Intr-un joc revers sa ne imaginam bucataria din afara, savurand metamorfoza ingredientelor si aducerea acestora intr-o bucurie epicureeana, fie ea si de putina durata.
Creatiile culinare staruie in memoria noastra, ne poarta in trecut si ne readuc lumea bunicilor, a mamei, a unui restaurant, a unei petreceri, chiar a unui voiaj etc.
Proust, Flaubert, Rembrandt, Van Gogh reprezinta doar cateva repere universale in descrierea de elemente culinare in creatia lor.
Cand rostim Paris ne si indreptam catre inegalabilul croissant la micul dejun, rostim Bologna si memoria gustativa a celor mai bune paste ne redefinesc imaginarul italian.
In urma cu ani la Munchen, impreuna cu Johannes Zultner, poet si bun prieten german am pregatit impreuna o cina pescareasca de inspiratie romaneasca in timp ce comentam cateva versuri din poezia lui August von Platen (1796-1835).
Seara cu pricina la un pahar de vin alb si cu peste gatit ca la cherhanaua din Tulcea m-a inspirit la scrierea unui poem intitulat August :
Poetul spintecand un peste si sangele inunda masa,
Celalalt poet allege leusteanul, telina, cimbrul si recita un poem:
“Cine a privit cu ochii frumuseteta este aproape azvarlit in moarte.”
Poetii pierduti cu seara in netezimea fluviului,
Fumul din ceaun ademenind turistii,
tinerele subtiri si blonde intra in poeme surazand
nepasator,
poetul din poem, poetul din vecinatate,
si celalalt – adevaratul poet, prietenul tuturora, raman ca dusi de ape:
“El ar vrea ca moartea sa miroasa din fiecare floare.”
PS Poemul de mai sus, publicat pe la sfarsitul anilor ’80 si citit intr-o emisiune a postului de radio Europa libera a starnit reactiile acide ale unui hagiograf de la Scanteia, pe nume Emil Vasilescu ce in ura sa impotriva poeziei absconse, pesimisto-reactionara a atacat si versurile citate (din jocul poetic intertextual) nestiind pesemne ca apartineau lui August von Platen.