Sub forma sa cea mai simpla, ateismul este rezultatul cel mai probabil al evaluarii probabiltatilor unor evenimente. De exemplu, religiile spun (cel putin crestinismul): „daca ai avea credinta cat un bob de mnustar si ai spune acestui munte sa se mute din loc, el s-ar muta”. Ce probabilitate are acest eveniment? Pana acum nici un munte nu s-a mutat datorita credintei, asa ca putem raspunde ca in ultimele doua milenii probabilitatea ca acest lucru sa fie adevarat, a fost zero.
Dar majoritatea credinciosilor sustin contrariul, explicand faptul ca „acest lucru nu s-a intamplat” prin faptul ca „acel care s-a rugat nu a avut suficienta credinta”.
In limbajul filosofiei stiintei (Popper), aceasta trasatura se numeste „caracterul nefalsifiabil al explicatiilor religioase”. Desi acest atribut nu este suficient de explicativ, voi da un exemplu banal, ca sa-i explic semnificatia.
Am cunoscut odata un escroc care promitea parintilor copiilor care aveau de dat examene de intrare la facultate ca „le va pune pile”. Cand a fost intrebat: bine dle X, cum poti promite asa ceva cand nici macar nu cunosti pe nimeni acolo” el a raspuns: „daca copilul a invatat si intra la facultate, familia va spune: „a intrat cu ajutorul lui X; dar daca nu va intra, atunci va zice: „nici macar cu ajutorul lui X nu a putut intra” si in ambele cazuri ma voi alege cu multumiri si plocoane. Cam asa stau lucrurile si cu religia. Orice religie este construita in asa fel incat divinitatea sa iasa bine, indiferent ce se intampla. Daca te-ai rugat lui dumnezeu si s-a intamplat ceea ce doreai, inseamna ca dumnezeu te-a ascultat. Daca insa nu s-a intamplat aceasta, insemna ca dumnezeu are planuri mai bune pentru tine. Iar pentru cei care mor, este evident ca dumnezeu i-a chemat la el. Foarte clar si cuprinzator! Evident ca asemenea judecati nu sunt acceptate in stiinta. Oricum o dai, dumnezeu iese bine in credintele curente.
1. Industria minunilor
Bisericile catolice (cel putin cele pe care le cunosc, din Cluj, (cum ar fi Biserica Franciscanilor si Catedrala Sf Mihail din centru) sunt pline de placute de marmora care multumesc lui dumnezeu pentru ca diversi tineri au intrat la facultate (atat in limba maghiara cat si in romaneste). Dar bineinteles ca nu exista nici macar o singura placuta de marmura care sa multumeasca lui dumnezeu pentru „recuperarea membrelor ” pierdute in vreun accident (ca exemplu).
Tot din acest motiv, la Lourdes ingrijitorul unei expozitii de carje lasate de „de cei miraculatzi” acolo, a remarcat: „decat toate aceste carje, cu mult mai sugestiv ar fi fost un singur picior de lemn”. Evident ca asa ceva nu exista, pentru ca niciodata nu a avut loc nicaieri o asemenea „minune”. Nimanui nu i-au crescut din senin membre, ca urmare a rugaciunilor. In schimb carjele sunt cu mult mai la indemana: arunci o carja, cumperi alta.
Acelasi lucru este valabil, in exact aceeasi masura, daca nu intr-o masura si mai mare, si in cazul religiei crestin-ortodoxe din restul tarii; ba chiar as adauga ca ortodoxismul este si mai arhaic, permitand chiar „slujbe de afurisire”. Ca la zeii greco-romani! Si la acesti zei veneau diversi solicitanti care cereau zeitatilor locale sa-i pedepseasca strasnic pe dusmanii lor personali. De exemplu in localitatea engleza Bath, o fosta cetate romana, s-au gasite sute de asemenea cereri de pedepse scrise zeitei locale, pentru hotzii care operau la fostele bai romane de acolo.
Eu am intalnit in tara cazul unei batrane ortodoxe care mergea la o manastire in judetul Valcea ca sa-l afuriseasca pe cel care „l-a turnat la ilicite” pe fiul ei. Acelasi lucru, dupa doua mii de ani, ca la Bath!
Doua milenii care au trecut degeaba! Pana si caracterul politeist al religiei a fost conservat de-a lungul secolelor. Ca in Caragiale: sa schimbam totul pentru a nu schimba nimic.
