De ce vitraliile sunt atat de frumoase?
Oare sunt innobilate de rabdarea celui care le-a imbinat?
Oare sunt innobilate de plumbul framantat, framantat, framantat?
Oare cat de nobila era sticla din care au fost alese piesele colorate?
Oare cine a dat har celui care a plasmuit cu grija frumoasele noastre vitralii?
De ce sufletele seamana atat de mult cu sticla cea noua?
De ce unele se sparg?
Oare chiar trebuie sa se intample asta? Si daca da, cand?
De ce unele nu se mai lipesc niciodata?
De ce unele se lipesc stramb iar altele, ca si vitraliile, devin ingeri?
Oare care este mai greu, plumbul vitraliilor sau cel al sufletelor lipite?
Dar cine oare ne da puterea sa lipim suflete?