Se apropie sarbatoarea evreiasca a saptamanilor (Hag HaShavuoth). Sarbatoare cu un specific multiplu, cu un caracter special. Sarbatoare mentionata in Torah (Pentateuc) fara a i se indica data, ci pozitia in functie de numaratoarea speciala a Omerului, respectiv dupa sapte saptamani incepand din cea de a doua seara a Pastelui evreiesc (Pesach), aceasta sarbatoare fiind dupa 50 de zile : „Si numarati pentru voi din prima zi de dupa Shabath” (respectiv dupa ziua de sarbatoare), „din ziua in care aduceti Omerul” (respectiv snopul) „leganat sapte saptamani intregi sa fie, pana in prima zi dupa Shabathul al saptelea sa numarati 59 de zile si sa aduceti un dar nou lui Dumnezeu” (Cartea Vayqra / Leviticul XXIII, 16-17). Aceasta sarbatoare cade de obicei in ziua de 5 ale lunii ebraice Sivan, dureaza o zi (in afara Eretz-Israelului doua zile) si are mai multe denumiri, fiecare referindu-se la alt element specific al ei. In afara de Sarbatoarea Saptamanilor (Hag HaShavuoth), ea este denumita Hag HaBikurym (Sarbatoarea Primelor Roade), Hag HaQatzyr (Sarbatoarea Secerisului), Hag HaAtzereth (Sarbatoarea Adunarii, in sens de adunare solemna) si Hag Matan Torah (Sarbatoarea Predarii Torei). Ca un element specific legat de aceasta sarbatoare este lectura cartii biblice Ruth in sinagoga, carte in care se vorbeste despre seceris, dar care prezinta si originea regelui David, urmas al moabitei Ruth, trecuta la religia iudaica si devenita un exemplu de devotament fata de soacra ei, dar si fata de Dumnezeu Unicul. Acest lucru a fost interpretat ca un element de universalitate in cadrul iudaismului, in care elementul fundamental nu este originea etnica a cuiva, ci credinta lui in Dumnezeu, devotamentul fata de El, precum si respectul fata de om si de valorile morale.
Denumirile Hag HaQatzyr si Hag HaBikurym indica aspectul agricol al sarbatorii. Denumirea Hag Matan Torah indica aspectul ei filozofic si teologic.
Ce reprezinta Hag Matan Torah, una dintre cele trei sarbatori din Torah, care includeau pelerinajul evreiesc la Templul de la Ierusalim in antichitate (respectiv Pesach, Shavuoth si Sucoth)? Raspunsul este: predarea Torei de catre Dumnezeu urmasilor neamului patriarhului Avraham. Cu alte cuvinte: eliberarea spirituala. Modul in care a avut loc acest fapt este renumitul „Maamad Har Sinai”, denumit „Teofanie” in limba greaca, „Revelatio Sinaiticum” in limba latina. In limba romana, denumirea este „Revelatia Sinaitica”.
Ce inseamna „revelatie”? Raspunsul este dezvaluire, descoperire. Deci, este data descoperirii reale, fizice, a lui Dumnezeu. Este o revolutie in istoria omenirii, revolutia credintei monoteiste, a spiritualitatii, care devine victorioasa asupra politeismului, precum si asupra faradelegii. Fenomene sociale negative, primejdioase, precum crima, jaful, hotia, prostitutia, desfraul, necinstea, invidia, lipsa de respect fata de om si lipsa de respect fata de parinti sunt respinse in mod oficial, pe calea unel legi transmise si scrise care are putere divina si este obligatorie pentru toti. Legea este transmisa initial de Dumnezeu „poporului si preotilor”, a carui tabara era asezata la poalele Muntelui Sinai. Este vorba despre rezumatul ei, baza ei, cele zece porunci sau comandamente divine („Asareth HaDibroth” sau „Decalogul”). Ulterior, intreaga Lege Divina ii este transmisa de Dumnezeu lui Moshe (Moise), el fiind singurul care il poate vedea pe Dumnezeu, desi de la spate,pentru ca altfel ar fi murit acolo. Aceasta transmitere sau predare a Torei a durat 40 de zile si 40 de nopti, perioada in care Moshe s-a aflat pe munte. La inceput, cand au fost predate cele zece porunci, „tot poporul au vazut glasurile”, care cad ca niste tunete si fulgere. Deci, este autodezvaluirea lui Dumnezeu in fata poporului. Dar „poporul”, respectiv fiii lui Israel, era format din fostii robi iesiti din „casa de robi”, din Egipt. Ei fusesera eliberati din punct de vedere fizic, individual, social, national. De data aceasta are loc eliberarea lor spirituala. Dar eliberarea adevarata este cea care uneste eliberarea fizica si cea spirituala, ultima incluzand si eliberarea psihologica, eliberarea de mentalitatea de robi. Aceasta eliberare psihologica nu poate avea loc dintr-o data, spre deosebire de eliberarea fizica. De aceea Revelatia Sinaitica reprezinta inceputul eliberarii spirituale si psihologice, care a durat inca multi ani. Biblia Ebraica vorbeste despre 40 de ani, o generatie completa. Dar putem adauga ca o asemenea eliberare spirituala si psihologica este un fenomen evolutiv permanent, care are loc in fiecare generatie, in fiecare perioada istorica si la fiecare popor care a trait in robie, a carui gandire colectiva (si individuala a fiilor lui) cpntinua sa fie cea de robi. Iesirea din robie din punct de vedere fizic nu inseamna iesirea din robie din punct de vedere spiritual dintr-o data.
