O fantomă la operă
actus tragicus:
departe de irişi creşte un triunghi
dimensional bidermayer, structrat
in baie ţin o floare-n glastră
solfegii fac de inimă albastră..
la gura godinului de tuci, unchiul Misha, mujik înrolat:
ahh câte mure am mâncat
pe câmp minat pe câmp minat
planorul vechi îmi dă târcoale
tunika mea cu vestă moale
lipit canon de trup sprinţar
la vatră vreau să mor bătrân tunar..
Corul orfanilor pravoslavi, sotto voce:
somnul meu fără de scară
păianjen adormit pe-o bară
pisica-ntinsă-n coardă vioară
ce scund, ce sunet, cât de lat..
un ding de clopot sacadat..
dring
dring
drong
drong
Astrahan cafee cu cello solo:
templul s-a închis, ciorile au devorat episcopul
imaginea demnităţii geografic partajate
se discută în cercurile snoabe, plate
veneai cu pantalonii cadrilaţi şi gură agilă
burghezia ta deplină, inutilitate mea senilă..
Recital final cu cortina trasă:
a mai trecut un secol, un pogor
ce grasă e femeia din sală cu mustaţă şi cotor
cum visează că muşcă din pălărie cu poftă
o gospodină măritată cu un pohet prăpădit
apoi pleacă acasă cu un gest larg, infinit..
AG 2010