Primul cuvint pe care il invata copii turci atunci cind joaca cirlic este haram. In Dobrogea se spune ca cineva care triseaza este haramgiu. A fi corect si a nu minti sau trisa este o insusire mai larga pe care o aplica oamenii din Anatolia in viata de zi cu zi.
De aceea traditia mentioneaza testamentul lui Stefan Cel Mare care avertizeaza asupra necesitatii pacii cu turcii care isi tin cuvintul si indoiala fata de orice tratat cu ceilalti vecini.
A fi corect este intarit de un proverb turc care avertizeaza ca ce vine cu haram cu haram pleaca.
Desi vestul invinuieste pe grecii de azi ca isi au radacinile in otomani, in practica se constata ca nu mai detin nimic din contactul cu civilizatia asiatica.
Singurii greci care isi mai aduc aminte si mai practica invataturi din patria lor din Trapezunda sunt pontii care au reusit sa se descurce tocmai pentru ca au fost recunoscuti ca cinstiti.
In povestioara de azi mai apar si citiva orientali care ar fi trebuit sa cunosca macar intelesul arab al cuvintului care are la baza termenul de interzis dat de originatorii semitici ai cuvintului.
Cu ani in urma un vapor frumos ajungea in golful insulei Patmos pentru a duce in pelerinaj la manastire figuri insemnate din partidul PASOK de guvernamint in frunte cu Andrea Papandreu atunci Prim-Ministru si a doua lui sotie Dimitra.
Aceasta din urma ajunsese sa conduca tara si partidul dar si sa duca la spovedanie partidul socialist liber cugetator si fara de credinta PASOK, cit si soarta tarii pe la magi si ghicitori.
Cum presedintele, caci asa era santificat de mase si partid Andreas Papandreu era bolnav, nu a putut sa coboare din vapor si sa mearga la Manastire pe insula in care s-a scris apocalipsa.
Astfel practica haram nu a putut fi stearsa si a urmarit pe Dimitria si „vila somon din strada Agrabeli 6” din cartierul de lux Ekali.
Niste rau intentionati au intrebat:
-Cum de a putut Presedintele sa construiasca pe o suprafata importanta o casa scumpa?
Scandalul putea sa ia amploare daca poporul si justitia ar fi inteles ce inseamna lege, stat de drept si controlul averii demnitarilor.
Contra ofensiva a venit din partea unui activist de partid fanatic ca toti socialistii, care intr-o intilnire cu sustinatorii, in mod ostentativ a spus ca:
-Nu o sa ne arunce astia de la putere din cauza unei case a fundului.
Expresia este asa cum a fost inregistrata de presa si iesirile repetate la televizor.
Apoi a fost inventata o justificare si anume faptul ca „prietenii ca persoane fizice” au imprumutat pe presedinte si lor li s-a adaugat si un alt prieten palestinian G. Halag, atunci negustor de arme care ar fi imprumutat si el si ar fi cumparat casa parinteasca a sotiei presedintelui Dimitra.
Cumpararea casei din cartierul generalilor a fost pentru citva ani si cu returnare dupa aceea si la cererea lui Dimitra.
Prietenii erau subalternii de partid si stat, ministrii care au dat cite 20-30 de miloane de drahme pentru a se chivernisi presedintele care era si prim-ministru.
Unul dintre cei care au imprumutat este si actualul presedinte al Republicii Elene.
Varianta siciliana, caci numai asa poate fi denumita, a prins la membrii de partid PASOK si la unii greci care sub influenta presei in totalitate PASOK au combatut incercarea reactiunii de a darama guvernul PASOK.
Andreas Papandreu va fi amintit de membrii de partid ca un om drept:
-A furat si el… dar ne-a dat si noua…
Daca procedeul de albire al presedintelui a prins la masele partidului, trebuia sa fie un semnal pentru observatorii din exterior care stiau ce se intimpla in Grecia.
Asa cum spune proverbul, vila somon din Ekali a fost scoasa la vinzare dar nu s-a vindult caci dupa disparitia presedintelui nimeni nu mai dadea un ban pe importanta istorica.
Dupa ani vila a fost demolata in anul 2007 pentru ca sa se contruiasca mezonete de lux.
Despre Andreas Papandreu s-a incercat crearea unui mit cu insusiri naturale sau supranaturale, si a fost descris de la „capetenia tarii”, „salvatorul”, la agent al unei puteri, dar acum mitul a disparut. A ramas realiatea si adevarul zile de azi.
Ce a mai ramas este usurinta de a ignora istoria recenta si de nu a invata nimic din practica si din contactul cu intelepciunea altor civilizatii care au preluat-o de la alte civilizatii, intrucit intelepciunea nu este apanajul unor oameni ci a celor care o sesizeaza.