Elementul special in acest caz este ca eliberarea spirituala si psihologica – respectiv inceputul ei – a avut loc la porunca lui Dumnezeu si sub controlul Lui. Mentalitatea de robie era inradacinata atat de puternic in gandirea fostilor robi, incat ramasesera robi in gandire, chiar daca stapanul precedent nu mai era stapan. Parea ca acest lucru a facut sa fie mult mai usor pentru Dumnezeu, Regele Universului, sa devina noul lor stapan, sa-i invete noile legi si sa-i faca sa le respecte. Ar fi insemnat inlocuirea unui stapan rau cu un stapan bun, a legislatiei robiei cu legislatia libertatii, o revolutie in istora sociala si mentala a omenirii. Dar nu a fost asa. Dumnezeu a predat Torah, legea libertatii, a societatii organizate si civilizate care respecta drepturile omului. Dar fostii robi nu o intelegeau, nu o puteau intelege. Ei se indreapta tot spre robie. Mentalitatea lor ii conduce la facerea vitelului de aur, caruia voiau sa i se inchine: ei nu intelegeau noua lege, nici ideea libertatii, nu au incredere intr-o schimbare in bine, in Divinitate. Ei au nevoie de un stapan cu care sunt obisnuiti. Neincrederea in viitor, precum si greutatile prezentului ii fac sa vrea sa revina la robie, neavand gandirea de oameni liberi, gata sa infrunte greutatile vietii ei insisi, prin propria lor forta, ceea ce le-ar fi permis si drepturi, bucurii, nu numai obligatii. Dar drepturile nu pot veni decat dupa indeplinirea obligatiilor. Robia era mai simpla: omul renuntase la libertatea de decizie si de actiune, in schimbul acceptarii unor obligatii fata de un stapan absolut, care era responsabil pentru viata lor individuala. Dorinta multor dintre ei era nu numai eliberarea din robia fizica, ci si eliberarea de orice obligatii: ei ar fi vrut o libertate neingradita de limite, deci o forma de anarhie care sa ia locul robiei, neintelegand ca libertatea nu inseamna nici anarhie, nici pastrarea obiceiurilor din robie in noile conditii. Libertatea inseamna dreptul liberei alegeri din partea fiecaruia, legea oferita fiind obligatorie, dar in acelasi timp orientativa: ea arata calea cea buna, recomandata tuturor. A merge pe o cale gresita insemna problema personala, individuala a fiecaruia. Este o chestiune atat de teologie, cat si de filozofie sociala si de filozofie a dreptului. Totul trebuia sa fie precedat de purificare. Teofania a fost precedata de trei zile de pregatire, de purificare. Scopul era predarea Legii de catre Dumnezeu poporului, iar acesta trebuia sa fie purificat, eliberat de mentalitatea de robie din trecut, pentru a putea adopta noua mentalitate, a libertatii si autoresponsabilitatii. Dar libertatea nu este un lucru simplu, ea necesita eforturi si un anumit pret. Uneori, unor oameni li se pare mult mai simplu si mai usor sa fie robi decat sa fie oameni liberi din cauza pretului mare al libertatii.
