caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

Marcel Iancu – evreu și sionist (3)

de (23-1-2011)

(urmare din numarul precedent)

Dupa citeva luni (6, din afirmatiile fiicei sale), deci in 1939, artistul revine in Romania si isi continua pregatirile, in scopul emigrarii spre Palestina mandatara. Evenimentele se precipita, Marcel Iancu nu mai poate profesa ca arhitect, nu-si poate expune creatiile; cu ajutorul unor prieteni, intre care Militza Petrascu, isi procura o foaie de drum si vizele necesare, care ii confera dreptul de a pleca spre Palestina, impreuna cu sotia si cele doua fiice, pe cale maritima si terestra, prin Turcia, Siria si Irak. Va intra in Palestina prin Liban.

Documentul de familie alaturat contine juramintul lui Marcel Iancu, depus la consulatul britanic in 14.1.1941, viza pentru Palestina, precum si viza de tranzit prin Turcia.

Va prezint si inventarul obiectelor pe care familia Iancu le va lua la drum, acesta fusese aprobat in lunile noiembrie si decembrie 1940, asadar inaintea Rebeliunii Legionare si a Pogromului de la Bucuresti.

Pe ultima pagina sint specificate obiectele de uz personal, intre care 600 de desene si 150 de uleiuri pe pinza si carton, creatii ale artistului. Nu toate au ajuns cu el in Palestina, deoarece Marcel Iancu a trebuit sa mituiasca, pe drum, la punctele de frontiera.

Intr-un alt document, eliberat de consulatul britanic din Bucuresti (Certificate of origin and interest), se mentioneaza ca Marcel Iancu, din str Paleologu nr 5, Bucuresti, isi expediaza sie insusi, pe adresa str. Maze 54, Tel Aviv, 2220 kg de obiecte de uz personal. Acest act este datat 31 ianuarie 1941, 10 zile de la dezlantuirea Pogromului.

Misu Goldschlager (Costin) asasinat in Pogromul Legionar

In ianuarie 1941 (21-23) are loc Rebeliunea Legionara, Pogromul de la Bucuresti, in care sint ucisi, torturati si jefuiti numerosi evrei din capitala. Cumnatul lui Marcel Iancu, Misu Goldschlager (Costin), fratele scriitorului Jacques Costin, este asasinat de legionari, iar cadavrul sau pingarit. Scurt timp dupa Pogrom, familia Iancu paraseste in graba Romania, pe un drum intortocheat si anevoios, stabilindu-se la Tel-Aviv. Doua manuscrise ale artistului sint edificatoare: „Arta mea si sionismul”, conceput in 1980 si  publicat in „Shevet Romania” (Tribul Romania) – nr 8-9 (septembrie 1980, Tel-Aviv) si „Pogromul din Romania sau seria masacrelor in masse”.

Multumita fiicei sale, doamna Dadi Janco, am ajuns in posesia manuscrisului  „Pogromul din Romania sau seria masacrelor in masse”, din care numai un fragment a fost tradus in ebraica si engleza si introdus in catalogul expozitiei On the Edge (Kav Kaketz, Pe muchie), organizata de muzeul Janco-Dada in 1990, sase ani dupa incetarea din viata a artistului, prezentind 80 de desene, avind ca subiect Pogromul de la Bucuresti si Holocaustul.

Din spusele doamnei Dadi Janco, tatal sau a simtit un impuls dureros de a-si asterne pe hirtie amintirile tragicelor evenimente. Nu stiu cind a scris Marcel Iancu aceste rinduri, imediat dupa Pogrom, in ianuarie 41, sau la mare distanta, in perspectiva timpului. Pogromul din Bucuresti nu era primul, fusese anticipat de Pogromul din Dorohoi, despre care, fara indoiala, Marcel Iancu stia (parte din familia sa, din partea mamei, era originara din Dorohoi). Va fi urmat de Pogromul din Iasi (27-29 iunie 1941), si de deportarea si asasinarea evreilor in Transnistria, din ordinul Maresalului Antonescu.

” Pogromul din Romania sau seria masacrelor in masse” este o marturie zguduitoare, voi insera doar citeva citate:

[…]

„Iar in ultimul timp parola de lupta contra”dusmanului” intern a fost judeo-masoneria care trebuia distrusa, leitmotivul care a adus in laba salbaticilor din legiune noi surse de venituri si sange.”

[…]

In timp ce legionarii inarmati pana in dinti se baricadasera cu tancuri, tunuri mici si mitraliere in palatul corpului gardienilor din sos.Bonaparte (600 de barbati), in prefectura politiei (400 oameni) la sediul din str Roma,  si alte cuiburi de unde trebuia sa porneasca lupta, s’au vazut ministrii ca Radu Gyr, care indemnau tineretul legionar la moarte pentru a ocupa telefoanele, si altii cari conducand baricade in oras, dupa ce oprisera intreaga circulatie a tramvaelor, taxiuri, varsand benzina, ordonand lupta pe strazi.