La acest nivel, ateismul nu ar fi decat un semn de bun-simtz. Un semna de rationalitate.
2. Varianta comunista
Cum am vazut in articolele trecute, comunismul nici macar nu apeleaza la judecata sau bun-simt, ci propune o noua religie care sa poarte numele de ateism comunist sau socialist.
Asta in cazul in care nu inlocuieste cu totul aceasta varianta a ateismului (sau a revoltei fatza de exploatarea religioasa a oamenilor) cu o noua religie in care, ca in stalinism, unde dictatorul curent (cum a fost Stalin sau chiar Lenin sau chiar Ceausescu) este practic „beatificat”, daca nu „sfintit” de-a dreptul. Nici macar nu as numi varianta comunista „ateism” de nici un fel, pentru ca nu isi merita numele.
3. Varianta moderna a ateismului
Aici este marea problema: intr-o lume care a constatat ca Universul este cu mult mai straniu decat isi poate imagina cineva, care este metoda de a ne pastra echilibrul (inclusiv cel mintal!) in fata realitatilor mereu schimbatoare ale stiintei?
Unii credinciosi au mentionat tocmai faptul ca stiinta isi schimba uneori radical concluziile ca fiind motivul pentru care ei nu au incredere in stiinta. Ei vor ceva „fix”, o concluzie imuabila!
Din pacate, asa ceva nu exista. Caracterul stiintei este fluctuant, tocmai pentru de fiecare data cand se face o descoperire, concluziile stiintifice trebuie armonizate cu noua realitate.
Toti cei care vor „adevaruri absolute” nu le vor avea! Deci nu se poate vorbi de un ateism stiintific absolut! La fiecare progres al stiintei vin in discutie elemente noi, pe care unii le-ar putea intrepreta drept ceea ce nu sunt: miracole.
4. Alte tipuri de religii
Trebuie sa spun de la inceput ca de data aceasta nu religiile traditionale, ci religiile „new-age” au preluat stafeta interpretarilor gresite. Dintre oamenii de stiinta importanti, conform statisticilor americane, circa 93% nu cred in nici o religie si sunt atei dupa spusele lor, dar mai exista circa 7% care declara ca ei cred in dumnezeu. Dar nu in orice zeitate, ci doar in cea care este privita ca fiind cauza acestei complexitati superbe a Universului. De exemplu „creationismul” este eliminat din start, chiar de catre cei mai reprezentativi dintre ei. Dar tocmai frumusetea incontestabila lumii in care traim este la originea acestui curent.
Treptat insa, o serie de domenii ale religiei au trecut sub lupa stiintei. Nimeni dintre cei educati nu mai accepta necesitatea unui creator al universului sau al primei celule vii, sau a evolutiei Darwiniene. In schimb observatiile lor sunt legate de faptul ca in acest Univers cea mai neinsemnata schimbare a constantelor fundamentale ale fizicii ar duce la imposibilitatea existentei vietii si deci a ratiunii umane.
Unul dintre raspunsurile curente la aceasta realitate consta in „principiul antropic”, care spune ca intr-un asemenea Univers, cu alte constante fizice, nu ar putea exista nici oameni care sa se intrebe cum de a fost posibila existentza lor!
Dar acest principiu nu este considerat suficient pentru a explica lucrurile din punct de vedere fizic de majoritatea fizicienilor.
5. Miracolele mecanicii cuantice
Ma refer aici nu la „miracole” in sensul obisnuit al cuvantului, care presupune transgresarea legilor fizicii. Acestea pur si simplu nu au cum sa existe!
In schimb consecintele legilor fizice descoperite pe cale experimentala (deci reale) sunt uluitoare! In lumea microscopica a particulelor elementare nu putem vorbi de traiectorii ale lor (de parcurgerea unei distante bine definite de catre acestea, intr-o linie care trece din punct ion punct) ci doar de densitati de probabilitate ale locului lor in spatiu; nu putem gandi despre particulele elementare ca fiind niste entitati clar definite, deoarece ele se prezinta ca nistre hibrizi intre particule si unde. Un electron se afla in acelasi timp intr-o infinitate de pozitii in spatiu, si poate trece prin doua locuri deodata, dand fenomenul de interferenta. In lumea obisnuita, o minge indreptata spre un zid se opreste in acel zid. In Lumea Cuantica, un obiect ultramicroscopic poate trece uneori prin acel zid.