Cele zece porunci reprezinta normele de viata morala si sociala de baza ale intregii lumi pana in prezent. Predate de Dumnezeu fiilor lui Israel in cadrul Revelatiei Sinaitice, ele au devenit piatra unghiulara si fundamentala a iudaismului si ulterior a crestinismului si islamului. Treptat ele au fost acceptate de intreaga omenire, iar in forme speciale au patruns in toate culturile, unele dintre ele, cele cu aspect social fiind acceptate si de lumea ateista. Cele zece porunci apar in Biblia Ebraica (Tanach) in doua locuri din Pentateuc, cu unele mici diferente intre ele: in cartea Shemoth / Exodul XX, 2-14 (in traduceri crestine ale Bibliei ebraice: Exodus XX, 2-17) si in cartea Devarym / Deuteronomul V, 6-19. Este interesant ca in cartea Shemoth / Exodul ele apar in pericopa saptamanala Ythro (Itro), numita dupa numele preotului midianit care a fost socrul lui Moshe (Moise). Este o dovada suplimentara asupra universalismului iudaismului, a credintei in Dumnezeu Unicul, a respectului pentru un om de calitate, de talent. Incercam in continuare sa publicam o traducere originala a variantei care apare in aceasta carte in versiunea ebraica originala. Mentionam ca in traducerile crestine al Bbilei Ebraice (Vechiul Testament) fraza 13 apare sub forma a trei fraze (12, 14, 15) iar fraza 14 apare sub forma a doua fraze (16 si 17), fiecare comandament fiind prezentat separat.
Shemoth / Exodul (Iesirea) XX, 2-14 (in conformitate cu textul original ebraic):
2) Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-am scos din tara Egiptului din casa de robi.
3) Sa nu ai alti zei dinaintea mea.
4) Sa nu iti faci chip cioplit si nici o alta reprezentare figurativa a ceea ce este pe cer sus si pe pamant jos si in apa sub pamant.
5) Sa nu te prosternezi lor si sa nu li te inchini, pentru ca Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, un Dumnezeu gelos care transmit pacatul parintilor asupra copiilor pana intr-a treia si a patra generatie pentru cei care ma urasc.
6) Si fac fapte bune de-a lungul mileniilor pentru cei care ma iubesc si respecta poruncile mele.
7) Sa nu pronunti Numele Domnului Dumnezeului tau fara motiv, pentru ca Dumnezeu nu il va ierta pe cel care ii pronunta Numele fara motiv.
8) Aminteste-ti de ziua de odihna (Shabath, sambata) pentru a o dedica odihnei sfinte.
9) Sase zile vei munci si vei fi facut toata lucrarea ta profesionala.
10) Si in ziua a saptea este odihna pentru Domnul Dumnezeul tau, nu vei face nici o lucrare profesionala tu si fiul tau si fiica ta, robul tau si roaba ta si vita ta si strainul tau care locuieste in teritoriul tau ingradit.
11) Pentru ca timp de sase zile Dumnezeu a facut cerul si pamantul, marea si tot ce este in ele si se va fi odihnit in ziua a saptea, de aceea Dumnezeu a binecuvantat ziua in care a intrerupt (lucrarea Lui), Shabath, sambata – si a sfintit-o.
12) Respecta pe tatal tau si pe mama ta pentru a se prelungi zilele tale pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da.
13) Sa nu ucizi. Sa nu desfranezi. Sa nu furi.
14) Sa nu fi martor mincinos impotriva semenului tau. Sa nu ravnesti la casa semenului tau, sa nu ravnesti la nevasta semenului tau si la robul lui si la roaba lui si la boul lui si la magarul lui si la orice este al semenului tau.
Cuvinte valabile totdeauna…
Ca intotdeauna Lucian ne alege din cunostintele lui vaste, pe cele mai semnificative. Am citit multe lucruri pe care nu le stiam, si am inteles altele pe care le stiam.
M-a mirat repetitia numarului 40, 40 de zile si 40 de nopti la muntele Sinai, 40 de ani in desert, in care sa ramina numai cei care n-au cunoscut robia… Oare si pentru iesirea totala din despotismul comunist trebuie sa treaca 40 de ani? Fiindca au trecut numai 20, sint inca oameni care cred ca era bine in robia lor?
Hag sameah(sarbatori vesele) tuturor cititorilor cind e vesel, sa fie pentru toti!!
