Sunt o cititoare absolut fascinata a acestui portal si vreau sa profit de aceasta ocazie ca sa o exprim inca odata cu convingere.
Asta ma determina ca atunci cand am citit tot ce e publicat nou, sa intru in arhiva si sa citesc ce s-a scris in urma.
Mi-a mai venit inca o idee, sa caut articolele scrise de cate un corespondent de-a lungul timpului si facand asa, am ajuns la o concluzie interesanta.
Daca ai timp sa rasfoiesti contributiile facute intr-o perioada mai lunga de timp, cu putina perspicacitate si cu totala buna credinta, poti sa creionezi profilul celor mai multi dintre corespondentii portalului, pe care ii citesti cu drag, cu admiratie, cu interes.
Despre buna credinta vine vorba aici, si despre maniera in care aceasta poate fi uneori inselata de folosirea unor cuvinte mari si pline de entuziasm.
Slava Domnului, acest portal este vegheat cu strasnicie impotriva agresiunilor de genul celui de care vreau sa va vorbesc.
Sunt victima unui atac intensiv cu mailuri care au ca subiect unul dintre cele mai dragi valori ale mele, Monarhia in Romania, care au si un continut extrem de interesant ca substanta, care sunt de cele mai multe ori o compilatie de informatii aparute in diverse perioade si in diverse contexte, care fara indoiala, prezinta un anumit interes la prima vedere, dar care, dupa o aprofundare globala a intregii lecturi si mai ales, dupa devoalarea intentiilor autorului, ajungi cu indignare la o concluzie infioratoare :
Asa cum virusii pe internet, imprumuta identitatea unor persoane reale pentru a se infiltra in corespondenta si pentru a distruge tot ce virtual vorbind, exista in fisierele noastre, tot asa, descopar, ca exista virusi intelectuali, care imprumuta idei de valoare extraordinara, care le pun in fata precum un stindard si pornesc la un atac furios impotriva unor vrajitoare anuntate, dar in fond, care se insinueaza in mintea noastra, care incearca sa ne convinga de buna lor credinta, cand de fapt, sunt doar niste mutanti intelectual, niste activisti belicosi care murdaresc cuvintele pe care le folosesc, care pangaresc valorile pe care le manipuleaza, cladindu-si propria credibilitate pe un soi de autovictimizare mincinoasa si pe un trecut de mucava.
Americanii au o obsesie cu privire la analiza minutioasa a petelor negre din trecutul celor care doresc devina persoane publice si sa conduca destinele unei comunitati.
Noi nu avem aceeasi obsesie, cum nici alti democrati cu mai multa traditie din Europa, nu au simtit nevoia sa stigmatizeze personalitati marcante, pe baza unor amanunte de viata personala.
Gandindu-ma la anul acesta electoral din Romania, ma intrebam retoric :
« Oare nu ne-ar prinde oare bine sa devenim pentru scurt timp, obsedati de virusi ?
Oare nu ne-ar prinde bine sa verificam cu frenezie realitatea, identitatea si autenticitatea afirmatiilor pe care le fac cei pe care ii ascultam sau pe care ii citim ?
Oare nu am putea realmente crea un soi de purgatoriu prin care sa-i obligam sa treaca pe cei care pretind a avea curajul de a intra in competitia electorala ?
Oare nu ar fi util sa cream un soi de politie a constiintelor, un antivirus intelectual, care se ne protejeze de ipocrizie, de minciuna, de dedublare ? »
Eu am fost victima unui astfel de atac de ipocrizie, din partea unui astfel de virus.
Si am citit cu stoicism toate emailurile lui, desi mi se parea scrântit, cu un calm si cu o buna credinta tipic romaneasca.
Stiti ce m-a facut sa ma trezesc din aceasta toleranta mioritica ?
Un alt mesaj trimis de altcineva, care isi punea problema deschis asupra autenticitatii si curateniei morale ale individului in cauza.
Mesajul a fost suficient de provocator, pentru ca, virusul, simtind contraatacul, sa-si piarda controlul si sa reactioneze in consecinta, dovedindu-si definitiv sorgintea mizerabila.
Morala pe care v-o propun :
E adevarat ca virusii sunt mai smecheri si mai rapizi decat producatorii de antivirusi, dar o constiinta complet lipsita de aparare (vezi majoritatea electoratului roman) este intr-o proportie covarsitoare condamnata la atacul chiar si a celor mai « tantalai » si grosieri virusi propagandistici, nu mai vorbim de cei care isi construiesc deja de multi ani imaginea de seducator fara pereche.
Poate putem in vreun fel, sa asezam inaintea urnei in care trebuie sa cada voturile un fel de antivirus moral si intelectual, poate putem sa construim acest purgatoriu atat de necesar al constiintelor publice.
Nu va avea, poate, un efect curativ foarte evident, dar, vom avea sentimentul ca nu am stat cu mainele in san si ca, macar acolo, pe cei « calare » tot i-am trantit de pe cal.
Eleonora Scarlet-Ritter