Cu toate ca noi stim din practica faptul ca toate aceste lucruri sunt adevarate (altfel nu ar putea exista computere, telefoane celulare, radio, televiziune, etc) totusi este foarte greu sa le acceptam mintal, pentru ca nu suntem obisnuiti in viata curenta sa judecam decat lucrurile cu care suntem familiarizati. De aici deriva o multime de posibilitati pentru diverse religii!
Unii au incercat sa combine religiile asiatice cu aceste aspecte neobisnuite pentru noi ale lumii in care totusi traim (ma refer la mai multi fosti fizicieni, ca Gary Zukav si altii).
Cu toate ca exista unele asemanari, verdictul fizicienilor respectati in lume ca oameni de stiinta a fost clar si necrutator: acesti fizicieni au incetat sa mai fie fizicieni cand au imbratisat religiile respective.
6. Miracolele teoriei stringurilor
In stiinta, cum am mai amintit, o ipoteza stiintifica trece in categoria teoriilor numai in momentul in care este verificata in practica. Astfel, cand vorbim despre o teorie stiintifica, inseamna ca ipoteza stiintifica respectiva este total acceptata in stiinta pentru ca este confirmata de datele experimentale (ca teoria gravitatii universale, teoria evolutiei speciilor, etc).
Exista pana acum o singura exceptie notabila: teoria stringurilor.
Unii interpreteaza aceasta teorie ca fiind „topirea realitatii in matematica”. De fapt chiar interpretarea mecanicii cuantice, care este azi teoria confirmata in practica cu o precizie neobisnuit de mare in domeniul stiintific (cu zeci de zecimale) are asemenea aspecte, cand vine vorba de interpretarea fizica. Chiar si fizicienii care lucreaza in mecanica cuantica obisnuiesc sa spuna din cand in cand: „taci si calculeaza”! Cu alte cuvinte „nu pune deocamdata intrebari, pentru ca pentru moment nu avem raspunsuri”.
Acest lucru este si mai pregnant in teoria stringurilor, dupa care intregul Univers este in realitate bazat nu pe particule elementare, pe energie, spatiu si timp, ci este generat de niste entitati monodimensionale in forma lor cea mai simpla, ca niste arcuri, numite stringuri (de energie)). Dupa aceasta teorie, intregul Univers arata ca un concert simfonic, in care nu exista decat vibratiile acestor stringuri. Ceea ce duce la consecinte si mai fantastice: se pare ca traim nu in trei sau patru dimensiuni, ci in 11; se pare ca gravitatea in Universul nostru vine din alte Universuri…
Cate posibilitati noi de deraiere mintala spre religii si mai ezoterice decat cele cu care suntem obisnuiti!
Omul e facut sa judece lucrurile facind analogii dar de cele mai multe ori ele sint superficiale.
Nu e deloc intuitiv sa afli ca intr-un grup de 23 de persoane ai 50% sanse ca doi sa aiba aceeasi zi de nastere.
Menelaus cel de acum 2000 de ani (cel cu Teorema lui Menelaus) stia ca in geometria sferica suma unghiurilor unui triunghi poate fi mai mare de 180 de grade.
Omul nu „se trage” din maimuta, si ceasurile evolueaza dar nu fac copii, cerul e albastru desi soarele nu e…
E greu de demonstrat ca Teoria atractiei gravitationale nu se datoreaza unor ingerasi care trag corpurile in jos si de ce, fiind „doar” o „teorie”, nu se invata in scoala despre „alternative”.
Scamatoriile bazate de „iuteala de mina si nebagare de seama” par mult mai reale ca orice miracol povestit de altcineva, oare de ce nu exista o religie a scamatorilor? Sau exista?
E bine totuşi că n-au apărut, cel puţin deocamdată, ecouri care să proclame că religia va exista oriunde şi oricând, indiferent de context şi de evoluţia omului, că e o necesitate vitală, că face parte din codul genetic al fiinţei umane, că… Să se fi terminat oare neamul misticilor?
Gheorg, poate parea incredibil ceea ce spun, dar religia a avut un rol major in evolutia omului.
As vrea sa-l citez pe poetul francez, crestin, Paul Claudel: „Partout ou vous trouvez un autel, il y a une civilization”. Adica peste tot unde gasiti un altar exista o civilizatie. Ceea ce este foarte exact!