Asa vad si eu lucrurile. Robia aste de fapt lipsa totala de raspundere doar ca este ingradita de un stapan, iar libertatea, desi multi nu inteleg asta, aduce cu ea povara raspunderii. Pentru a putea lua decizii, avem nevoie de un ghid moral – Tora.
@Rafael Shaffer
„Pentru a putea lua decizii, avem nevoie de un ghid moral – Tora.”
Eu nu am nevoie de Tora ca ghid moral.
Vedeţi vă rog şi acest link: http://www.acum.tv/articol/58099/
Stimate domnule Leibovici,
Am o intrebare: despre ce ghid ai nevoie? Nici un om nu poate trai fara un ghid moral. Nici ateii, care trebuie sa aiba un ghid moral al lor. Ghidul moral cel mai profund, pe baza caruia s-a construit morala iudeo-crestina, este Thora. Dar mai sunt si alte ghiduri morale. Domnul rabin Shaffer are dreptate. Ghidul moral este format, primit, apoi transmis prin educatie. Propun sa ne amintim si de problema educatiei, deci a transmiterii normelor morale. De exemplu, vestita lucrare „Cartile Junglei”, de Rudyard Kipling. Copilul crescut in jungla, de animale salbatice, avea normele morale si sociale ale acestora (daca le avea, daca animalele salbatice au anumite norme morale, ceea ce este posibil, dar oricum ele sunt transmise prin educatie). Sa facema diferenta intre copii (si adulti) din diferite culturi si vom vedea diferenta de norme morale. Exista un aspect general, dar restul sunt diferente de la o cultura la alta. In cultura eschimosilor a existat o norma morala, sustinuta de paganismul eschimos dinaintea crestinarii acestui popor: sacrificarea batranilor neputinciosi. Ei erau dati prada animalelor salbatice, recte ursilor polari. Dupa aceea, se spera ca aceiasi ursi polari vor fi vanati, ucisi de vanatorii eschimosi, iar carnea lor consumta de copiii lor, care ar putea fi nepotii batranilor. Adaug ca erau dati prada ursilor de vii, ideea fiind ca astfel vor contribui la cresterea copiilor, deoarece nu mai puteau altfel. Sa ne amintim si de filmul japonez „Narayama”. Aceeasi idee, intr-o forma diferita, apare si in acest film. Era prezenta in cultura japoneza dinaintea europenizarii. Batranii ajunsi la o anumita varsta, care putea fi circa 60 de ani (varsta considerata astazi, de cultura europeana, ca mijlocie plus!) erau dusi pe muntele Narayama sa moara acolo, parasiti, flamanzi, insetati, inghetati, mancati de fiarele salbatice si pasarile de prada, pentru a nu mai deranja, fiindca se considera ca trebuie sa fie hraniti si sunt inutili. Cine ii ducea? Copiii lor, iar ei insisi cereau copiilor sa faca acest lucru. Ghidul moral, care a oprit aceste fapte pe care noi le consideram imorale si criminale, ca si numeroase altele din aceeasi categorie, este tocmai Biblia Ebraica, Thora. Propun, stimate domn, a citi si cateva carti de antropologie, precum si carti de istorie si arheologie, care ar putea explica originea moralei moderne si contemporane in cele zece porunci, in ghidul moral care se numeste Thora, Pentateucul.
Inchei, cu speranta ca nu am jignit pe nimeni si cu urari de an nou bun si fericit, Shana Tova, tuturor oamenilor, indiferent de religie si nationalitate, deoarece in ziua Creatiei Lumii toti oamenii sunt inscrisi in Cartea Vietii si – sa speram – cu un an bun,
Lucian-Zeev Herscovici
Stimate domnule Leibovici,
Nu am contestat niciodata importanta constiintei. Pentru a lua o decizie avem nevoie atat de un ghid moral cat si de constiinta. Nici macar cei mai mari judecatori nu au avut indrazneala sa se bazeze doar pe propria lor constiinta.
In alta ordine de idei, sa nu uitam rolul pe care il are invatatura Torei in formarea constiintei noastre.
Va doresc un an nou fericit!
