Jurnalistul E.M. Swift de la revista Sports Illustrated a rezumat cel mai bine boala de care sufera noul sistem de arbitraj al patinajul artistic: “Inainte arbitrii aveau o nota cu care sa triseze dupa pofta inimii. Acum au cinci.”
Acest adevar amar e cel mai bine demonstrat de competitia de patinaj artistic la barbati de la Jocurile Olimpice din Vancouver si evenimentele care le-au precedat. Rusul Evgheni Plushenko, fostul campion olimpic si favoritul in acest an, a fost invins in mod neasteptat de americanul Evan Lysacek intr-o competitie care continua sa scoata fum.
Plushenko si aliatii lui — de la Vladimir Putin in jos! — fac o greseala strategica enorma. Toate protestele lor bat moneda exclusiv asupra sariturii quadruple pe care Plushenko o are in repertoar si Lysacek nu. Dar acest lucru in sine nu-i un argument serios. O saritura de una singura nu decide clasamentul final. Rezultatul acestor proteste e ca in America Plushenko a fost transforamat intr-o caricatura.
Mult mai grav insa e faptul ca Plushenko a fost victima unei campanii politice pornita printr-un email de un arbitru american si propagata in toata presa de pe acest continent. Acest scandal a afectat direct cel putin una dintre cele cinci note importante care impreuna constituie “component score” — echivalentul fostei note artistice.
Putin inainte de deschidera olimpiadei, Joe Inman din Statele Unite a declansat o controversa internationala trimitind un email la 60 de persoane oficiale, arbitri si membri ai presei. In acesta corespondenta, Inman a cerut ca Plushenko sa fie judecat mai aspru pentru “tranzitii” — miscari care conecteaza elementele tehnice si care fac sariturile mai greu de realizat. Acest element, invizibil publicului, a fost ignorat pina acum de toata lumea. Dar in urma acestui scandal, tranzitiile au devenit peste noapte ceva foarte important si dezbatut in toata presa.
Aceste fapte dovedesc doua lucruri:
Aproape sigur acest email a afectat rezultatul probei la barbati, care a fost cistigata cu o diferenta de un numai punct din 256.
A dovedit cit de usor se poate manipula noul sistem de arbitraj pentru a obtine rezultatele dorite. Asta nu-i nimic nou in patinaj. De cind lumea si patinajul, notele se dau din motive politice. Dar sistemul nou de arbitraj are pretentia nemaipomenit de ipocrita de a fi bazat pe criterii obiective. Ce gogomanie! E mai rau acum decit oricind.
Scopul acestui articol nu e sa critice rezultatele competitie in sine. Adverul e ca nici Plushenko nici Lysacek nu-s artisti. Amindoi sunt cunoscuti ca atleti care bat moneda pe sarituri. (Patinatori mai artistici, ca Johnny Weir, nu mai au sanse in ziua de azi cu artimetica incilcita de puncte a sistemului actual.) Plushenko are un repertoar mai mare de sarituri din cauza quadruplei dar Lyscek a construit un program lung ceva mai reusit. Ambii patinatori au argumente in favoarea lor.
Dar hai sa fim seriosi! Plushenko a intrat in aceasta competitie cu prestigiul de campion olimpic. Toata lumea stie ca intr-o competitie foarte strinsa reputatia competitorului conteaza enorm. Intr-o atmosfera politica obisnuita, cineva ca Plushenko n-ar fi putut sa piarda patinind un program greu si fara greseli majore. Dar situatia n-a fost obisnuita.
Emailul lui Inman a explodat ca o bomba in presa americana in zilele dinaintea deschiderii olimpiadei. Ce a urmat “behind the scenes” din acel moment nu putem decit sa ne imaginam. Dar faptele vorbesc de la sine.
La olimpiada din 2006, Plushenko a primit nota cea mai mare pentru tranzitii. In competitile de anul acesta (unde a patinat acelasi program ca in Vancouver), rezultatele au fost similare. La Campionatele Europene din ianuarie, pe care Plushenko le-a cistigat usor, numai un patinator deosebit de artistic (Stephane Lambiel din Elvetia) a obtinut note mai mari pentru acest element.
Totul s-a dat peste cap in Vancouver. Cu toate ca Plushenko a cistigat programul scurt, nota lui era practic aceeasi cu a lui Lysacek, in ciuda faptului ca Plushenko a avut un program mai greu. Nota lui Plushenko pentru tranzitii (pe care publicul n-a vazut-o) a fost numai 6.8, aproape un punct sub ce e el obisnuit sa primeasca. Si in programul lung, 10 alti patinatori au primit note mai mari la tranzitii decit campionul olimipic! Asa ceva e de neimaginat in patinaj, in special cu o nota pentru un elemenent invizibil publicului si presei. O saritura proasta nu se poate ascunde. Dar tranzitii?
Deci ce concluzii putem trage? Ca judecatorii din toata lumea, imbatati de spiritul olimpic, si-au schimbat parerea in mod miraculos? Daca credeti asta, atunci poate credeti si ca a doua medalie de aur acordata cuplului canadian Sale si Pelletier in 2002 a fost oferita numai din motive caitabile a comitetului olimpic?
Controversa o sa continue, dar aritmetica e foarte simpla: Plushenko a pierdut medalia de aur pentru numai 1.31 puncte — o diferenta mai mica decit cea de 1.85 punce intre nota data celor doi la tranzitii.
Daca sunteti de partea lui Lysacek si considerati ca Plushenko a primit notele pe care le-a meritat in Vancouver, atunci toate notele care i s-au acordat campionului rus in trecut au fost gresite. Si daca credeti ca arbitrii au avut dreptate inainte, atunci trebuie trasa concluzia ca un email bine plasat si amplificat de presa a fost capabil sa darime un campion olimpic.
Indiferent care scenariu il alegeti, afacerea asta dovedeste ca noul sistem de arbtraj nu e cu nimic mai bun in a proteja integritatea sportului decit cel vechi. Cind au aruncat la gunoi sistemul „6.0” si l-au inlocuit cu nebunia de puncte actuala, pretextul a fost ca arbitrajul o sa fie mai obiectiv. Dar porcariile continua mai rau ca oricind. Singura diferenta e ca inainte cind se facea o manipulare, se facea in vazul lumii, cu toate notele afisate pe ecran. Acum aceleasi manevre, si chiar mai mari, sunt ascunse intr-un sistem secret in care notele au devenit invizibile, nimeni nu intelege nimic, si arbitrii isi fac de cap cu nerusinare. Aproape ai crede ca pe undeva si-au bagat coada niscaiva comunisti!
Un articol competent care face cinste acestui ziar electronic si bineinteles autoarei. Este prima analiza inteligent si competenta (fara a fi patimase) a sistemului de notare la patinaj. Si asta se poate aplica si la gimnastica si „synchronised drowning” etc. Felicitari.