In ultimii 50.000 de ani, religia a fost un suport al civilizatiilor. De ce putem spune asta? pentru ca indivizii umani care traiau izolati nu aveau sanse de supravietuire!
Chiar si credinta intr-un bolovan care este invocat in cazuri de criza a ajutat „coagularea” unei multimi, favorizand nasterea unei societati. Toate aceste grupuri au concurat intre ele, iar ceea ce s-a petrecut cu 20 de secole in urma a fost remarcabil, Au invins doctrinele (religiile) care au promis cel mai mult, ca de exemplu „viata vesnica, dupa moarte”.
Ca exemple privind rolul religiilor, pot spune ca nici poporul evreiesc nu ar fi existat in absenta religiei iudaice, dar nici poporul roman nu ar fi existat in absenta religiei crestin-ortodoxe. Nicolae Iorga a observat odata ca daca tatarii nu ar fi invadat spatiul romanesc si daca ei nu ar fi distrus noua structura creata langa Focsani (Episcopia Cumana, care deja fusese aprobata si sprijionita de papa de la Roma), atunci istoria ar fi avut un cu totul alt curs. In sudul Moldovei (nimeni nu erastie exact unde), acesta structura sociala, Episcopia Cumana, sprijinita nu numai de papa de la Roma, ci si de regatul Ungariei. Noi am vorbi azi limba cumana „daca tatarii nu i-ar fi spulberat” – a spus Iorga. De atunci incoace romanii au fost purtatorii „religiei pravoslavnice ortodoxe” si pe termen lung au castigat partida.
Numai ca acum, lucrurile au fost intoarse pe dos. Religia a devenit o piedica majora in lume, atat pentru procesul de globalizare la care asistam, cat si la evolutia stiintei si tehnicii. Nu intamplator tarile musulmane cele mai habotnice sunt si cele mai inapoiate.
Este foarte asemanator acest fenomen cu aparitia si disparitia cozii la animalele cu sange cald. Pentru zeci si chiar sute de milioane de ani, coada a avut un rol esential in evolutie, dar astazi a devenit cu totul inutila. Atat ar mai lipsi, cand stam si lucram la birouri sau la computere, sa mai avem si coada!!
Asa ca omul nu mai are decat un rudiment de coada! Sigur ca am si glumit aici, dar numai pe jumatate.
Religia si-a trait traiul si si-a mancat malaiul. Ea va dispare in curand. Deja in Europa de vest religia a pierdut prioritatea sociala. Romania este mai intarziata, dar va avea aceeasi istorie. Religiile vor dispare, la fel ca si cozile maimutzelor. Foarte repede sub aspect biologic si geologic. Nu exista nici un dubiu.
Daca este ceva de regretat, este faptul ca etica iudeo-crestino-islamica a castigat pariul in antichitate. A existat o probabilitate egala ca in locul zeului Yahwe, descris ca un zeu crud, nebun, razbunator si asa mai departe, sa se impuna un fel de Zeus cu mult mai bland si mai uman. Mai multe grupuri umane (femeile, homosexualii etc) ar fi avut vieti de o calitate cu mult mai buna, se pare. Dar asta nu este decat o supozitie si nu se poate demonstra acest lucru cu precizie. Poate apareau alte surse de cruzime, pe care noi nu le putem banui acum!
Istoria este istorie. A fost cum a fost pentru ca nu putea fi altfel. Oamenii au fost cu sigurantza orbiti de promisiunea vietii vesnice si au optat pentru crestinism.
Cum a scris odata E.M. Cioran: „Cand ma gandesc la antichitatea greco-romana, la posibilitatea ca eu sa fi trait atunci, simt cat de mult l-as fi urat pe cel care as fi fost atunci, pentru ca sunt absolut sigur ca as fi cazut in mrejele stupiditatii crestine”. Sensul citatului din Cioran este exact, dar nu am putut retine (evident) chiar cuvintele lui.
O mica corectura: biserica Sf. Michael din Cluj nu e catedrala, poate fi cel mult numita bazilica. Catedrala vine de la latinescul „cathedra” adica locul unde episcopul crestin invata credinta, iar Clujul nu are episcopie romano-catolica.
<>
Omul are coada…in uterul matern, dar aceasta dispare dupa primele luni de sarcina, avem si branhii etc…in uterul matern transcedem miliarde de ani din evolutia noastra numai in 280 de zile.
Multzumesc pentru precizare!