Logodnică-n nepământene straie,
Peţită-n gândul ce ne-alină ceasul.
Pe umeri stau aripile-n impasul
Tăcerilor ce-nfricoşări înmoaie.
Veghezi scânteia învingând rămasul
Sub crengi fragile care trist se-ndoaie.
Curg stropi de rouă pe conduri, şiroaie
Şi îţi clătesc sub înstelări popasul.
Dar pragul s-a deschis să te cuprindă
În aşteptarea desluşind fiori.
Aruncă-n spate-un duh, ca o oglindă
Şi ia-mă-ncet şi blând de subţiori,
Să ne topim în dans ca să se-aprindă
O taină-n cer şi-n brazii răbdători.