In tot acest timp se continua cu furie “ridicarea evreilor” de pe strazi, fara distinctie de varsta sau avut, fara alegerea locului unde sa fie anchetati sau schingiuiti ca ostateci, sau ca ultima prada a legiunei.

[…]

In tot timpul acestei lupte functiona pogromul, secerand sute si sute de nevinovati cari nu au cerut nici puterea si nu erau nici inarmati pentru aparare. A cazut floarea populatiei evreesti, decimata cu bestialitate si cruzimea celor mai intunecate timpuri ale istoriei.

[…]

In noaptea de Marti au fost scosi cu forta din case zeci de evrei in toalete sumare pentru a fi “anchetati”. Cei ce n’au lipsit de acasa, barbati si tineri care n’au reusit sa se furiseze la vre-un crestin ce nu i-a denuntat, caci au fost multi din acestia, au fost ridicati de aceeasi politie sociala, stransi in ganguri si sinagogi si carati cate 30-40 cu autocamioanele la Jilava, la Abator, la diferite sedii legionare si executati in cursul noptii prin schingiuiri si impuscare. Sunt case in cari lipsesc cate 10-15 barbati cari n’au mai fost gasiti. Bineinteles ca dupa ridicarea barbatilor veneau echipe speciale de talhari cari ridicau din aceste case tot mobilierul, toate efectele, iar ce nu interesa se arunca pe geam pentru a fi ars in strada. Nici unul din cei carati nu s’au mai intors. Macelul a inceput cu barbatii gasiti in sinagogi Marti seara. Au fost stransi familii intregi, parinti cu fiii lor cari se rugau la Dzeu. Familii intregi, zeci de oameni au fost ridicati cu forta, dusi in paduri si impuscati. Rabinul Guttman, denuntat de preotul parohiei a trebuit sa vada cu ochii sai cum cei doi fii ai sai au fost impuscati pentru ca s’au impotrivit la ridicarea tatalui lor. El singur a scapat impuscat fara rana mortala, stand toata noaptea culcat pe trupul rece al copiilor sai.

[…]

Cautand printre cadavre la institutul medico legal s’au gasit urmele celor mai fioroase fapte contra constiintei omenesti.

Fiarele ucid, dar nu batjocoresc cum au fost batjocorite cadavrele acestor nevinovati. Limbi taiate, ochi scosi, degete si maini taiate, piele jupuita de vie, corpuri taiate si atarnate cu inscriptia “Koser” in abatoare, trupuri injunghiate, capete taiate si organe taiate, iata bilantul eroismul legionar. Dar daca instinctele criminale si “razbunarea crestineasca “ nu a avut toata satisfactia, trebue sa inchei acest tablou de orori cu imaginea sutelor de trupuri ucise cari toate au fost despuiate pana la piele in padurea Jilavei si jefuite de dintii din gura, de unghii si cadavrele violate.

[…]

Cine a planuit acest nemaipomenit macel si jaf, a putut deslantui cu atata cruzime pogromul care va ramane in istoria antisemita ca un exemplu de bestialitate, de groaza si de josnicie omeneasca? Cine a avut interesul sa tarasca in noroi numele acestei tari? Unde a adus legiunea si capitanii sai crestini numele de roman?

Recitind si descifrind manuscrisul “Pogromul din Romania sau seria masacrelor in masse”, marturie a marelui artist, si comparind-o cu traducerea in ebraica si engleza a fragmentelor inserate in catalogul expozitiei On the edge (Kav Haketz, Pe muchie) din 1990, imi permit sa remarc citeva amanunte, care pot contribui la intelegerea si plasarea textului in timp.

Desi in catalog se mentioneaza ca acest text a fost scris de Marcel Iancu in ianuarie 1941, imediat dupa Pogrom, tind sa cred ca marturia a fost pusa pe hirtie mai tirziu. Sa nu uitam ca familia Iancu a parasit in graba Romania, la putine zile dupa Rebeliunea Legionara si, desi artistul a inceput sa deseneze grozaviile crimelor, fiind inca in Bucuresti, avansez presupunerea ca acest text a fost conceput pe drumul intortocheat catre Palestina, sau in Tel Aviv. Desigur, nu exclud posibilitatea ca, zguduit de ororile la care fusese martor, sau de asasinarea cumnatului sau Misu Goldschlager (Costin), Marcel Iancu a simtit nevoia sa-si exprime socul si durerea imediat dupa Pogrom.

Detaliile prezentate in manuscris indica preocuparea marelui artist, ca masacrul populatiei evreiesti din Bucuresti sa nu fie dat uitarii.

Precizez ca nu Pogromul de la Bucuresti si asasinarea cumnatului sau, Misu, l-au determinat pe Marcel Iancu sa paraseasca Romania, hotarirea fusese luata cu doi ani inainte, dupa decretarea legilor rasiale.

(urmarea in numarul viitor)

Vlad Solomon (C) – Preluarea de documente, imagini sau fragmente din text nu este permisa fara aprobarea autorului.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
18.232.188.251