caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

Mi-e dor de Baikal!

de (19-9-2010)

Nu am fost acolo niciodată.

Strămoşii au luat-o spre Soare Răsare.

Au străbătut tundra în care peste douăzeci de milenii va cădea Meteoritul Tungusk şi omenirea se va împiedeca.

Se va întoarce cu o mie de ani spre Apus.

Caii s-au speriat de faţa albă a pietrelor poleite cu ghiaţă.

Au bătut din copite, au nechezat sălbatic şi s-au întors.

Oamenii i-au numit năvălitori, nu s-au amestecat cu ei.

Au plecat mai departe

Cu pletele lor galben-roşcate, cu ochii lor albaştri, de cer.

Au ajuns la ocean.

Mai departe nu s-a putut.

De apele lacului adânc le-a fost dor.

Le-a adăpat copiii şi caii, le-a păstrat urmele copitelor în pământ.

A fost de ajuns.

În suflete le-au rămas picături din licoarea tinereţii fără bătrâneţe, a vieţii fără de moarte.

Mi-e atât de dor de Baikal!

Photo –  Anna Davtyan

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.80.208.105