Rafael Shaffer
@Lucian Herşcovici
Evident, pentru a ne ghida alegerile şi acţiunile avem nevoie să aderăm la un ansamblu de valori, care formează ghidul moral, codul nostru etic. Eu nu am negat necesitatea unui asemenea cod moral, ci numai faptul că acesta poate fi furnizat Thora, Vechiul sau Noul Testament, sau vreun Testament oarecare.
În primul rând pentru că morala proclamată şi cea practicată, sau consimţită, de autor (Dumnezeu, presumably) diverg radical, ştiind pe de altă parte că exemplul personal – ca să zic aşa – este esenţial în chestiile astea.
Apoi pentru că un sistem de valori nu este ceva care se decretează („porunci”), ci ceva care se acceptă raţional pentru că favorizează viaţa sa ca fiinţă raţională.
Exemplu: „să nu ucizi” (sau whatever este traducerea pe care dv. o consideraţi corectă):
Trec peste faptul, semnalat mai sus, că V.T. este plin de asasinate individuale şi în masă.
Problema este că acestă poruncă ne este aruncată fără explicaţii, fără context, asa că nu ştim cum s-o aplicăm. Absolută nu poate fi pentru că, de exemplu, trebuie să avem voie să ne apărăm viaţa în caz de agresiune. Da, eu ştiu, o armată întreagă de învăţaţi/învăţători/învăţăcei din toate timpurile au pritocit chestiunea pentru a o face utilizabilă în realitate, cu multiple răspunsuri diferite, dar asta arată că în cele din urmă tot individul trebuie să-şi construiască un cod etic adunând ce makes sense to him.
Apoi: nu este nevoie de Tora ca o societate să înţeleagă că dacă omorul nu este pedepsit, nimeni nu riscă să moară bătrân.
Mă opresc aici, având deja experienţa cu acest comentariu http://www.acum.tv/articol/46217/comment-page-1/#comment-23968 de-al meu, tot legat de etică, la care nu aţi răspuns.
În rest – vă urez şi eu un an nou fericit.
@Rafael Shaffer : „sa nu uitam rolul pe care il are invatatura Torei in formarea constiintei noastre.”
Nu a avut rol în formarea conştiinţei mele şi vă asigur că nu sunt mai păcătos decât cel mai păcătos adept al lui Moses, Iisus sau Mahomed. O să ziceţi că indirect? Da, poate, dar există şi alte religii cu norme similare (contraexemplele d-lui Herşcovici nu sunt neapărat tipice), şi nici ateii nu sunt deosebit de criminali sau antisociali.
Un an nou fericit.
Stimate domnule Leibovici,
Nu vreau sa raspund acum din nou mesajului dumitale. Nu cred ca este cazul sa discutam in contradictoriu la infinit: observ tendinta dumitale antireligioasa declarata. Nu stiu in ce masura dumneata cunosti Biblia comentariile la ea, studiile biblico-teologice, precum si istoria civilizatiei umane. Respect orice punct de vedere, chiar daca nu sunt de acord cu el. De aceea prefer sa scriu un articol pe tema codului moral intr-un viitor apropiat sau mai putin apropiat, in mod independent si nu sub forma de ecouri. Oricum, ma bucur ca un articol mai vechi al meu a atras atentia si a trezit discutii cu intarziere, ca o bomba cu efect intarziat. Pentru aceasta trebuie sa-i multumesc prietenului meu, domnul rabin Rafael Shaffer, pe care il felicit pentru ecourile scrise si publicate.Un an bun, sa fim inscrisi si pecetluiti cu totii cu un an bun in Cartea Vietii.
Dr. Lucian-Zeev Herscovici
Stimate domnule Lucian Herscovici
Intrucat si doamna doctor Laura Schlesinger apreciaza la fel de mult ca si dvs „elementele morale din Torah” imi permit sa va adresez exact aceeasi intrebare care i-a fost pusa dansei de catre un profesor universitar. Evenimentul respectiv este descris mai jos:
„In her radio show, Dr Laura Schlesinger said that, as an observant
Orthodox Jew, homosexuality is an abomination according to Leviticus
18:22, and cannot be condoned under any circumstance.
The following response is an open letter to Dr. Laura, written by a US man,
and posted on the Internet. It’s funny, as well as informative:
Dear Dr. Laura:
Thank you for doing so much to educate people regarding God’s Law. I
have learned a great deal from your show, and try to share that
knowledge with as many people as I can. When someone tries to defend
the homosexual lifestyle, for example, I simply remind them that
Leviticus 18:22 clearly states it to be an abomination … End of
debate.
