caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza



 

NOI, FLORI DE DOR!

de (30-11--0001)

da, aşa strâmbă, pe ramura dreaptă a timpului ce se agăţa de graba unui cer alburiu, uitat. mă săgeta locul şi spaima mea era ecoul tău, adolescentin. aş mai fi stat, aşa simplu, pentru că mirosea a tine… respiraţiile ţi se derulau pe ritm de filozofie. le adunam lângă magia colindului împărţit cu tine. nu puteam să uit noul tău zâmbet! se micşorase şi tremura pe furiş. nu puteam să uit nici noua ta privire! dulci şi cuminţi, ochi de Moş Crăciun… se întâmplase să-mi dau seama că, de fapt, depinzi de mine, că spaima ta se revărsa pe imnul tăcerii. aş fi vrut să-ţi explic că deşi suferinţa noastră nu mai poate sta ascunsă, nu va exploda… ne vom învăţa unul pe altul, citindu-ne, ne vom iubi unul pe altul, gândindu-ne. noi ne vom construi destinul, ştiind că jumătăţile noastre de mirare seamănă cu târziul de pe inelarul Domnului.

24 decembrie 2009, 04:11

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.81.102.236