Inceputul de mileniu III apare ca un peisaj devastator al valorilor umane, al artelor in special, si se reduce intr-un mini ecran de Iphone si intr-o traire a insingurarii, a defrisarii sufletesti in alienare continua. Expresionismul si existentialismul aveau sa anticipe efectele devastatoare ale marilor orase, ale cresterii dictaturilor sovietice si hitleriste. Ne regasim intr-o lume unde analfabetismul, emisiuni de joasa calitate intelectuala, violenta si obscenul acapareaza un tineret debusolat, in deriva.
Exista si voci singulare, surprinzand nonconformismul la noua uniformizare a mintii neproductive, reduse la lenevie intelectuala, la tratamentele de spalare a creierului initiate de catre o mass-medie vulgara antieducationala.
Am primit recent cateva poezii din Romania ce mi-au umplut inima de bucurie. Mi-am zis imediat ca floarea-de-colt e unica, creste in locuri imposibile. Un semn ca poezia nu moare !
Elena Purcea la cei 26 ani ai este absolventa unei facultati sportive, specializare in kinetoterapie, motricitate si licentiata in terapia Ymeibo. Vorbeste cateva limbi de circulatie europeana si consacreaza mult timp poeziei si dansului.
Sunt convins ca anumite voci negativiste ar incerca sa comenteze in mod distructiv orice tentativa de lirism.
Poeta nu se vrea in competitie cu numele consacrate, ci pur si simplu dezvolta in incercari demne de respect o linie ritmata, melodica, de poezie cu forma fixa :
PAMANT ROMANESC, PAMANT MEDITERANEEAN
Pamant ros ars de soare mereu,
Negru ca pacura-i pamantul meu,
precum este aurul greu.
Pamant ros,mediteraneean
ars de soarele saharian,
Pamant viu al patriei mele,
batut de viscolele grele,
Tu viata ne dai si numai hrana buna,
al patriei grai din inima rasuna.
Pamant ros ca huma,mediteraneean,
sterpe iti sunt vaile si pomii de clestar,
Pamant romanesc cu codrii seculari,
colinele le umpli cu pini si cu stejari,
Campiile le uzi cu lacrimi curate,
patriei-i oferi recolte bogate.
Pamant ros,pustiu si fara suflet
in mare te afunzi s-aprinzi al sau vuiet,
Pamant brun al tarii romanesti
in Marea Neagra apele-ti reversi.
Pamant ros al marii de clestar,
De lumea mea albastra,
acum tu ma separi.
LUMI PARALELE
O lume paralela se deschide-n zare,
o barca in lumea mea pluteste pe mare.
Amurgul cuprinde plaiurile terestre,
lumina-i aievea in sferele celeste.
Rugul ce arde veghiaza-n departare,
tot Universul e plin de culoare.
Crestele muntilor in nori se odihnesc,
razele soarelui in ape se oglindesc.
Tacerea cuprinde intreg Universul,
pregatind culcusul pe plaiul terestru.
Lumini colorate intre sfere apar,
doua lumi paralele ele separ.
Acolo-i apus,iar aici este soare,
focul suprem da lumii culoare.
Este lumea mea ce tare o iubesc,
e locul in care oamenii traiesc.
Doamne multumirile noastre sa primesti
ca viata ne dai si suflete-ntrupesti.
In gradinile tale din sferele ceresti,
cu drag ne aperi si din cer ne pazesti.
Amurgul se lasa in lumile paralele,
raze de culoare plutesc printe ele.
E-o pace divina,al ingerului cantec,
E-o pala de culoare din al vietii vuiet.
GLASUL IUBIRII
Esti gelos,sau ce,
de ce ma strigi in noapte?
Poate-i iubitul ce-l astept
si inima imi bate
De ce ma tulburi ne-ncetat
si vii la mine iara?
Doar n-ai uitat cand ai plecat
si ai deschis o rana.
Te-ai linistit,sau ce,
de ce te bucuri oare?
Ca a plecat si m-a lasat
si inima ma doare?
Nu, n-a plecat,se intoarce iara
si ai sa plangi tu maine seara,
Cand va venii la mine-n prag
si ma voi darui cu drag
Sa fii tu oare fum sau boare,
a noptii flacara arzatoare?
E steaua ta ce-n departare
veghiaza a pasilor carare.
Pe urme-ti calc,dar fugi prea tare,
te ascunzi in lumea asta mare.
Dar te-am gasit,pierdut in zare,
cu pasi timizi-ti apar in cale.
Ca te iubesc, nu ma indoiesc,
un altul nu-i pe lume.
La drum cu tine am sa pornesc,
acum,pe a lumii culme.
IN BRATELE TALE
Zbor ca un gand,pe aripi de vant
Aici este locul ce mult l-am visat.
Sa zbor impreuna pe cerul instelat
Inim-mi tresare la gandu-i curat.
Pe brate ma poarta si la piept ma tine,
Mult a astepat ca inima sa-si aline.
Vocea i-e cantec si atingerea casmir,
La piept ma cuprinde si nu pot sa respir.
Pasim in lume pe ale sale culmi
Totu-i un cantec cu mii de cununi.
Plutim peste norii ce lumea-nconjoara
Zburam in vazduh cu inima usora.
Tu iubirea mea,de ce te tulburi oare?
Sunt aici acum,pe aripile tale.
Cu tine merg in lume,mereu te voi urma,
In bratele tale imi gasesc linistea.
Vocea ta calda-i al inimii pantec,
Atingerea-ti matasoasa-i al sufletului cantec.
Esti esenta iubirii din inima pornita,
Curcubeul vietii din suflet zidita.
Saptamanalul nostru on line www.Acum.tv deschide paginile tuturor aspirantilor cu talent poetic sau jurnalistic si nu numai atat, incurajeaza drumul catre educatie prin cuvantul scris, prin sublimul poeziei.
As incheia micul medalion poetic cu consideratia ca textele scrise de Elena Purcea pot fi un imbold pentru toti iubitorii de poezie si chiar am organiza un forum-cenaclu de promovare a gustului pentru o delectare estetica, lasata ca mostenire de catre Orfeu, care nu intamplator s-ar fi nascut in teritoriul elino-carpatin.