I do need some advice from you, however, regarding some other
elements of God’s Laws and how to follow them.
1. Leviticus 25:44 states that I may possess slaves, both male and
female, provided they are from neighboring nations. A friend of mine
claims that this applies to Mexicans, but not Canadians. Can you
clarify? Why can’t I own Canadians?
2. I would like to sell my daughter into slavery, as sanctioned in
Exodus 21:7. In this day and age, what do you think would be a fair
price for her?
3. I know that I am allowed no contact with a woman while she is in her
period of Menstrual uncleanliness – Lev.15: 19-24. The problem is how
do I tell? I have tried asking, but most women take offense.
4. When I burn a bull on the altar as a sacrifice, I know it creates a
pleasing odor for the Lord – Lev.1:9. The problem is my neighbors.
They claim the odor is not pleasing to them. Should I smite them?
5. I have a neighbor who insists on working on the Sabbath. Exodus
35:2 clearly states he should be put to death. Am I morally obligated
to kill him myself, or should I ask the police to do it?
6. A friend of mine feels that even though eating shellfish is an
abomination, Lev. 11:10, it is a lesser abomination than
homosexuality. I don’t agree. Can you settle this? Are there
‘degrees’ of abomination?
7. Lev. 21:20 states that I may not approach the altar of God if I
have a defect in my sight. I have to admit that I wear reading
glasses. Does my vision have to be 20/20, or is there some wiggle-room
here?
8. Most of my male friends get their hair trimmed, including the hair
around their temples, even though this is expressly forbidden by Lev.
19:27. How should they die?
9. I know from Lev. 11:6-8 that touching the skin of a dead pig makes
me unclean, but may I still play football if I wear gloves?
10. My uncle has a farm. He violates Lev.19:19 by planting two
different crops in the same field, as does his wife by wearing garments
made of two different kinds of thread (cotton/polyester blend). He also
tends to curse and blaspheme a lot. Is it really necessary that we go
to all the trouble of getting the whole town together to stone them?
Lev.24:10-16. Couldn’t we just burn them to death at a private family
affair, like we do with people who sleep with their in-laws? (Lev. 20:14)
I know you have studied these things extensively and thus enjoy
considerable expertise in such matters, so I’m confident you can help.
Thank you again for reminding us that God’s word is eternal and unchanging.
Your adoring fan.
James M. Kauffman, Ed.D. Professor Emeritus,
Dept. Of Curriculum, Instruction, and Special Education
University of Virginia PS (It would be a damn shame if we couldn’t own a
Canadian)”
M-am bucurat enorm cand am vazut ca si dl profesor J. M. Kauffman, autorul acestei interpelari, este evreu, pentru ca de multe ori asemenea luari de pozitii au fost interpretate de unii ca fiind dovezi de…antisemitism.
Eu ma intreb: oare de ce oamenii nu vad corect lucrurile?
Departe de a fi “ghiduri morale” atat Torah cat si Talmudul, cat si Biblia si Coranul sunt numai documente care atesta gradul de nedezvoltare a societatilor umane din epoca de piatra.
Sa recunoastem ca epoca de piatra nu a avut absolut nimic in comun cu…etica. Acel timp era dominat de taboo-uri, iar nu de …”principii morale”. Saltul catre aparitia principiilor morale s-a facut numai treptat. “Noul testament” a fost numai putin mai moral decat “vechiul testament” care era total amoral! Iar azi prin morala intelegem cu totul altceva decat se intelegea fie si cu un secol in urma!
Fiind o persoana care a avut de suferit pe acest site cand am afirmat intr-un mod cu totul neagresiv ca dvs aveti o pozitie de fundamentalist iudeu, si dl Petru Clej mi-a “ordonat” sa-mi cer scuze pentru asta de la dvs, vreau sa va reiterez ca eu va respect indiferent ce opinii aveti si ca am incercat ca cele spuse de Clej sa nu ma atinga. Pot fi in relatii bune cu dvs chiar daca nu va impartasesc nici parerile despre turnul Babel, despre vechimea pamantului sau despre …Torah.
.
.
