Quebecul este o provincie multiculturalaUniunea Europei incearca o multiculturalizare, avand ca ideal mai mult decat o confederatie helvetica in care frontierele si diferentele de orice natura sa fie abolite. Tentativele Cominternului dirijat de catre soviete au esuat, limba esperanto nu a atins un prozelitism de succes decat intr-un cadru restrans si elitist.
Sunt sceptic si nu intrevad in Europa o sedimentare curanda a conglomeratului multinational. Conflictele interetnice continua, fenomenele segregationiste se amplifica in Italia, Spania, in tarile est-europene (Polonia, Ungaria, Romania).
Un caz si un moment important in istoria moderna a Europei si a luptei impotriva rasismului il constituie Abatele Gregoire – preot catolic, revolutionar francez, abolitionist si pe deplin recunoscut prin: instituirea unei limbi standard in Franta, acordarea de libertati si drepturi minoritatii evreiesti si a celor de culoare, recunoasterea independentei haitienilor, abolirea sclaviei.
Multiculturalism sui-generis
Multiculturalismul isi gaseste o forma incipienta inca din perioada coexistentei celor doua lumi in teritoriile canadiene : cea anglofona si cea francofona. Lupta Quebec-ului pentru recunoasterea sa ca natiune distincta a insemnat primul pas in dezvoltarea unei societati multiculturaliste. Acordarea drepturilor francezilor canadieni si ruperea de Coroana britanica aduce in societatea moderna o unica experienta politico-socio-culturala de acceptare a tuturor locuitorilor din interiorul Canadei.
In 1971 Canada se situeaza ca prima tara in lume in adoptarea unei politici oficiale multiculturale indiferent de orientarea religioasa, de originea etnica sau de limba vorbita, recunoscand totodata drepturile populatiei autohtone- vechii si primii locuitori inainte de venirea colonistilor.
Franceza si engleza devin limbile oficiale ale tarii.
In prezent Canada reuneste pe langa triunghiul franco-anglo-autohton zeci de alte grupuri de neocanadieni originari din toata lumea. Diversitatea confera unicitate tarii. Respectarea drepturilor individuale prin legi ( Carta canadiana a drepturilor si libertatilor ; Legea canadiana a dreptului persoanei ; Legea echitatii salariale sa) amplifica increderea indivizilor intr-o lume noua neingradita. Viitorul Canadei este asigurat tocmai de diversitatea multiculturala si de faptul ca fiecare etnie aduce un plus inovator bazat pe respectul reciproc. O persoana din sase face parte dintr-o alta rasa decat cea caucaziana.
Societate distincta
Legile canadiene creeaza programe de constituire a grupurilor minoritare, etnice si stimuleaza dialogurile deschise interetnice anihiliand posibilele tensiuni, conflicte.
Legile acorda drepturi depline si o societate deschisa, dar in acelasi timp are in vedere respectarea patrimoniului canadian si integrarea imigrantilor in spiritul contributiei lor la pastrarea si imbunatatirea tarii de adoptie.
In 1960 Declaratia drepturilor impune serviciilor federale o politica de egalitate si eliminarea oricaror acte de discriminare(sex, religie, origine etnica etc.), iar in 1962 Legea imigratiei canadiene deschide portile valurile de imigranti din alte zone geografice decat continentului european : »orice persoana se poate califica in programul nostru de imigratie, indiferent de tara de origine, de rasa sa, de culoarea sa ».
In acelasi deceniu SUA cunoaste inca turburente rasiale si asasinarea lui Martin Luther King. Procesul de omogenizare al melting pot-ului pare sa nu functioneze si divide confederatia americana in tensiuni interne, greu de stavilit. O regrupare pe mici comunitati de tip China Town, Little Haiti, Little Havana dezvolta in mod paralel identitati discordante de nonintegrare in societatea americana. Am intalnit zeci de persoane de origini diferite ce nu vorbesc engleza, desi traiesc de ani de zile in SUA.
Toleranta si generozitatea programului multicultural canadian duc la excese menite sa puna in pericol democratia si chiar securitatea altor tari prin infiltrarea de nenumarate elemente ostile (agenti, teroristi, criminali).
Contestari
Reusita Quebec-ului in obtinerea drepturilor si privilegiilor dupa mai bine de patru secole contravine cu o ferma opozitie la multiculturalismul federal canadian. Indeosebi Partidul Quebecois previne excesul de acceptare a cutumelor si ale manifestarilor religioase extra-teritoriale ca fiind un pericol pentru o societate democratica.
Ziaristul de expresie franceza Alain Dubuc scrie ca multiculturalismul este « un delir »sau « o aberatie », atunci cand este vorba de implicatiile religiei in actiunile statale sau juridice ale tarii. In 2004 guvernul ontarian propune crearea unui tribunal civil religios de tip musulman menit sa opereze in cadrul comunitatii islamiste din provincia canadiana mai sus amintita.
Proiectul a suscitat un curent de opinie defavorabil politcii prea tolerante, mai ales cand avocatul musulman Syed Mumtaz Ali initiaza crearea unui Institut islamist de studii juridice musulmane, bazat pe codul La Charia (ansamblu de legi, interpretate dupa versetele Coran-ului).
Portul turbanelor de catre soldatii de origine sikh (India) este legalizat in cadrul armatei regale canadiene.
Imigrantii nou sositi in Canada beneficiaza de programe de integrare si invatarea limbii franceze sau engleze este esentiala. In ultimii ani se acorda o importanta valorizarii si respectarii populatiilor autohtone. « Ajutorul si valorile spirituale ale autohtonilor, cei ce i-au intampinat pe primii sositi pe acest continent, au fost adesea uitate.
Contributia indigenilor
Aportul tuturor populatiilor autohtone la dezvoltarea Canadei ca si contributiile lor pe care continua sa le aduca soceitatii contemporane nu au fost indeajuns recunoscute. In numele tuturor canadienilor, guvernul canadian vrea sa aduca azi un omagiu acestor contributii. » Jane Stewart, Ministrul Afacerilor Indiene si a Nordului Canadian, Le plan d’action du Canada pour les questions autochtones, 1998.
In luna iunie a acestui an Primul ministru Stephen Harper isi cere scuze in numele guvernului canadian populatiei autohtone pentru suferintele indurate de catre mii de copii indieni rupti de familiile lor si obligati sa creasca in orfelinate. Premierul considera ca intentia de asimilare fortata nu-si gaseste loc in societatea contemporana si mentioneaza ca pana acum nimeni nu a incercat sa recunoasca si sa se scuze.
Intalnirea si primirea cu onor a fostilor elevi crescuti in acele orfelinate ramane un moment istoric si emotionant in istoria Canadei, dar si un eveniment de aleasa noblete putand fi urmat si de alte natiuni (http://www.youtube.com/pmocpm) .
(Va urma)