Eu…lume din nelumea
adâncului tău…
Un blestem de urme topite.
Mă iubeai…te iubeam.
Val după val,
izbindu-ne-n mal
şi înapoi în val.
Cenuşa…
timpul ce nu te găseşte
şi iar mă întorc,
în miazănoaptea ochilor tăi
şi-n gânduri rănite de zbor.
Oricine recunoaste sepalele inimii
când amintirile curg în desfrâu…
Iubirea mea
din cioburi de timp,
azi infloresc salcâmii!
După atâta depărtare,
ating doar tăcerea dintre noi
şi caut locul în care
loc nu mai am.
Te iubesc!…
Vină din nevinovăţia mea,
mă uiţi…înainte de-a mă avea.?
De ce nu râd, de ce nu plâng?
Greierii nopţii-mi cântă de tine
când iubirea mea,
n-are un loc să-şi pună capul,
şi cad la capătul unui nou început.
Dar mă laşi într-o clipă să ard,
Rămas-Bun…
de trebuinţă altora.
Singură…
înainte de-a mă părăsi.