Dl Dr. Herscovici, va rog in numele meu si al redactiei sa scrieti un articol pe tema codului moral si poate si al codului etic. Parerea mea este ca cele doua coduri sunt „intertwined”
Va multumesc in avans si deabia asteptam articolul(lele) 🙂
Cu tot respectul
Wanda
revelatia sinaitica nu a avut loc deoarece este de neconceput ca sute de mii de oameni au putut trai in peninsula Sinai lipsita de surse de apa si hrana timpde 40 de ani;mai mult decat atat:la terminarea acestei perioade incepe cucerirea Canaanului,dar pentru un razboi trebuesc arme,la acea epoca sabii,scuturi,arcuri,sageti,pumnale etc;se aflau mineralele necesare in Sinai?fostii sclavi aveau cunostintele necesare in domeniul minieritului si metalurgiei pentru a fauri aceste arme?Biblia nu este o carte credibila:ea cuprinde prea multe afirmatii contrdictorii,ineptii si distorsiuni de logica;in plus,evenimentele descrise nu sunt confirmate de nici o alta sursa.una din afirmatiile ce trezesc rasul si legata de peregrinarile prin Sinai este o statistica a populatiei din care rezulta ca numarul luptatorilor este mai mare decat a populatiei totale! a se compara:numerii 1/46 si numerii 26/51
Wanda, si eu sunt curios ce va scrie Lucian despre codurile respective. Numai ca noi stim chiar din Torah ca „a-l asculta pe dumnezeu” era considerat a fi singurul mod admis de a reactiona. Care tinea loc si de etica si de morala.
In cazul legendei despre Abraham (Avraam) caruia zeul Yahweh ii cere sa-si ucida fiul „ca sa-l incerce”, morala este clara: sa-l asculti pe zeu in orice, chiar si atunci cand iti cere sa-ti ucizi fiul.
Punct.
De altfel nici nu putea exista vreo morala in acele vremuri in iudaism, deoarece zeul Yahweh era considerat (a se citi scrpturile) nu o zeitate care cere indivizilor sa aiba „relatii personale” cu el (cum pretind neoprotestantii de azi ca este relatia lor cu Isus Cristos), ci „Domnul Savaot”, adica dumnezeul ostirilor lui Israel.
Sau „The God of the Hosts”, cum spune Torah in engleza.
Mai degraba cum ar fi azi dl „Bibi” Nataniahu!
Cat despre peninsula Sinai, dl dr. Neumann are perfecta dreptate: nu exista absolut nici o urma a trecerii prin desert macar a unui grup de o suta de ori mai mic decat descriu scripturile.
Dar tot asa, nu exista nici o urma a „palatului regelui David” si nici a altor elemente cuprinse in legendele descrise de Torah.
Domnul Constantinesacu, şi-a constituit o inebranlabilă profesie de credinţă, anume, combaterea cu toată forţa argumentelor sale religiile şi homofobia. Ar fi capabil să copieze sute de pagini, fie şi în engleză şi să le aştearnă pe ACUM, numai să demonstreze că religiile nu servesc la nimic, ba din contra, pot fi chiar dăunătoare moralei. Când se ajunge la asemenea afirmaţii extreme, cu ambiţia enunţării de adevăruri irefutabile, se poate spune că este vorba de o formă de extremism, dacă înţeleg eu bine. Hipercritic prin excelenţă, nu-mi amintesc ca dl Constantinescu să fi propus vreo formulă, fie personală, în privinţa moralei sau a eticii. Evident, mă aştept la o avalanşă de argumente virulente din partea-i, deoarece tot ce contravine „convingerilor” sale „ştiinţifice”, sunt gogomănii, emise de ignoranţi sau habotnici.
@S. Ionesco
„Domnul Constantinesacu [vrea] să demonstreze că religiile nu servesc la nimic, ba din contra, pot fi chiar dăunătoare moralei. Când se ajunge la asemenea afirmaţii extreme, cu ambiţia enunţării de adevăruri irefutabile, se poate spune că este vorba de o formă de extremism…”
Deci argumentul dv. este: afirmaţiile d-lui Constantinescu sunt false pentru că … sunt „extreme”. Domnule Ionesco, acesta nu este un argument.
„Hipercritic prin excelenţă, nu-mi amintesc ca dl Constantinescu să fi propus vreo formulă, fie personală, în privinţa moralei sau a eticii”
Oricine are voie să critice fără să propună alternative.
Toate astea nu înseamnă nici pe departe că sunt de acord în toate cu dl. Constantinescu.