rezolvare..
.. trebuie observat ca „nota” prezinta situatia de atunci, iar ca si incadrare in timp trebuiesc facute unele modificari, ultima fraza trebuie scoasa, ca nu isi mai are rostul….